Friday, August 31, 2012

Figurație în propria viață


Foto personală
Trecem prin viață, mai cu talent sau chiar fără, mai motivați sau mai puțin. Întâlnim nenumărate obstacole. Ne lovim de ele și devenim mai atenți. La modul general.
În particular, trecerea aceasta poate fi și indiferentă. Uneori cred că lucrurile ajung în punctul în care ne este indiferent ce ni se mai întâmplă. Vieții, oricum, nu-i pasă de ceea ce face cu noi.

Dacă pe blog viața mea pare a se desfășura în parametri de normalitate, că fac aia sau aia, e de multe ori, doar așa, o frumoasă fațadă, e legătura mea cu lumea, ceea ce mă motivează să merg mai departe, cumva. Zilele în care sunt bolnavă sufletește sunt cele în care nu reușesc să mă mobilizez să citesc ceea ce-mi propun, să scriu ceea ce am în plan, să fac anumite activități pe care ar trebui și aș dori să le fac. În schimb, fac cu totul altceva, parcă fugind intenționat de realitate. Recunosc că există ceva timp pe care l-aș putea folosi într-un scop util dar uneori mă trezesc că nu știu ce-am făcut cu el. Ba știu, îl irosesc pe gânduri fără rost.

Printre articolele blogului sunt strecurate mai multe fragmente de poveste. Povestea mea și numai a mea. Aceea care a dus la nașterea blogului. Aceea care de fapt mă poartă pe valurile vieții de atâta timp, ca pe-o barcă lăsată la discreția valurilor. Care sunt mai mari, mai mici, uneori nu sunt. Povestea mea mă poarta așa, vrând-nevrând prin viață, pentru că merg înainte în ciuda a ceea ce simt, a ceea ce se întâmplă cu mine și sufletul meu.  Periodic am momente de recădere în trecut și mai scriu câte ceva despre acea poveste. Nu știu însă de ce recăderea se petrece ciclic și de ce apare, cel mai adesea, în zilele din mijlocul săptămânii. Oricât m-am gândit, cât m-am chinuit, nu am reușit să înțeleg.

Cândva spuneam, într-un articol, că prin activitatea de pe blog încerc să fac blogoterapie. Îmi reușește uneori mai bine, alteori mai puțin. Pentru că unele articole, chiar de par poate cam depresive sau că exprimă lipsa de speranță sau voință, ele nu asta sunt, pentru mine funcționează ca o autoîncurajare, ca o terapie. Aș avea nevoie de asta zi de zi, însă nu pot scrie zilnic despre aceleași întâmplări. Aș risca să plictisesc. Și nu asta imi doresc. Multe dintre articolele mele înseamnă un zambet și-o lacrimă, îngemănate.
Pentru că trăiesc dar nu trăiesc, zâmbesc, dar nu zâmbesc, muzică nu mai ascult de luni de zile. Decât cate-o melodie, din necesitate. Muzica îmi face rău, un rău visceral. Printre picături, trăiesc pe blog. Singura mea viață, în rest, o fantomă printre cei vii, asta sunt. Deși, parcă desprinsă din mine, dedublată, trăiesc și în afară, empatizez cu ceilalți, încerc să raspund provocărilor zilnice.

"Am învățat că poți continua încă mult timp după ce ai spus că nu mai poți" spunea Octavian Paler și sigur avea dreptate. Cad și mă ridic. Iar și iar...  Nu știu de unde îmi extrag puterea, unde se află. În unele zile am din nou impresia că mă sfârșesc, că sufletul mi-a secat, de abia fac față figurației în propria viață.
...Și închei câte un astfel de episod automăgindu-mă că va trece.

Articolul l-am început de ieri. Eram la pământ. Apoi, înțelegând că și alții au nevoie de o îmbărbătare, am renunțat a-l finaliza. Am avut impresia că eu nu mai contez. Și poate chiar așa era.

Ce faceți când treceți printr-o perioadă grea? Când simțiți că orice gând, orice sentiment, orice efort, mai mare sau mai mic de a o depăși nu duce la nimic? În momentele acelea eu scriu despre mine, despre viață, despre natură...despre orice. Voi?

Thursday, August 30, 2012

Promenada


Cum ar putea arăta noul centru al Bucureștiului
Zilnic, oamenii aleargă de colo-colo cu diverse probleme. În toată lumea aceasta largă. La fel în Romania. La fel în București.
În majoritatea timpului, așa cum este și firesc, bucureștenii aleargă de colo colo prin marele oraș când mai veseli sau mai triști, când îngrijorați sau mai avântați, când agitați sau mai liniștiți. Aleargă pentru rezolvarea diferitelor probleme, unele foarte stringente, de câte unele depinzându-le poate chiar viața.

În fiecare zi, în București, oamenii se și plimbă. Mai ales în zilele de weekend.
Acum, că vremea caniculară pare să se fi îndepărtat oarecum de România, pe seară, în București, chiar și daca nu e zi de weekend, este vreme potrivită pentru plimbare. 

Bucureștenii se plimbă prin parcuri, se plimbă pe bulevardele largi, se plimbă prin hipermaket-uri, prin mall-uri. Sunt atâtea locuri tocmai bune pentru o plimbare, pentru o promenadă, așa cum se spunea mai demult, în secolul trecut.

Între timp am mai descoperit, în draga noastră capitală, încă un loc potrivit pentru o promenadă la ceas de seară. Locului respectiv i se făcea reclamă la televiziune într-un mod cât se poate de inedit acum două zile.
Împreună cu un alt domn, destul de stingheri ambii, prin fața Palatului Cotroceni, se plimba domnul Ghișe, vechi politician liberal, actual senator. Cu niște pancarte tip sandwich pe ei. Gestul mi s-a părut inițial cam penibil, acum două zile. Nu pentru mult timp, acum nu mi se mai pare. Și nu numai mie.

Azi, în fața Palatului Cotroceni, seduși de ideea unei frumoase plimbări la ceas se seară, mai multe sute de oameni au umplut trotuarul. Plimbându-se. Fluturând tricolorul câte unii, cu cate o mică pancartă alții, ori îmbrăcați cu câte un tricou cu mesaj(e). Îi însoțeau, ici-colo, și câțiva oameni de ordine. Să nu cumva oamenii să se înghesuie, să nu se răneasca, poate.

Nu știu sigur de ce au ales pentru promenadă exact acel loc. Mie mi se pare destul de potrivit. E un loc important. Poate exact din acest motiv l-au și ales. Sau poate dintr-un motiv care mie-mi scapă. De vreme ce este inițiat de către un parlamentar, să fie cumva un gest politic?

Gestul lui Ghișe este un gest sofisticat. Inițiativa, curajul de a ieși "la plimbare" de unul singur, pare ceva incredibil pentru un politician român. Nici nu știu dacă gestul acesta va avea umări. Nici nu mai contează.

Wednesday, August 29, 2012

WORDLESS WEDNESDAY (35) - The Prince and the Pauper


                                  Prinț și cerșetor                                    



Mult mai multe imagini la WW găsiţi la prietena noastra CARMEN, iniţiatoarea acestui joc.

Tuesday, August 28, 2012

Sosită din toate zările...


Iata ca azi, in sfarsit, i-a venit randul! Dupa mai bine de o luna de cand am primit-o pentru prima data.
Adica i-a venit randul lepsei cu care m-au "încălțat" pe rand: Florea, Zdwuby, Anastasia, Cartim. Intr-un interval de exact o luna, am primit toate cele patru provocari. Nu mai justific din ce motive n-am reusit s-o fac. Il spun pe primul si cel mai tare: Nu fac lepse. Decat foarte rar. Daca am primit-o din toate zarile, trebuia s-o fac, n-am mai avut scapare. Azi ma grabesc sa raspund, inainte de a mai hotari cineva ca ar fi tocmai buna pentru mine. 

Ce spuneti despre acest hal de regulament?
1. Trebuie sa postez imaginea Liebster Blog Awards, desi, sa ma trazneasca daca i-am inteles rostul.
2. Trebuie sa spun 11 lucruri despre mine. Nu stiu de ce nu 10, de ce nu 12. De ce nu 20. Fie, 11!
3. E un punct foarte complicat, in sensul ca la mine ar deveni IMENS. Nimeni n-o sa-l citeasca. Cine ar fi interesat sa

Monday, August 27, 2012

Vine Toamna... Din nou


Dorm descoperită. Cât dorm. 
În dimineața asta, pe la 6,00, m-am trezit în frig. Atat de frig că aproape tremuram. Mai mult adormită, m-am ridicat și am tras de fereastră, s-o închid. De când a venit vara am dormit doar cu fereastra deschisă. Nici nu știu cât e de bine că s-a făcut deodată atât de frig. Pe de-o parte nu-i bine, înseamnă că a venit toamna. Chiar de vremea va mai fi caldă, ăsta e semnalul.
Pe de altă parte mă săturasem și de atâta cădură. Știu însă că, foarte curând, voi plânge chiar și după căldura infernală de până ieri.
N-am mai putut dormi. Am mai încercat vreo 10 minute și plictisindu-mă să încerc, m-am ridicat din pat.

Cum în weekend n-am avut prea mult timp nici de blog, nici de răspuns la comentarii, de mai nimic... Îi rog pe toți prietenii să mă ierte c-am fost destul de absentă. Voi încerca să recuperez ce se mai poate.

Când m-am trezit, bătea puțin și vântul. După puțin vânt a început să și plouă. Tot puțin. Să nu ne răsfețe, așa, deodată. Înainte de ploaie însă, am dat o fugă prin vie, unde, la fel, se vede că toamna a sosit. S-au înmulțit frunzele ruginii de viță-de-vie. Iată ce v-am adus din vie. Și ei, strugurii, anunță iminența toamnei. Culoarea lor o dovedește din plin. E o imagine frumoasă, nu-i așa?


Sunday, August 26, 2012

Parfumul unui paradis (aproape) pierdut


Cosette - Coperta
Oare își mai amintește cineva ce carte a citit pentru prima oară? Cred că nu prea. Cei care citim, citim mult așa că e cam dificil. Cei care nu citesc, nu au ce-și aminti.
Totusi, prin nu știu ce capriciu al sorții, eu îmi amintesc. Nu a fost chiar o carte. Era ceva aparut in Editura Ion Creangă, o broșurică de 16 pagini, din colecția ABC, care se numea Patria, cel mai frumos cuvînt, apărută de mult, în 1972, găsită prin bibliotecă. Am ales-o fiindcă era foarte mică, nu aveam curaj să citesc ceva mai voluminos. O am și azi, chiar am căutat-o acum, pentru că, deși foarte plictisitoare, cam propagandistică, a fost prima. Și primei iubiri, chiar dacă n-a ieșit mare lucru, îi păstrăm întotdeauna o amintire tandră. Are ilustrații frumoase, este singurul ei atu. Abia ce începusem clasa întâia, știu și azi că în octombrie am citit-o pentru că deja abecedarul nu-mi prea mai spunea mare lucru, îl citisem în câteva zile. Cu scrisul era un pic mai greu, mă plictiseam să fac liniuțe, bastonașe...le făceam de parcă eram pedepsită. Ce nu înțelegeam era de ce trebuie să le repet pagini întregi când mie îmi ieșeau din prima.
După ea, oarecum dezamăgită, am făcut o pauză. Dacă toate cărțile erau așa de plictisitoare?!?
Pauza a durat până ce m-am hotărât. Îmi era clar că în biblioteca noastră nu găseam ceva care să mă încânte, cel puțin nu pe moment. O singură cărticică am mai găsit pe gustul meu, atunci. Tot în aceeași editură, apărută, habar nu am în ce an (pe ea nu scrie nimic), o cărticică numită Cosette. Mai târziu am înțeles că era doar un extras, pentru copii,

Pufoșenii de duminică


Clopoței australieni (Kohleria)






Saturday, August 25, 2012

HAPPY WEEKEND! - Editia 23

HAPPY WEEKEND! - Ediţia a 23-a este gata de start! Deci, dacă este weekend, este:
Happy Weekend
Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:
- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau
- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau
- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă.
__________________________________________________________________

Călătorie în timp

Dacă în două ediții HW! v-am aratat ce însemna o publicație interbelică...mergem mai departe azi. Călătorim virtual spre zilele noastre. Sper să fie o călătorie la fel de plăcută. Inedită sigur este, pentru că majoritatea dintre noi nici nu eram născuți atunci, dar părinții noștri da.
Este vorba despre o publicație din vremea cînd abia se încheia colectivizarea...un fel de almanah Femeia de la sate, apărut la cumpăna dintre anii 1961-1962
Vă las să priviți. Am incercat să selectez materiale câte mai relevante, pentru a vă face o imagine de ansamblu despre ceea ce însemna această publicație.
O rubrică frecventă în almanah este cea de "Strigături". Penibilă, am zice azi, dar pentru acea vreme avea o justificare, strigăturile se doreau mobilizatoare. Iată o mostră:
Ca orice almanah era nevoie și de caricaturi. Nu erau multe, foarte puține, oamenii munceau, construiau societatea socialistă.
Umor, la fel, puțin, cu zgârcenie, mai nimic din acea vreme, construcția unei noi societăți gândiți că era o glumă? Era totuși treabă serioasă!
Vă vine să credeți că epigramele erau numite "răvașe"? Poate totuși în ideea că tocmai sosea Anul Nou...
Ceea ce dădea o notă aparte este ceea ce am numi caricatură politică, în care socialismul se lupta cu capitalismul.
Am lăsat să se vadă de cine erau realizate caricaturile, și prima (cea pe fond roșu) și aceasta, a doua. Este vorba despre Albert Poch și Eugen Taru, doi artiști adevărați, caricaturiști și ilustratori recunoscuți pentru talentul lor. Printre altele, Eugen Taru a ilustrat și o frumoasă ediție a celebrei scrieri a lui C.Collodi, Pinocchio.
Femeile vremii primeau și sfaturi gospodărești sau rețete:
Și pentru că o femeie e totuși femeie, chiar angrenată în tot felul de activități mărețe, almanahul era preocupat să facă recomandări de modă:
Pentru fetițe             Pentru femei
_________________________________________________________

Nu uitaţi! La sfârşitul postării voastre faceţi trimitere către această pagină, specificând:
Postarea participă la  jocul HAPPY WEEKEND! - Ediţia 23.
Introduceţi în formularul de mai jos nume şi link (acestea vor apărea în tabelul ce se va genera automat):

Thursday, August 23, 2012

Ar trebui sa se inventeze teleportarea


Va plac lepșele? Dupa cat succes au in blogosfera, mai ales acum vara, cand toata lumea e mai relaxata, si parca n-are chef de subiecte "grele", eu as crede ca da. Inseamna ca o sa va placa si asta.
Draga de Minnie, nestiind ca nu preiau lepse, (dar a aflat acum!), mi-a pasat leapșa turistică, provenită de la Vienela, leapșă pe care si ea o primise de la altcineva. Între timp, leapșa a mai ajuns la mine pe o altă cale, prin Carmen. Apropos, mai am o "datorie", simultan la 4 persoane, pe care promit ca o voi achita, dar inca n-am gasit timp. 
In legatura cu turismul, am mai spus cate ceva in doua articole: unul legat de dilema mare-munte iar altul despre incurcatura in care se afla multi cand e vorba despre variantele de cazare.
Dupa acest preambul, e cazul sa raspund, ca sa nu fiu acuzata că mă fofilez.
Deci:

1. Muntele sau marea?
Cum am raspuns si in articolul mentionat mai sus, aleg oricand marea. Nu inseamna ca n-am fost la munte, ba, as spune ca am fost prea mult, incepand cu varsta de 3 ani, pentru ca mamei mele ii face rau soarele si n-a agreat marea niciodata.  Atunci cand am vazut marea pentru prima data, la vreo 12 ani, am fost atat de incantata incat nu mi-a mai trebuit muntele.  (pentru o mai bună vizualizare e nevoie sa facți click pe imagini)
Golden Sands - Centrul stațiunii - foto personală
Plaja de la Golden Sands - foto personală
2. Iarnă sau vară?
Voi ce credeti? Doar gandind logic, si luand in calcul primul raspuns.

3. Care e destinaţia la care visezi că vei ajunge măcar o dată în viaţă?
Niciodata nu am visat ceva anume. Nu pot sa spun ca nu pot dormi noaptea de grija ca n-am vazut nu stiu ce loc din tara asta sau din lume. Desigur, multe locuri ar fi tocmai bune de vizitat, dar...pentru asta ori ar trebui sa se inventeze teleportarea, ori sa primesc drept cadou acele calatorii, pentru ca nu-mi permit financiar sa vad lumea larga, mai ales acum. Ca fiecare, am cateva dorinte, insa cel mai mult sunt realista.
Pe de alta parte, ii multumesc internetului ca exista. Datorita lui am "vazut" o multime de locuri minunate.

4. Care a fost cea mai frumoasă ţară pe care ai vizitat-o?
Nu am vizitat prea multe tari. Am fost putin prin Grecia, Bulgaria, Egipt si am dat doar o fuga prin Germania si Austria fara a putea vizita mai nimic acolo din cauza timpului foarte limitat. Trebuie sa spun ca peste tot sunt locuri frumoase, important e sa le gasesti, dar cel mai important e sa reusesti sa ajungi acolo.
Arhitectură modernă in stil tradițional grecesc - foto personală
Atelierul de icoane - Meteora - foto personală
5. Care a fost cel mai frumos oraş din afara ţării pe care l-ai vizitat?
In Grecia si Bulgaria am fost la mare. In Grecia am facut excursii insa nu in orase. In Bulgaria am vizitat totusi Varna. Nu stiu ce crede lumea despre Bulgaria, dar e o tara foarte interesanta, care merita si macar sa fie itinerata. Am facut cateva fotografii prin Varna, nu stiu acum pe unde sunt aruncate in maruntaiele acestui laptop. Uf...dupa cautari indelugate, am gasit totusi doua.
Varna - foto personală
Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” - Varna - foto personală

Am vizitat insa, in amanunt as spune, Cairo, unul dintre cele mai fascinante orașe din lume. Am avut suficient timp, desi mai era nevoie. Despre calatoria in Egipt as vrea sa mai scriu cat de curand. 
Piramidele din Gizeh - Egipt - foto personală
Piramida lui Keops - Egipt - foto personală
Muzeul de Egiptologie din Cairo - foto personală
6. Care a fost cel mai frumos oraş din România pe care l-ai vizitat?
Am vizitat cateva orase importante din Romania. Nu pot spune ca nu mi-au placut. Avem orase foarte frumoase in tara. Insa cel mai frumos, pe care-l iubesc fara limite, este Sibiul.
Sibiu - Piața Mică - foto personală

7. Ce obiectiv turistic te-a impresionat?
Pe mine, oriunde m-ar duce pasii, ma impresioneaza cladirile deosebite sau constructiile foarte indraznete. Adica ma impresioneaza catedralele, daca sunt gotice cu atat mai mult, goticul fiind dragostea mea precum si constructiile impresionante prin grandoarea lor, in genul barajului de la Vidraru.

Catedrala Evanghelică - Sibiu - foto personală
8. Ce obiectiv turistic românesc ai recomanda unui străin?
Eu i-as recomanda oricarui strain sa vina sa vada toata Romania. Pentru ca oriunde, in aproape orice colt al ei, este ceva de vazut, fie pentru frumusetea peisajelor, fie pentru anumite monumente deosebite, fie pentru inedit, fie pentru unicitatea locurilor, fie pentru aerul de locuri unde civilizatia pare ca n-a patruns. Strainilor le plac la nebunie astfel de locuri.

9. Ce oraş ţi-ai dori să vizitezi?
Nu prea e clar. Din tara sau strainatate?
Din tara poate orasul Iasi, e singurul oras mare pe care nu l-am vazut. E cam departe insa si nu stiu cand se va intampla.
Desi, cum am spus, nu visez la vreun loc anume, in strainatate ar fi multe de vizitat: Paris, Londra, New York, Rio de Janeiro, Ciudad de Mexico, Tokio, Moscova, Sankt Petersburg, Viena, Venetia, Florenta, Milano, Amsterdam, Barcelona, Atena, Praga...si lista ramane deschisa.

10. Ce suveniruri cumperi de obicei?
Nu cumpăr niciodată nimicuri, sunt bani aruncati si eu sunt o fire practica, chiar de poate nu prea se vede de pe blog. Imi iau cate un lucru personal care sa-mi aminteasca de acele locuri: o poșetă poate, o brațară, un inel, vreun articol de îmbracaminte, obligatoriu dulciuri sau mici obiecte traditionale pe care sa le daruiesc celor din familie, prietenilor, colegilor. Dar cel mai mult fac fotografii. Cum am facut in Egipt, si-mi pare rau ca nu aveam aparat digital pe atunci pentru ca as fi adus tot orasul Cairo cu mine.
Marea Piramidă si Sfinxul - Gizeh - foto personală

Wednesday, August 22, 2012

WORDLESS WEDNESDAY (34) - Ten o'clock flower


Portulaca grandiflora






Mult mai multe imagini la WW găsiţi la prietena noastra CARMEN, iniţiatoarea acestui joc.

Tuesday, August 21, 2012

Reînregistrare blog in ZeList


Nu stiu cati ati observat dar de la inceputul lunii iunie platforma gratuita Blogger ne-a facut o "surpriza" celor pe care ne gazduieste. Extensia blogspot.com s-a transformat peste noapte, fara a fi notificati, in blogspot.ro, extensie personalizata pentru Romania. Am si scris la momentul respectiv ceva despre aceasta modificare si ma intrebam ce influenta va avea. 
Platforma gratuita Blogger a ramas aceeasi, pare ca nimic nu s-a schimbat.
Imediat, ca urmare a modificarii, vreo doua-trei zile, blogurile au ramas fara PR. Apoi, ceea ce a urmat a fost derutant. A luat-o razna orice platforma care are ca scop monitorizarea, de un fel sau altul, a activitatii blogurilor. 
Pe platforme de monitorizare ca ZeList, GTop, Ro2.ro, Alexa (poate mai sunt si altele insa nu le cunosc pe toate), blogurile gazduite de Blogger au devenit de trei categorii:
- cu extensia blogspot.com
- cu extensia blogspot.ro (cele "nascute" dupa 02.06.2012)
- dublu inregistrate, adica in cele doua variante, cu cele doua extensii.

Am sa ma refer la ceea ce se intampla pe ZeList, fiindca am studiat ceva mai in amanunt situatia. 
Inca nu sunt sigura pe ce se bazeaza ZeList in monitorizarea blogurilor. Probabil, in primul rand, pe insumarea de punctaj din linkurile care apar (din blogroll, din link exchange si din linkurile din articole ce linkeaza catre) si abia apoi din trafic. Spun ca nu sunt sigura pentru ca platformele gratuite ce gazduiesc bloguri mai au o problema. Se spune ca si comentariile sunt monitorizate de catre ZeList. Nu e adevarat, asta pare sa se intample doar in cazul domeniilor proprii. La Blogger sau Wordpress se inregistreaza doar pe unde se comenteaza, insa si asta doar partial. In rest, poate comenta pe blogurile respective si Papa de la Roma ca Zelist tot nu vede. "Nu exista informatii!" spune caseta "Cine-l comenteaza?".   

De la inceputul lunii iulie 2012 blogul meu este dublu inregistrat pe ZeList. De ce? Din cauza defectarilor aparute dupa trecerea la blogspot.ro si pentru ca orice clasificare intervenita dupa 02 iunie anul acesta a fost viciata din cauza felului cum au fost sau sunt inregistrate blogurile.

Pentru cele doua intregistrari ale blogului meu, exista mari diferente intre cele doua liste de linkuri. Exista, de asemenea, mari diferente intre cele doua pozitii in topul ZeList. Consider ca in momentul de fata este relevanta noua intregistrare. De la 1 iulie 2012, Blind Love functioneaza in ZeList ca un blog nou.

In concluzie, in primul rand, toate blogurile de pe Blogger ar trebui sa fie reinregistrate in Zelist cu extensia cea noua, pentru ca asa functioneaza acum acele bloguri si asa trimit linkuri. Si pentru ca toti ceilalti trimit catre ei linkuri cu noua extensie.
Apoi, ca urmare a acestei modificari, oricine detine in blogroll-uri si liste tip "link exchange" bloguri de pe Blogger, trebuie sa faca modificarile de rigoare in aceste liste. Cu atat mai mult pentru cele care deja s-au reinregistrat, cum este blogul meu.

Monday, August 20, 2012

Good morning, dragi prieteni!


Bună dimineața!

O dedicație de bună dimineața tuturor celor care ne întâlnim în fiecare weekend la HAPPY WEEKEND
Vă anunț cu plăcere că tocmai s-a încheiat ediția 22 a HAPPY WEEKEND! 
Pe 24 martie 2012 debuta, cu dreptul, HAPPY WEEKEND! Vă mulțumesc tuturor celor care ați crezut în acest proiect, care v-ați alăturat lui în timp și l-ați ajutat să fie ceea ce este astăzi!

Am fost împreună în aceste finaluri de săptămână cu:

E inca vara, e frumos și chiar de ne amenință incă un val (mai mic) de caniculă...nu-i mai dăm importanță. Va trece și asta! Sa aveți o săptămână plină de bucurii!

Vă ofer în dar imagini cu dimineața, așa cum am văzut-o eu, la est și la sud de casa mea. Azi, la ora 7,30. 


 Și o melodie care sper că vă va plăcea:


Sunday, August 19, 2012

Parfum necunoscut


Bucureștiul noaptea
- Salut, Ovi! Ce mai spui? Ce mai faci?
- La datorie! îi răspunse și zâmbi, cu toată fața. Un zâmbet larg, ce-i făcea vagi gropițe în obraji.
- Ești de mult? se interesă brunetul înalt și corpolent.
- Abia ce-am venit, de vreo oră. Am lucrat numai noaptea săptămâna asta...Sunt cam obosit.

Nu prea erau clienți la ora aceea. Știa. Mai vorbeau, mai glumeau între ei. Ce sa facă? Rămăsese pe față cu un zâmbet abia schițat. Hmm...Curând se făceau doisprezece ani de când își alesese meseria asta. Curând, adică peste aproape două luni. Acum doisprezece ani credea că n-are sa facă mulți purici în taximetrie. Picase de două ori la Automatică și azi se gândea ce-i trebuise lui facultatea aia. Poate pentru că îl îndemnase tatăl lui, pe vremea aceea șef de secție într-o uzină mare. A lucrat apoi vreo 2 ani în uzină. Pana ce uzina s-a închis. Nu știa cum dintr-odată nu mai erau comenzi. De fapt

Life in Pictures - Temptation


Domiciliu temporar

Acomodare
Liniște
Tiger și Tentația
Din nou liniște


Life in Pictures este o provocare adresata tuturor. Tema se intinde pe trei ramuri : fotografie, muzica si poezie.
Totul a pornit de aici, de la Costin Comba.

Saturday, August 18, 2012

HAPPY WEEKEND! - Editia a 22-a

HAPPY WEEKEND! - Ediţia a 22-a este gata de start! Deci, dacă este weekend, este:
Happy Weekend
Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:
- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau
- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau
- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă.
__________________________________________________________________

Soți și soții

Se spune că "Dintre toate leacurile băbești, o soție bună este cel mai potrivit."

Că tot veni vorba despre leacuri, tratamente...iată ce mai prescriu medicii:


Într-o căsnicie e imposibil să nu apară și câte o DIVERGENȚĂ DE OPINIE
– Ce e intolerabil la tine, îi spune soțul nevestei, e că nu ești în stare să faci un bărbat fericit.
– Ei nu mai spune! De câți martori ai nevoie?

Iar dacă încă mai există cârcotași care să spună că un bărbat nu e bun la nimic, cel puțin o soție poate garanta că al ei este MAI BUN DECÂT ORICE DIETĂ: 
- Draga mea, ce-ai mai slăbit! Cum ai făcut?
- Draga, mă tot cert cu bărbatu-meu.
- Și de ce nu divorțezi, dragă?
- Mai am de slăbit două kilograme.

Deși...un bărbat (sau mai mulți) ar spune că mai există cel puțin o altă o metodă (verificată) de a slăbi, și încă foarte rapid:


Ce ți-e și cu moda asta! După milenii în care și-a făcut treaba foarte bine, am aflat între timp că până și clasica funie s-a demodat. 
- Și vreți să spuneți că soțul dumneavoastră s-a spânzurat? o întreabă judecătorul pe tânăra văduvă.
- Da, domnule judecător, răspunde aceasta.
- Și cum explicați atunci mulțimea de cucuie pe care le are?
- S-a spânzurat cu un elastic…
 ________________________________________________________________

Nu uitaţi! La sfârşitul postării voastre faceţi trimitere către această pagină, specificând:
Postarea participă la  jocul HAPPY WEEKEND! - Ediţia 22.
Introduceţi în formularul de mai jos nume şi link (acestea vor apărea în tabelul ce se va genera automat):

Friday, August 17, 2012

Pistolul

Vlăduț are 8 ani dar pare mai matur. Ca aparență dar și in gândire. Trimis la farmacie, după un medicament, Vlăduț trece cu  drumul pe lângă un mare magazin cu jucării. Azi, în vitrină se lăfăie un pistol cu apă. Un pistol mare, cum nu mai văzuse. A rămas acolo preț de vreo patru-cinci minute, tot admirând pistolul și gândindu-se cum i-ar sta lui cu pistolul în brațe. Plin cu apă și stropind tot ce mișcă. Wow! O nebunie! 

Din nefericire, nu crede că mama ar fi de acord să-i cumpere un pistol cu apa așa de mare. Unele mai mici, a mai avut el, dar trebuia să le încarce prea des. Ăsta are rezervorul de 0,5 litri, așa scrie pe etichetă. Prea scump, ar spune mama, sau, mai bine-zis, bani aruncați, care ar putea fi folosiți mai bine altfel. Pentru că mamei nu i-ar conveni să arunce atâția bani pe un pistol cu apă. El știe că mama muncește din greu pentru banii ăia, știe cum vine acasă destul de târziu în fiecare zi. Obosită, că o vede bine, uneori și nervoasă. Și asta vede, fiindca sunt zile când îl ceartă mai mult pentru dezordinea pe care i-o găsește în cameră sau pentru că nu-și face temele la timp. Dar lui îi place să-și faca

Wednesday, August 15, 2012

Daria

sursa
Latratul catelusului nostru m-a facut atenta. La poarta se afla o femeie, al carei chip se zarea partial. In timp ce ma indreptam spre acolo, ma gandeam, imi cautam prin cutiutele cu amintiri. Nu stiam cine era. Am deschis poarta si am zambit. Au trecut pret de doua sau trei secunde. Nu recunosteam persoana. Apoi, cand era gata sa intreb pe cine cauta, a deschis ea gura, mi-a zis pe nume, si a zambit, la randul ei. Doar vocea, neschimbata, desi altfel, mi-a dezvaluit ca in fata mea se afla prietena mea cea mai buna din liceu. Pe care nu am recunoscut-o, atat era de schimbata. 

Trupul imputinat, aproape injumatatit fata de cum mi-o aminteam de la ultima intalnire, cu vreo sapte ani in urma, chipul trist si extrem de obosit, incredibil de imbatranit, m-au facut sa ma cutremur pentru o clipa. Mi-am stapanit insa instantaneu tremurul imperceptibil al vocii si sper din suflet ca expresia de surpriza (si de ingrijorare), care trebuie sa-mi fi aparut pe fata, sa nu ma fi tradat.

Era doar piele si os. M-a durut sufletul instantaneu si lacrimile-mi curgeau in rauri interioare. Vorbeam, dar parca nu-mi