Showing posts with label sora. Show all posts
Showing posts with label sora. Show all posts

Tuesday, June 11, 2013

A ști să dăruim este o artă

[P]

Am un talent grozav de a primi cadouri. Problema e că talentul ăsta al meu a rămas în stadiul de tânără speranță fiindcă nu am prea primit multe cadouri în ultimul timp și chiar și modurile în care mi-au fost oferite au cam lăsat de dorit. Așa că numărul de ocazii în care să îmi exercit minunatul talent tinde spre zero.

Am preferat, uneori, să-mi fac singură câte un cadou. Fiindcă îmi plac la nebunie surprizele, m-am prefăcut așa de bine când mi l-am făcut încât nici eu nu știam că îl voi primi! Am fost auto-surprinsă de propria imaginație! 
Râd acum pentru că glumesc. Ar fi fost tare frumos să fie posibil așa ceva. Ideea aceasta năstrușnică m-a dus cu gândul la un film cu Mr. Bean, în care își pregătea el însuși un cadou, prefăcându-se foarte surprins. La urma-umei, de ce nu ?!?

Sunday, December 16, 2012

Signorina Nina


Nu alesese avionul, chiar de drumul ar fi durat mai putin. Isi facuse toate calculele si autocarul era mai potrivit, chiar si ca pret al biletelor.
Decembrie venise pe meleagurile straine, unde pribegea de cativa ani, cu vreme capricioasa. Saptamana trecuta ninsese doua zile, intreg peisajul devenise alb, de poveste. Acum totul revenise la culorile toamnei. Chiar si temperaturile. Șuiera un vant cam rece dar era OK.
Era marti si mai erau doar cinci zile. Desi nu se asteptase, autocarul era aproape plin. Se bucura cumva ca nu era singura care pleca atat de tarziu. Nu cunostea pe nimeni din oamenii de acolo. Mai bine. Nu avea niciun chef de companie, de vorba...
Intoarcerea planurilor, cu 180 de grade, avusese loc cu doar cinci zile in urma. O zi intreaga fusese ca si anesteziata. Nu stiuse cum sa reactioneze. Plangea. Plangea de cate ori ii revenea in fata ochilor scena din dimineața cand sunase la poarta inaltă si frumos lucrata, din fier forjat, asteptand