Showing posts with label dragoste. Show all posts
Showing posts with label dragoste. Show all posts

Sunday, April 21, 2013

Dragostea veșnic vie





Micșunele ruginii - foto personală

Din nou venea vremea Paștelui și-a horelor. Peste tot ningea cu flori de corcoduși, de zarzări, de pruni, vișini și cireși iar în aer, miresme tari de micșunele și de rozmarin trezeau simțurile. Toată natura căpăta viață. De săptămâni întregi aerul împrăștia mirosul dulce-amărui al feluritelor flori care ce deșteptau doruri de toate soiurile...
Erau vremuri ce păreau liniștite, tihnite...de sfârșit de ani '30...

Monday, December 24, 2012

Crăciunul de altădată


Sarbatorile de altadata...
Despre sarbatorile de altadata mama si tata isi amintesc adesea.

Nicolae Tonitza – Case sub zăpadă

De multe ori, mama, care e nascuta la sat, ne povesteste despre copilaria pe care a trait-o. Cu bune, cu rele si mai ales cu multe greutati. In ciuda acestora, a avut o copilarie de care isi aminteste cu drag. Au fost cinci copii dar au fost crescuti cu multa dragoste. 

Sunday, December 16, 2012

Signorina Nina


Nu alesese avionul, chiar de drumul ar fi durat mai putin. Isi facuse toate calculele si autocarul era mai potrivit, chiar si ca pret al biletelor.
Decembrie venise pe meleagurile straine, unde pribegea de cativa ani, cu vreme capricioasa. Saptamana trecuta ninsese doua zile, intreg peisajul devenise alb, de poveste. Acum totul revenise la culorile toamnei. Chiar si temperaturile. Șuiera un vant cam rece dar era OK.
Era marti si mai erau doar cinci zile. Desi nu se asteptase, autocarul era aproape plin. Se bucura cumva ca nu era singura care pleca atat de tarziu. Nu cunostea pe nimeni din oamenii de acolo. Mai bine. Nu avea niciun chef de companie, de vorba...
Intoarcerea planurilor, cu 180 de grade, avusese loc cu doar cinci zile in urma. O zi intreaga fusese ca si anesteziata. Nu stiuse cum sa reactioneze. Plangea. Plangea de cate ori ii revenea in fata ochilor scena din dimineața cand sunase la poarta inaltă si frumos lucrata, din fier forjat, asteptand

Saturday, November 17, 2012

Happy weekend! - ed.35 . . . Love, oh Love!


HAPPY WEEKEND! - Ediţia 35 este gata de start! Deci, dacă este weekend, este:
Happy Weekend
Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:
- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau
- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau
- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă.
_________________________________________________________________


               Despre iubire și toate ale ei...sau ale lui...               


Oare cum a început totul?

Ea s-a simțit iremediabil atrasă de el, ca de un magnet...




El i-a cântat serenade sub clar de... Pardon, i-a cântat serenade simțind că sunt suflete pereche.

Apoi...neavând ochi decât pentru iubirea lor, au fost fericiți. Ea în lumea ei, El în lumea lui...până...

Până cînd:




           Ea:  - Dacă nu mă înțelegi, te părăsesc!
  El:   - Lasă, că te întorci tu înapoi!

 
Sau poate că, într-adevăr, s-au iubit dincolo de orice piedici și orice diferențe... Fără a lua în seamă cârcotașii...

- Imediat, gogoșica mea!

Și cum iubirea lor era atât de mare, într-un final au ajuns la o armonie invidiată de toți după "modelul" acesta:

- Dragul meu, în ultimii zece ani noi am comunicat perfect...

Sau după "modelul" acesta:


. . . . . . . . . . . . . .
================================================

Nu uitaţi! La sfârşitul postării voastre faceţi trimitere către această pagină, specificând:
Postarea participă la  jocul HAPPY WEEKEND! - Ediţia 35.
Introduceţi în formularul de mai jos nume şi link (acestea vor apărea în tabelul ce se va genera automat).  
Azi avem un nou formular de inscriere. Sper să vă placă, e deosebit.





Wednesday, November 7, 2012

Prima mea iubire


[4. Prima iubire sau distilarea prin iubire]

Cu mine multe lucruri s-au intamplat diferit. Chiar si prima iubire.
Îl zărisem cu ceva vreme in urma prin oras. Era un baiat vesel, glumet, dragut. Eram in clasa a opta. Cum viata e mereu surprinzatoare, s-a intamplat sa devenim colegi la liceu, in clase paralele.

Prima iubire el a fost... Nu vedeam pe nimeni, nu ma interesa nimeni altcineva. Asteptand sa ma remarce am ajuns in clasa a unsprezecea. N-am facut niciodata nimic. Doar asteptand... Iar el neavand, parca, habar de existenta mea.
Se spune ca e frumoasa prima iubire. Ca e minunata. Chiar cred ca este asa cu conditia sa fie macar cat de cat impartasita. Fie si doar prin cateva plimbari nevinovate pe stradute, mana in mana si ochi in ochi...

Dupa o tentativa vagă de a incerca sa ma cunoasca intr-o excursie cu liceul, la Sinaia, lucrurile s-au calmat complet. Am ramas unul pentru altul aproape doi straini.
La un moment dat am facut eu un gest, aproape disperat. A ramas fara urmari pentru acel „noi” pe care il speram eu. Nici nu l-a bagat in seama... Nenăscuta relație a murit in fașă

A trecut clasa a unsprezecea, la fel a douasprezecea. A venit sfarsitul liceului si banchetul. Fara sa  ma mai astept la ceva, la banchet am avut surpriza sa ma invite la dans. Apoi sa ma invite la o mica discutie, afara.

Sunday, October 7, 2012

Womb (2010) - Despre iubire in alt fel


Eva Green
Daca Eva Green e o tipa OK pentru scopul propus, de ce ar dori cineva ca o asemenea odd face ca a lui Matt Smith sa nu se piarda? Ce-a fost in capul celor ce s-au ocupat de casting...n-am sa inteleg. Matt Smith putea fi altcineva. Oricine

Friday, September 14, 2012

Păpușa cu păr de mătase de porumb


N-am avut, când eram mic, nicio jucărie. În Lisa nu funcţiona obiceiul ca părinţii să le dea copiilor jucării. Singurul răsfăț de care am avut parte se întâmpla dimineața, când tata își apropia obrazul de obrazul meu… ceeea ce mă făcea fericit".

Mici jucării personale
Îmi place mult această mărturisire a lui Octavian Paler. Pentru că din ea răzbate un mare și extrem de simplu adevăr. Părinții își pot iubi copiii astfel. Copiii pot simți astfel că sunt iubiți. Astfel, adică simplu, fără artificii, fără nimic intermediar.

Părinții mei au avut o copilărie exact ca aceea a lui O. Paler. Mama își amintește și azi, cu drag, cum și-a făcut, la câțiva anișori, un simulacru de papușică, dintr-un crecan ca de praștie și un alt băț pe post de brațe, niște petece de pânză, un cocoloș de cârpe legat cu rol de căpșor și păr atașat din mătase de porumb. Și a fost atât de fericită! Își mai amintește, cum frații ei își făceau mingi din păr de bou cu care jucau oina, căci a fost o singură fată între patru băieți. Oricât ar părea de ciudat, copiii de atunci erau fericiți. Fără păpuși și mingi, fără mașinuțe și roboți transformers, fără păpuși Barbie cu casuța de rigoare, fără calculatoare. Dar cu puișori de găină, purceluși, miei și

Tuesday, June 5, 2012

Iubesc chiar și când ar trebui să urăsc


Dupa cum am mai spus cu ceva vreme in urma, pana acum am participat la o singura leapsa pentru ca mi-a placut in mod special, fiind vorba despre muzica. 
Ilustrație de Mirela Pete
Acum cateva zile am primit de la Vienela o leapsa care din nou mi-a placut, despre copilărie, si cer scuze ca abia azi am reusit sa raspund. E o leapșă 2 in 1 provenită de la la Alyz şi Zdwuby.
Deci...sa trec la treaba, sa ma copilaresc putin!

1. Ce trăsnaie îţi vine în minte din vremea copilariei? 
Ohoho! Am facut atat de multe! O sa spun una grava de tot: a fost cat pe-aci sa dau foc la casa. M-am jucat intr-o anexa a casei cu niste chibrituri de la care, nu imi dau seama cum, s-au aprins aproape instantaneu niste bucati de  spuma de mare (poliuretanica). Imediat ce-am vazut ca se-ngroasa gluma am iesit si am strigat la mama. Noroc ca era pe-aproape! 
2. Care erau jucărioara şi jocul preferate?
O papusa, cam ca pentru majoritatea fetelor. Era o papusica de cauciuc, nu mai mare de 25 de cm, si-mi placea pentru ca o puteam imbraca cum voiam.  Ea nu se supara chiar daca mai greseam din croială hainutele. Eram si creator de moda si stilist pentru ea.
Jocul preferat a fost mult timp sotronul, cel cu 8 casute. Eram campioana. Asta asa, ca sa ma laud si eu ca tot am prins ocazia .
3. Ce sentimente ai păstrat de-a lungul timpului din copilărie?
Le am si acum in inventar pe toate: bucurie, tristete, manie, frica, dragoste. N-am putut insa pastra invidia, ura, sentimentele de inferioritate. Nu le-am pastrat fiindca nu le-am avut niciodata. Parintii mei nu m-au dotat cu ele, nici nu m-au invatat sa le cultiv. Cel mai frumos sentiment pastrat e dragostea pentru ca iubesc chiar si cand ar trebui sa urasc. Pentru ca, desi om matur, sunt la fel de naiva si increzatoare in oameni exact ca in copilarie.
4. Ce crezi despre generaţiile de copii de astăzi?
Ce sa cred? Nimic rau, doar ca mi se pare ca nu prea mai stiu sa se joace. Se joaca altfel, mai mult pe calculator, sunt mai insingurati, traiesc prea mult in case.
5. Consideri că un adult mai poate fi considerat copil?
Si da si nu. Poate fi, daca el vrea. Sau poate fi copil daca e barbat. Ei nu cresc niciodata. Tatal meu, care are o oarecare varsta, e si azi tot un copil. Unul mare.

Acestea fiind spuse pentru prima parte a lepsei (de la Alyz şi Zdwuby), se cuvine sa trec la second part.

1. Care este “dulcele” pe care l-ai mânca și acum?
Cred ca as mai vrea sa mananc ciocolată chinezeasca cu lapte (Plain Chocolate se numea) si șerbet de cacao adevarat. As mai vrea sa beau Brifcor.
2. Care au fost desenele tale preferate?
Cred ca Woody Woodpecker. 
3. Pe melodiile cui ai crescut “mare”?
Cine le mai stie? Nu-mi prea placea muzica din vremea aia. Stiu ca ma uitam la emisiunea in limba maghiara foarte des fiindca dadeau rock, da' n-as putea sa spun cine si ce canta.
4. Ce amintiri îți trezește guma Turbo?
Amintiri zero, n-am consumat guma niciodata. O singura data, doar din curiozitate, am incercat niste guma tigarete. Avea gust placut dar nu mi-a placut niciodata sa mestec. Asa ca m-au pierdut de client, nici azi nu mestec.
5. Cum ți-ai descrie copilăria în 3 cuvinte?
Fara griji = Fericire.

Ca si Vienela sunt curioasa si eu sa aflu ce fel de copii au fost: Aura Rusu, pandhoraa, AnielaMuTuLiCă, addicted, Moravuri, De vorba cu viataidei şi idei.
Oricine altcineva doreste sa preia leapsa e invitatul meu.

Thursday, May 31, 2012

Moştenirea mea


De bunica din partea mamei îmi aduc aminte cum mereu alerga cu treburi, de colo-colo, chiar şi când, mult prea timpuriu, viaţa o curbase precum un arc şi nu mai avea nevoie de un efort prea mare ca să se aplece...
Cu ochii minţii, pe bunicul îl văd meşterind mereu ceva. Împreună cu bunica îşi făcuse casă, făcuse case pentru alţii, meşterise care, căruţe, era zidar, dulgher, lăcătuş...un spirit iscoditor...
Împreună au crescut, cu multă dragoste şi grijă, 5 copii pe care i-au facut oameni...
De curând i-am vizitat acolo unde odihnesc, unul lângă altul. Vreau să cred că o parte din moştenirea de bun-simţ şi pricepere lăsate de ei, se află şi în mine...

Fotografie personală înscrisă în concursul Moştenirea, găzduit de MWB.
(Fotografia este prelucrată.)

Monday, July 11, 2011

In loc de introducere...

buna !
va salut pe toti cei ce-mi veti trece virtual pragul ;)