Clipa încremenită [1]

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/salcam

Primăvara își înfrânsese de mult timiditatea instalându-se definitiv. Dichisită în smaraldul foșnitor al frunzelor în infinite texturi și forme și-n catifelate culori și nuanțe florale, natura se afla iremediabil sub vraja sa. În tot și toate: pământ, ființe și plante, se simțea o noua energie, cu fiecare zi mai copleșitoare, căreia nu i se puteau împotrivi.

Rochia din catifea verde

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/salcam

Toporași (Viola odorata)

Eram îndrăgostită rău. Da' rău de tot, atât de tare încât nu mă mulțumeam doar cu platonica admirație. Trebuia să și dețin obiectul pasiunii mele și ideea mi se înfipsese atât de bine în cap că-n anul ăla eram hotărâtă să fac tot ce trebuie.
Cu orice efort, cu orice preț.

Parfum de Florar. De salcâm...și de amintiri dragi

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/salcam

Pășeam pe trotuar aproape instinctiv. Preocupată de problemele personale, de tot ceea ce aveam în cap, pe o listă invizibilă dar interminabilă...nu prea vedeam pe unde merg...

După-amiaza plină de soare, adierile rebele ale zefírului și căldura moale de mai, aduceau spre mine zvon de parfum dulceag, îmbătător. Parfum de floare de salcâm. Îl recunoșteam fiindcă mă amețea, ca întotdeauna. Nu prea reușeam să înțeleg însă cum de nu observasem că salcâmii înfloriseră. Mi se părea incredibil pentru că nu mi se mai întâmplase. Ceea ce mă tulbura, mă uimea, era faptul că nu prinsesem de veste la timp. Întâmplarea, surpriza mai degrabă, mă făcea să mă simt o adevărată gură-cască.