Showing posts with label casa. Show all posts

Friday, January 24, 2014

Cheia de negăsit

Drumul printre străduțe ce mușcau sinuos și parcă aleatoriu din munte le prilejui întâlnirea cu o mulțime de case noi-nouțe. Era destul de târziu. În doar câteva minute, cu blândețe și indiferență, seara avea să-și arunce vălurile albăstrii-cenușii peste toate.

Într-un final, ajunseră. O bancă solitară, din lemn masiv, îi salută fără ifose, în tăcere deplină. Părea că ea este adevărata stăpână a locului. Pe lângă terenul de casă, în lateral se întindea un fel de alee cu pietriș natural, pe care se putea coborî în inima pădurii chiar cu autoturismul, în pantă lină. Lângă alee, trupuri maiestuoase de stejari, unii seculari, străjuiau casa și restul gospodăriei ridicate doar în visul avântat al bărbatului.

Despre sex la supermarket

sursa

Zi de miercuri. Destul de multă lume în supermarket... Oamenii nu au bani sau cel puțin așa se "laudă" cu toții și totuși magazinele sunt aproape pline.

Un bătrânel, cu un coș mic, plimbă o pastă de dinți și o conservă de pește. O familie încarcă în coșul mare de toate. Inclusiv copilul de aproximativ doi ani. Un alt mititel, de nu mult peste doi ani, se plimbă cu tricicleta, "conduce" prin magazin. Îl oprește "poliția", adică o doamnă între două vârste, glumeață, care-l întreabă de permis. Copilul e nedumerit, habar n-are ce e ăla iar doamna o dezamăgită că gluma n-are efectul scontat. Are efect, în schimb, la mama copilului, o tipă drăguță, cu părul roșu violet, care râde foarte amuzată.

Jurnal de vară (Blonda cea rea)

Luni, 24 iunie 2013

tuberoze

E o dimineață liniștită, caldă, cum n-a mai fost de multe zile. E 10,45. Sper să se fi terminat cu ploile ca să putem ieși pe-afară, la joacă. Soarele bate puțin oblic chiar în fereastra de la demisol a casei noastre, încălzind-o. Împreună cu Panther, surioara mea, ne jucăm în hol. Șșșt! Se aude mama. Ne cheamă pe amândoi cu glas molcom, blând dar și autoritar, așa cum numai ea știe. Am și fugit la mama, sunt un copil ascultător. Surioara mea e o răsfățată, ca toate fetițele și, ca de obicei, se lasă așteptată. Din ochii mamei ies parcă săgeți care o fixează pe Panther când apare. Ne arată ce ne-a adus doamna Ani, vecina noastră. Sigur că ne place, nu prea e de făcut nazuri. Biata mama, face și ea ce poate dar suntem săraci și orice ajutor din afară este binevenit iar doamna Ani este tare buna.

Casa cu...crengi. Și scară

Dar deși cu crengi...nu pare urâtă. Cel puțin în reflexie... :)

==========================================================================

Postarea participă la provocarea "Reflexii în oglindă", propusă de SorinN.

Dacă dorești să participi, poți publica, într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip cu imagini tip reflexie, chiar și cea dintr-o oglindă retrovizoare.

Saturday, January 26, 2013

Pe vremea mea... . . . . (hw4)

HAPPY WEEKEND! - Ediţia 4 este gata de start! Deci, dacă este weekend, este:

Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:

- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau

- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau

- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă.
_________________________________________________________________

Bine că mai există și responsabilitate pe lumea asta!

- Jimmy, nu așa se învață, tată, să prinzi șoareci! Numai maică-ta e de vină. Pe vremea mea, mama ne aducea șoricei vii. Unde e maică-ta?

- Tu ce faci acolo? Ți se suie toți in cap, până și blegii ăia de pui de-o zi. Cum vrei să ajungi să fii respectat...nu știu, zău. Pe vremea mea...

Nimic bun pe aici, pe afară. Mă duc în casă...

Poftim cultură! Iar s-a închis ușa. Termopane ne trebuiau. Mi-am miorlăit o săptămână nemulțumirea și tot au pus mizeriile astea. Acum trebuie să miorlăi frumos să-mi dea drumul. Miaooo!

În sfârșit! Tipa care se crede stăpâna tuturor m-a auzit. Să mă lingușesc puțin pe lângă picioarele ei, să-i fie drag. Așaaa... Sfârrrr...

- Loulou! Ce crezi că faci acolo? Aia e mingea mea! Jos labele! Ce tupeu, domnule!

- Dixie, dacă o cauți pe maică-ta, nu e-n cană. Aia-i chiar o cană. Copiii de azi s-au tâmpit, e clar.

Natură moartă cu pisici leșinate nu mai văzusem de mult.

- Mitzi și Lola, copiii fac numai prostii și pe afară și prin casă și voi stați ca două leșinături la soare. Nu vă e rușine? Eheee, când eram eu tânăr...

Hmm... Laptopul e deschis. A trimis poză bosumflatu' ăla mic. E cam posac...Ce nu i-o fi plăcând în vacanță? Nici în vacanță??!?!?

- Ce e cu geamantanul ăla, copile?

- Vreau și eu în vacanță ca Johnny! Vreau! Miaoooo!

- Tu, deocamdată, la școală. Treci la lecția de prins șoareci și lasă mofturile!

Uite câte prostii se întâmplă. Toți își fac de cap.

- Tu ce-ai pe față? Și de ce ai figură de sfânt când te uiți la mine?

- De la cafea...

- Ce cafea? Tu ești de cafea? Fugi și tu la lecții! Pe vremea mea...

Doamne, ce s-ar alege de casa asta dacă n-aș fi eu să supraveghez atent totul?!?!

================================================

Nu uitaţi! La sfârşitul postării voastre faceţi trimitere către această pagină, specificând:

"Postarea participă la jocul HAPPY WEEKEND! - Ediţia 4."

Introduceţi în formularul de mai jos nume şi link (acestea vor apărea în tabelul ce se va genera automat).

Tuesday, January 15, 2013

PIN-ul buclucaș

Gata, cred că am luat cam tot ce aveam pe listă! Lista mea din memorie, că n-am de gând să-mi fac liste decât poate când voi vedea că încep să mă senilizez. Sau poate că nu-mi fac și din încăpățânare. Tot așa cum, din încăpățânare, nu iau niciodată sau foarte rar cărucior. Poate și pentru că nu-mi place să fac multe cumpărături.

Vreau să mă așez la o coadă dar toate sunt mari. Parcă la casa asta de marcat e o coadă mai mică. Este dar observ că toți au cărucioarele pline sau pe-aproape. Numai femeia din fața mea nu-l are plin, are câteva chestii aruncate pe fundul lui. Le pot chiar inventaria: o pungă cu câteva lămâi, alta cu maxim 1,5 kg de mere, o cutie cu lapte, o punguță cu detergent de rufe manual, un baton de salam și un tub de pastă de dinți, un pachet de servetele... Puține, chiar mai puține ca mine. De ea scapă repede casiera. Dar mai sunt încă vreo 7-8 inși în fața noastră.

Coada merge cam greu. N-am vreo altă treabă grabnică decât că mă cam plictisesc așteptând. Am însă timp suficient pentru o trecere în revistă a ceea ce-am cumpărat și să-mi fac un calcul aproximativ asupra costului.

Cum vă place . . . . . [r.i.o.]

... însă e exact același lucru...

========================================================================

Postarea participă la provocarea "Reflexii în oglindă", propusă de SorinN.

Dacă dorești să participi, poți publica, într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip cu imagini tip reflexie, chiar și cea dintr-o oglindă retrovizoare.

Wednesday, December 26, 2012

A doua zi de Crăciun . . . . [WW 52]

Crăciunul, sărbătoare în casă și în suflete

Mult mai multe imagini și la WW găsiţi la prietena noastra Carmen, iniţiatoarea acestui joc.

Blind Love

Pagini