 |
| Frangipani |
Numai o femeie stie ce inseamna o poșeta si intelege ce este acela parfumul poșetelor, fie el parfum adevarat, sau "parfumul acela" creat de imprejurari si de timp.
Poșeta este secretul unei femei, este acel spatiu sfant si inviolabil care o face unica. Locul unde poti gasi intr-o fermecatoare devălmașie bilețele cu diverse notițe sau bilete de mijloace de transport, un ruj si doua-trei cosmetice, portofelul cu bani, chei diverse de la inchizatori uitate, documente, uneori cate-un medicament, bomboane, guma de mestecat, hartii care par sa n-aiba nicio importanta decat pentru stapana poșetei, mici plasturi, servețele parfumate, eventual chiar un mic flacon de parfum. Sunt femeie si toate acestea se regasesc, intr-o mai mica sau mai mare masura, si-n poșetele mele.
Pe oriunde imi ajung pasii, mai ales daca sunt locuri noi, inedite si pe unde am banuiala, de multe ori adeverita, ca nu voi mai avea ocazia sa ma mai duca drumurile, imi cumpar macar cate-o poșeta sau o pereche de pantofi. Nu, inca n-am umplut casa cu ele, desi daca o intrebati pe mama asa ar spune. Nu am totusi foarte multe pentru ca prefer calitatea nu cantitatea si incerc sa le aleg gandindu-ma ca e posibil sa le pot purta la mai multe tinute. Asa ca se intampla sa aleg modele destul de diferite, mai ales daca poseta respectiva n-am intentia s-o folosesc zi de zi.
Orice model ar fi imi place ca poșetele sa fie frumoase, sa ma simt comod cu ele, functionale (ceea ce s-ar traduce prin a fi cat mai incapatoare pe dinauntru si mici pe dinafara daca e posibil), sa aiba un maner potrivit. Am pretentii deosebite in legatura cu manerele, de multe ori renuntand sa cumpar cate o poseta exact fiindca manerul era o problema. Manerul (sau manerele, caci, in cazuri extreme pot fi si doua), trebuie sa fie comod el insusi, sa nu ma deranjeze printr-o prea mare latime, sa nu fie aspru ori rigid dar nici prea moale, sa nu imi alunece de pe umar, sa nu fie in flagrant contrast cu restul posetei. De multe ori simt ca enervez putin vanzatoarele din magazine, fiindca probez o poseta iar si iar, ca sa am siguranta ca investitia va fi facuta cu folos. La o poseta trebuie sa imi placa si accesorizarile si, desigur, cusaturile vizibile. Deci a alege o poseta nu e un lucru atat de simplu cum pare. Se stie ca se poate purta cea mai scumpa si mai eleganta toaleta insa daca la ea ai o poseta urata, demodata si, mai ales, de plastic, totul e un eșec și poti fi catalogata ca prost imbracata.
Am poșete si poșete. Unele de care m-am atasat exagerat, folosindu-le poate prea mult, asa cum se intampla cu o poșeta Gabor. Noroc ca este de o calitate excelenta si nici nu se observa cum timpul trece peste ea. Altele pe care le iubesc in mod deosebit, fiind obiecte pe care le-am purtat cu o ocazie speciala, atat de speciala incat a le mai folosi cu o alta ocazie mi se pare blasfemie. Am doua astfel de posete si am hotarat ca ele apartin acelor zile din trecut...au ramas "echipate" cu multe dintre maruntisurile care au legatura cu acea intamplare a trecutului incat uneori le "vizitez", ca si cand ar fi mici muzee. Chiar daca in ele nu este vreun flacon de parfum, nu stiu de ce, continua sa aiba un parfum fin, misterios si pe care nu l-am mai regasit niciodata altundeva. E parfumul acelor zile disparute, care cu fiecare ceas se indeparteaza...parfumul unor foarte dragi amintiri, soapte, iluzii si sperante...
Imi plac posetele de piele, la fel manusile de piele, pantofii, curelele, pentru ca nimic nu se poate compara cu parfumul specific al pielii naturale prelucrate. Nu numai pe mine ma fascineaza acest parfum. De sute de ani aceasta fascinatie pentru piele sau pentru parfumarea ei a preocupat pe creatorii de produse parfumate. De aceea s-a incercat crearea unor parfumuri mirosind a diferite categorii de piele: piele de caprioara, piele de cizma, miros de tabacarie, piele fina de manusi...sau crearea de parfumuri pentru impregnarea pieilor.
In perioada Renasterii, prin intermediul arabilor, spaniolii devin specialisti in impregnarea pieilor cu parfumuri. Ei sunt creatorii vestitelor Peau d'Espagne, piei de camila parfumate cu esenta de trandafir, verbena, cuisoare, scortisoara, lavanda, lemn de santal amestecate cu civet, ambra sau mosc. In toata Europa nobilimea purta vestitele manusi parfumate.
Redand mirosul de manusa din piele parfumata din epoca victoriana, in 2010, firma canadiana Ayala Moriel lanseaza, in editie limitata, un parfum special: Frangipani Gloves Ayala Moriel unisex. Este un eau de parfum (EDT) cu note florale, al carei creator este parfumiera canadiana de origine israeliana, Ayala Moriel.
Parfumul poarta acest nume ca un omagiu adus Marchizului italian Frangipani, important nume in domeniul parfumurilor secolului al XIV-lea, fiind inventatorul metodei de parfumare a manusilor din piele.
Parfumul este floral tropical alb, cu o aroma ametitoare dar delicata, dulce si umed, mirosind a piele intoarsa, usor condimentat cu piper alb. Cand a fost descoperit un arbust tropical cu o floare parfumata al carei miros aducea aminte de mirosul de manusi de piele parfumate, aceasta a fost numita Frangipani (Plumeria). Arbustul se gaseste in Mexic, America Centrala, Caraibe si de Sud pana in Brazilia.
Parfumul Frangipani Gloves unisex prezinta note de iasomie, lemn de guaiac, ambra, frangipani, mimoza, lemn ho, piele intoarsa, mimoza, neroli, iris, piper alb, ulei de zantoxylum si leandru roz. Notele principale, ce compun si redau nota de piele sunt insa cele de iris, ambra si mai ales frangipani, mirosul ce aminteste de manusile de piele parfumata. Manuși care atat de bine se asorteaza cu o poseta frumoasa din piele.
Au mai scris pentru Povestea parfumata:
Imi plac posetele de piele, la fel manusile de piele, pantofii, curelele, pentru ca nimic nu se poate compara cu parfumul specific al pielii naturale prelucrate. Nu numai pe mine ma fascineaza acest parfum. De sute de ani aceasta fascinatie pentru piele sau pentru parfumarea ei a preocupat pe creatorii de produse parfumate. De aceea s-a incercat crearea unor parfumuri mirosind a diferite categorii de piele: piele de caprioara, piele de cizma, miros de tabacarie, piele fina de manusi...sau crearea de parfumuri pentru impregnarea pieilor.
Redand mirosul de manusa din piele parfumata din epoca victoriana, in 2010, firma canadiana Ayala Moriel lanseaza, in editie limitata, un parfum special: Frangipani Gloves Ayala Moriel unisex. Este un eau de parfum (EDT) cu note florale, al carei creator este parfumiera canadiana de origine israeliana, Ayala Moriel.
Parfumul poarta acest nume ca un omagiu adus Marchizului italian Frangipani, important nume in domeniul parfumurilor secolului al XIV-lea, fiind inventatorul metodei de parfumare a manusilor din piele.
Parfumul este floral tropical alb, cu o aroma ametitoare dar delicata, dulce si umed, mirosind a piele intoarsa, usor condimentat cu piper alb. Cand a fost descoperit un arbust tropical cu o floare parfumata al carei miros aducea aminte de mirosul de manusi de piele parfumate, aceasta a fost numita Frangipani (Plumeria). Arbustul se gaseste in Mexic, America Centrala, Caraibe si de Sud pana in Brazilia.
Parfumul Frangipani Gloves unisex prezinta note de iasomie, lemn de guaiac, ambra, frangipani, mimoza, lemn ho, piele intoarsa, mimoza, neroli, iris, piper alb, ulei de zantoxylum si leandru roz. Notele principale, ce compun si redau nota de piele sunt insa cele de iris, ambra si mai ales frangipani, mirosul ce aminteste de manusile de piele parfumata. Manuși care atat de bine se asorteaza cu o poseta frumoasa din piele.
Aceasta poveste despre Parfumul posetelor din piele, a fost posibila datorita Clubului povestii parfumate, gazduit cu gratie de Mirela.
