În școala generală eram o copiliță căreia îi plăceau cărțile. Printre cărțile găsite printre rafturile bibliotecii s-a aflat, la un moment dat, și o editie relativ veche din Gargantua, de François Rabelais, povești universale pentru copii universali de orice vârstă. Pe lângă că este o bijuterie a literaturii universale, această carte fusese cioplită și mai frumos încă și transformată într-o adevarată ediție erudită. Încercând s-o citesc la o vârstă destul de fragedă, nu pot să spun că am înțeles-o prea bine. Simțeam, pe atunci, că este ceva peste puterile mele, avea atâtea note de subsol că semăna cu un fel de mică enciclopedie. Recunosc, am citit din ea pe sărite. Recunosc, devenind cititor de cărți, deși îmi spusesem că poate când voi fi mai mare aș putea-o pricepe mai bine și ar fi bine să revin...nu s-a mai întâmplat.
Gargantua, de François Rabelais, ediția în limba română, apărută în 1962, devenise ceea ce am scris mai sus grație lui Romulus Vulpescu, care a tradus-o magistral.
Născut în anul 1933, la 5 aprilie, despre Romulus Vulpescu, începând de ieri, 18 septembrie 2012, vom vorbi la trecut. Pentru ca a pășit în neființă. De azi, peisajul literaturii române este mai sărac.
Poet, traducător de geniu, scriitor, editor și publicist român, Romulus Vulpescu a fost căsătorit cu scriitoarea Ileana Vulpescu, autoarea celebrului roman Arta conversației.
Printre volume de poezie și altele, remarcabile rămân traducerile unor opere clasice: François Villon - Opurile magistrului (1958), Dante Alighieri - Vita Nuova (1971), François Villon (și anonimi) - Deocheatele (2005).
Căutând acum, rapid, ceva pe internet, am găsit două lucruri remarcabile. Mai întâi un foarte bun interviu cu Romulus Vulpescu, o discuție despre limba română, realizat în martie 2011 de către Claudia Dăboveanu.
Apoi, un fragment din filmul "Ileana & Romulus Vulpescu - Confesiuni" de Fabian Anton. Fragmentul merită văzut, are doar 04:32 minute. In clip, Romulus Vulpescu povestește câteva amintiri despre binecunoscutul eseist și filosof Petre Țuțea.
Testament (1956)
Ştiind că studiat voi fi în şcoală
Şi clasic voi ajunge (abia mort),
La port şi-n vorbă-s grav, grav mă comport,
Svârl mici biografii pe-un colţ de coală
Şi clasic voi ajunge (abia mort),
La port şi-n vorbă-s grav, grav mă comport,
Svârl mici biografii pe-un colţ de coală
Şi-s vesel când prevăd cu cât efort
M-o comenta un critic-din-greşală
Găsind că-n orice strofă e-o scofală:
Nu dau pe glosa lui măcar un ort!
M-o comenta un critic-din-greşală
Găsind că-n orice strofă e-o scofală:
Nu dau pe glosa lui măcar un ort!
Las operele-mi - toate - în ediţii
Cu textul integral ne variétur:
N-am chef ca peste ani neisprăviţii
Cu textul integral ne variétur:
N-am chef ca peste ani neisprăviţii
Pe barba mea să-şi cumpere-acareturi
Şi să petreacă-n Franţa o vacanţă
Cu-o scórie-n doi peri din nu ş'ce stanţă.
Şi să petreacă-n Franţa o vacanţă
Cu-o scórie-n doi peri din nu ş'ce stanţă.
