- Cu taxă inversă sau...?
 |
| - Cu taxa inversa sau...? |
Am auzit întrebarea asta de zeci de ori de la N operatoare. Mă enerva. Stăteam aliniată, ca-n block start, pe scaunele de așteptare în sala aceea a poștei,
fiind atentă la ele când mă anunțau numărul cabinei, pe care uneori
nici nu-l auzeam bine din cauza zgomotului de fond caracteristic.
Numai ca să nu mai aud vocile monotone, metalice, ușor nazale, profesionale și fără urmă de sentiment ale operatoarelor, eram în stare să-mi cumpăr o centrală telefonică proprie. Uram zona telefoanelor interurbane. Uram să aștept să mi se dea legătura, niciodată nu eram pregătită. Încercam uneori să vorbesc și la telefoanele cu cartelă dar funcționau prost și creditul se epuiza aproape instantaneu. Aveam convingerea că era o șmecherie acolo. Pe care n-aveam cum s-o dovedesc.
Nu m-aș fi chinuit așa însă n-aveam post telefonic acasă și nici șanse prea multe nu se arătau în viitorul apropiat.
 |
| Motorola d460 |
 |
| Telit |
...Așa a început anul 1998. Visam tot mai des la centrala aia telefonică. Și, într-o zi, aproape că mi-am luat una. De fapt primul mobil, visul multora pe atunci. Prea puține persoane aveau, atât de puține că-mi era jenă să-l fac vizibil ca să nu fiu considerată snoabă.
Mi-era drag de el, era Motorola, un model "sănătos", d460. Aproape că-mi luasem centrală. Încărcătorul era și el special, adică tot mare, ca o casetă în care-l etalam parcă.
La vreun an după ce l-am luat, s-au gândit și cei de la poșta să ne aprobe cererea pentru post telefonic. După peste 15 ani de așteptare, tata n-a mai vrut post telefonic. Nu-i mai trebuia.
Al meu Motorola nu avea stand-by mare, nu avea vreun aspect extraordinar, era greu ca un bolovan, însă avea o mare calitate. Era antișoc. Îmi căzuse din mână pe șina de tren, în Gara de Nord, eu stând în ușa trenului, cu bagaje și în dinți, gata să cobor pe peron. Și n-a pățit nimic. Cicatricea de atunci o poartă și azi cu mândrie.
Cu toate astea, în primăvara lui 2002 l-am înlocuit. Cu un Telit, un telefonaș mai micuț, italienesc. Care și azi funcționează perfect. Tot extrem de simplu ca telefon.
L-am folosit și pe el un timp, până ce în vara lui 2004 am primit un cadou. Un Panasonic minuscul, care putea fi utilizat și ca pandantiv dacă doream. Avea agățătoare specială. Era, la momentul respectiv, cel mai mic telefon din lume.
Pentru comparație, ca să vă faceți o idee despre ele, le-am aliniat, ca pe soldăței, pe toate trei.
 |
| LG Shine LG GB210 |
Minusculul Panasonic m-a slujit cu credință timp de peste 4 ani, până mi-a căzut și i s-a spart ceva de la carcasă. Funcționa însă.
M-am gândit cu ce să-l înlocuiesc și pentru prima dată m-am hotarât să-mi iau ceva mai de fițe. Nu cine știe ce, doar un LG KE970 Shine, care însă n-a fost ieftin deloc.
Ținând cont că are carcasa din oțel și că peste el a trecut un autoturism, care i-a "fracturat" totuși display-ul, cred că a meritat banii. I-am înlocuit display-ul și funcționează și azi perfect. În plus, face fotografii comparabile cu cele făcute cu o cameră foto.
Acum doi ani, dorind să mai am un număr în altă rețea, am mai luat un telefon destul de simplu dar foarte bun, tot un LG.
Nu sunt pasionată de ceea ce se cheamă gadget-uri însă am mai căzut în păcat. Am un iPod de 30 GB de la Apple. Acum ceva vreme i s-a blocat softul și
m-a cam necăjit dar senzația pe care o aveam când îl foloseam, că am un obiect extraordinar de frumos și de elegant, nu se compară cu nimic, credeți-mă! Nici n-aș mai putea cumpăra un alt player de la altă firmă. Bine, momentan nici n-am ce face cu el, dacă muzică nu ascult.
Până acum am fost mulțumită de LG-urile mele. Și ele se împacă bine cu mine și unul cu
celălalt, mai ales că LG Shine nu face deloc talente în fața mai
simpluțului său frațior. Totuși, de ceva vreme, nu prea multă, le-am pus gând rău și lor.
Să le înlocuiesc cu ceva ce ar avea tot ce ceea ce le-a lipsit tuturor telefoanelor mele mobile la un loc. Și chiar și iPod-ului. Așa că simt că aș mai păcătui o dată. Tot cu Apple. Am, așa, o impresie, nu prea greșită cred, că un iPhone 5 e fix ceea ce-mi trebuie. Și nimic mai mult.
Sunt sinceră și vă mărturisesc că nu mi-l permit. Și nu am nevoie neapărat de el. Dar l-aș lua cu patru mâini dacă l-aș câștiga de la Vodafone.
