Sunday, September 30, 2012

Parfum de struguri - Povestea vinului


Vin de anul trecut - foto proprie
Povesti, povesti... Desi multe dintre ele sunt frumoase si pline de un anume parfum meritand, poate, o soarta mai buna, multe povesti de pe bloguri sunt citite de multe ori din pura intamplare, de ce sa nu recunoastem?
In ultima vreme, la doua dintre postarile mele se ajunge de pe Google. Cei ce-au cautat: "cum se face vinul din struguri nova", "soiuri de struguri negri", "la cules de struguri', "s-a acrit mustul", "inmultirea vitei-de-vie toamna", "poze la cules de vie", au ajuns, cum era firesc, la culesul de struguri din via mea, aflat pe blog.

Struguri albi - foto proprie
Am constatat, cu ocazia acestor articole, ca a culege via si a zdrobi strugurii din care va rezulta mustul, sunt percepute ca activitati placute, ceva bucolic. Probabil imi voi dezamagi putin cititorii. Culesul prin orice fel de vreme, soare sau ploaie, printre albine si viespi, mainile care devin instantaneu lipicioase, pregatirea cu mare grija si nu fara eforturi a recipientelor necesare, caratul galetilor cu struguri pana la locul de stocare, zdrobitul efectiv si apoi trasul mustului...sunt activitati necesare, nu intotdeauna si nu neaparat placute. Poate doar privite de pe pozitia de invitat la culesul viei, la bunici sau la rude.

De cand ma stiu particip activ la culesul viei, pregatiri de vase, zdrobitul strugurilor, trasul mustului, apoi tragerea vinului de pe dojdie si...altele.
Deci dupa ce v-am facut partasi la culesul viei si v-am invitat la primele pahare de must din strugurii de anul acesta, se cuvine sa trec la continuarea aventurilor strugurilor. Pentru ca povestea vinului nu se sfarseste aici.

Azi am sa va spun continuarea povestii vinului. Sper sa va placa.

Boască (Tescovină) - foto proprie
Schema alambic
Deci am lasat mustul sa fermenteze, in vase puse in pivnita. Este o fermentatie destul de zgomotoasa dar totul s-a facut sub o stricta supraveghere, in fiecare zi verificandu-se starea sa de cel putin doua ori. Totul a mers conform asteptarilor. Dupa un timp de 10 zile mustul s-a tras din nou, de data aceasta de pe stratul de drojdii si depuneri care sunt firesti, petrecandu-se simultan si o decantare a vinului.
Transferul s-a făcut in damigene mari de sticla, deoarece butoaiele nu se mai folosesc de mult timp din cauza ca intretinerea si pregatirea lor sunt destul de complicate. Vinul fermenteaza inca cca.10 zile insa aceasta este o fermentatie linistita. Deci, in circa douazeci de zile mustul este transformat in vin de către drojdii. 
Flăcări la cazan - foto proprie
Nici pe departe dupa aceasta perioada el nu este bun de baut. Este doar tulbure, fara gust de vin, urmand ca dupa ce damigenele au fost bine umplute si inchise, sa continue procesul său de maturizare.
Cazan propriu
Noi nu facem nicio sulfitare a vinului. Totul se petrece suta la suta natural. Inca o dezamagire pentru cei care cititi, vinul este cat de cat gata de consumat dupa minim trei luni. Adica pe la Craciun. Dar si mai bun este in perioada Pastelui, adica peste mai bine de sase luni.

Povestea strugurilor insa nu s-a terminat. 
Ceea ce ramane dupa tragerea mustului se numeste boasca sau tescovina (sau bostina). Nu se arunca deoarece contine inca o cantitate mare de suc de struguri. Noi nu o tescuim, adica nu o presam, pentru ca ea contine cca. 40% must. O lasam sa fiarba cca. 10 zile in vasul mare in care s-a facut zdrobirea. Boasca este la baza obtinerii unui produs secundar, tuica. Pentru cine nu cunoaste, tuica nu se obtine numai din prune. Din acest rest de struguri, mai ales daca ei sunt foarte copti si de calitate, tuica este cu atat mai buna, mai parfumata.

Țuică - foto proprie
A obtine tuica nu e ceva simplu, ba chiar este un proces foarte complex. In primul rand este nevoie de o instalatie speciala, un alambic pentru tuica. Aceasta instalatie este demontabila si se compune din: 
- un cazan de cupru (de diverse capacitati)
- un vas racitor cu serpentine, tot din cupru, proportional cu marimea cazanului
- tevi de legatura, de asemenea din cupru.
Toate partile componente se intretin in stare de curatenie si se spala si inainte de inceperea lucrului, adica a fabricarii tuicii.
Boasca se pune in cazanul asezat pe un dispozitiv special (pirostrii). Acolo, sub cazan se face focul pentru ca boasca sa fiarba.  Prin tevi aburii din cazan ajung in racitor, unde prin condensare se transforma in tuica. Atata timp cat tuica are un nivel ridicat de alcool, sub cazan se mentine un foc moderat. Noi ne mandrim cu o tuica de comina (de boasca) naturala, foarte buna. 
Lichior de vișine - foto proprie
Spuneam ca e un proces complex. Pe langa stiinta obtinerii acestei licori, exista multe alte aspecte, unele neplacute: caldura excesiva in care se lucreaza, uneori vantul face ca focul sa arda cu mult fum, trebuie pregatite lemne de foc, trebuie o supraveghere permanenta, e necesara schimbarea permanenta a apei din racitor. 

Odata tuica obtinuta, daca nu este dura si este, in plus, si foarte parfumata, poate fi folosita chiar la obtinerea unor lichioruri, cum ar fi cele de visine (visinata) sau capsuni (capsunata). Daca nu, doar pentru consumul curent. Iarna, tuica este foarte apreciata fiarta, cu boabe de piper si indulcita cu zahar. 

Daca uneori, vinul ori ramane prea mult sau poate prezenta un fenomen de usoara fermentare ce poate duce la oțetire, acel vin se poate supune unei distilari, procedandu-se exact ca in cazul obtinerii tuicii. Aceasta distilare duce la obtinerea de vinars sau coniac. Initial este un lichid perfect transparent si incolor. 
Coniac - foto proprie
Ca sa devina coniac adevarat se poate pastra macar un an intr-o damigeana in care s-au pus bucatele de lemn de stejar, prun sau dud, care dau o culoare galbuie placuta ochiului. Coniacul se mai coloreaza si indulceste suplimentar cu putin zahar ars, ars doar pana ce devine usor maroniu. Este foarte bun si curat. In plus, parfumul sau este inegalabil. Am facut astfel de coniac acum cativa ani (cinci ani). Coniacul obtinut s-a bucurat de un mare succes la musafirii nostri. 

Deci iata cum zilele de toamna sunt mai intai parfumate de mirosul strugurilor copti, apoi sunt inveselite de parfumul mustului. Parfumurile din struguri se transforma apoi, sub forma distilata, in parfum de tuica sau coniac si, de ce nu? de lichior. Trebuie sa fii aproape la fel de iscusit ca un parfumier ca aceste "parfumuri" sa fie unele de calitate. Pentru ca sunt parfumuri ce te invaluie, ca niste arome molipsitoare, ce pun in miscare toate simturile. Ca si parfumurile adevarate.

Lunga mai este povestea strugurilor si a vinului, nu-i asa? 
Lunga, dar fascinantă, complicata si mai ales, foarte interesanta. Am incercat sa v-o povestesc pe toata, facand tot posibilul sa nu o incarc cu detalii inutile.

Parfumurile din struguri (în ordine de la stg. la dr.: vișinată, coniac, țuică, vin) - foto proprie


Această poveste despre Parfumul vinului, a fost posibilă datorită Clubului poveștii parfumate, găzduit cu grație de Mirela.

Au mai scris  pentru Povestea parfumată următorii:
Mirela, Silving, MinnieGabiOchiiVerzi, Diana, Lili,  CARMEN, Pandhora, Sara,   Vero,  Daurel,   Lolita, 

41 comments:

  1. Mmmmm, ce de miresme și culori și gusturi! Am cetit numa' mândrețe de articol și cred că îs nițel mai... beat, în sens pozitiv, desigur! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Buna, Cip! L-ai si citit? Rapid mai esti! :)
      Sper ca ti-a si placut :) Macar fotografiile ;)

      Delete
    2. De citit citesc cu sufletul... am și abilitatea de a citi foarte repede... Mai greu cu tastatul, dacă m-ai vedea... :)

      Delete
    3. Cred ca mi te imaginez...precum elefantul in magazinul cu cristaluri :)

      Delete
  2. mmm...am gustat din toate pe rand...am luat cate o gura, altfel ameteam de tot :))
    nu stiam ca se poate face si coniac "handmade"acum chiar sunt curioasa ce gust are...
    postarea ta mi-a amintit de toamnele cand bunicul meu cumpara struguri si facea vin si tuica...
    noi louiam la bloc dar sora lui statea la casa asa ca toamna la ea era o adevarata mustarie :))
    pentru mine era distractie maxima :))

    multumesc inca o data pentru degustare :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Buna seara, Pandhora!
      De aceea am si dorit sa va povestesc tot ce se intampla cu strugurii. Sau se poate intampla. Sunt procese complexe care duc la produse finite la fel de extraordinare ca niste parfumuri. Procesul e oarecum asemanator :)
      Se poate si inca un coniac foarte bun. Ca o comparatie cu un coniac mai obisnuit sa zicem, un Metaxa, acesta este mult mai bun.
      Pentru cei care ne ocupam toamna cu aceste indeletniciri, nu e chiar distractie. E destula munca si responsabilitate. Dar roadele sunt placute :)
      Pentru putin! O seara frumoasa!

      Delete
  3. Buna Elly!
    Nu te credeam asa maistru în ale vinului! :))
    Aici nu am voie sa fac tuica sau bauturi spirtoase. Ai avea nevoie de autorizatie si impozitul nu cred ca ar fii asa ieftin.
    O seara faina!

    ReplyDelete
    Replies
    1. N-as spune ca sunt chiar maestra dar ma pricep destul de bine :)
      Aici inca se fac tot felul de bauturi in gospodarie.
      Merci, Minnie!

      Delete
  4. Mulțumiri pentru articol. Într-adevăr, plăcerea aromelor e dublată de efortul depus pentru a le transforma...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumiri pentru multumiri :) Asa este, se obtin cu un oarecare efort si care merita.

      Delete
  5. M-am regasit cu placere in a ta poveste. N-am mai luat parte de ani buni la culesul viei insa anul acesta m0-am bucurat la povestile din jurul cazanului de tuica :).Felicitari.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ma bucur ca te-ai regasit in aceste descrieri-povesti... De fapt sunt doar povesti foarte reale, nimic exagerat, nimic inventat. Merci, Alex!

      Delete
  6. Ce mare minune e să obții chiar tu vinul!Și țuica, și unele lichioruri. Te pricepi la multe lucruri, am observat. Ești harnică și destoinică. Încep să te cunosc tot mai bine, uite cum se nasc noi sentimente și respect sporit pentru omul harnic. Te felicit, Elly! Vinul are o culoare splendidă! :)
    O seară frumoasă, Elly! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc, Mirela draga! Are sa mi se suie la cap :))
      Ieri, dupa multe zile, am reusit sa stau intr-adevar, mai mult pe blog, sa mai recuperez ceea ce imi doream...Am cam terminat cu treburile de genul asta.
      Da, vinul de anul trecut chiar are culoare frumoasa. Sa vedem cum va iesi cel de anul asta :)

      Delete
  7. Multumesc pentru acest documentar de sezon.
    In locurile mele natale, zona Satmar-Seini- Baia Mare, pentru culoare si parfum, se puneau in tuica (palinca) prune uscate in bujdei...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, exista tot felul de retete traditionale functie de zonele tarii... :)
      Multumesc si eu pentru ca ai trecut pe aici :)

      Delete
  8. Seva pământului care ajunge să fie înnobilată prin muncă, sudoare şi răbdare.
    Este astfel ridicată la un "rang" înalt, cu multe...grade! Capătă noi culori şi valenţe care mângâie sufletul şi ascute spiritul.
    Nu mă pricep deloc la acest proces de prelucrare, nici măcar teoretic, deşi tata a ucenicit după război într-un mare depozit de vinuri.
    Am rămas plăcut surprins de acest "hobby" volens-nolens al lui Elly, de descrierea "multum in parvo" ca şi de pozele foarte reuşite cu licorile magice ale bacanalelor de toamnă...În mod deosebit mi-a plăcut poza cu focul.Propun ca fond sonor "Dansul focului" (Amorul vrăjitor) de Manuel de Falla : http://www.youtube.com/watch?v=uUir35l5y8U&feature=related
    Bravo, Elly! Mulţumim şi pentru răbdarea de a ne povesti procesul care se repetă de mii de ani!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ai dreptate, am ajuns sa ma pricep vrand-nevrand :)
      Multumesc mult pentru aprecieri si pentru dedicatie :)

      Delete
  9. Mi-nu-nat! Am citit cu sufletul la gura! Simplu explicat si foarte plastic descris!
    As minti sa afirm ca de acum stiu sa prelucrez toata aceasta materie prima dar acum stiu cam ce fac unchii mei cand se agita in jurul cazanelor si altor ustensile!
    Le simteam gustul licorilor descrise, le simteam mirosul in timp ce citeam si parca mirosul fumului imi ramanea in par!
    Multumesc pentru aceasta lectie! :) Si fotografiile sunt foarte reusite si... elocvente!
    Spor in toate cele, Elly! Succese!
    Viata fericita!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, cam asta fac si unchii tai :)
      Daca ai sti cum intra fumul in tot: haine, par, piele :)) E ca un fel de iad pentru cateva ore ;)
      Merci, Diana! Numai bine!

      Delete
  10. La noi in zona tuica obtinuta din boasca se numeste tuica de comina :D
    Bunicul meu mai pune la gura recipientuilui in care curge tuica, frunze de mar pentru a-i da o culoare galbuie lichidului obtinut :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Pai si la noi ii zice asa...Am mentionat in articol, dar sunt multe informatii...stiu :)

      Delete
  11. Ce frumos! Mi-ai amintit de copilarie, pe vremea cand locuiam la casa langa Bucuresti. Aveam vie in curte si faceau ai mei vin, asa ca imi amintesc etapele despre care povestesti tu. Faceam si tuica, visinata....ce vremuri! Zi faina Elly!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ma bucur ca ti-am amintit de vremuri atat de frumoase! Merci, Larisa!

      Delete
  12. Nu particip de multi ani la culesul viei...adica pe camp am fost in fiecare an, dar pana anul asta culegeam 1-2 maxim 3 galeti si dupa ma plictiseam si ma urcam in nucul din mijlocul viei:d La zdrobit insa am stat in fiecare an si incurcam lumea si pe acolo. Tuica si la mine se face si din boasca, visinata e nelipsita si de cativa ani facem si strugurata(cam acelasi lucru doar ca se pun boabe de struguri in loc de visine)...capsunata si coniac sincer nu am baut din productie proprie, dar mi'ai dat niste idei interesante pe care o sa i le sugerez lu' tata si mai ales bunicului >:)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Uite ca despre strugurata eu nu am stiut pana azi. :)
      Sa le spui despre...chiar e foarte bun acel coniac.

      Delete
  13. Bun îi vinul, dar și munca pentru el e în contrasens. :D Vorbește cineva care are bunici la țară, așa că toamnă de toamnă, acolo e și aia face. :D

    ReplyDelete
    Replies
    1. Iulia, ma bucur ca stii despre ceea ce vorbesc :)

      Delete
  14. Ce de bautura pe aici :)), aveti grija sa nu pierdeti numarul paharelor.
    Cei care au scris, au facut-o foarte bine. O zi frumoasa.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cine o face..niciodata nu pierde numarul paharelor. Stie prea bine cat s-a muncit pentru ... ;)
      Multumesc, Denis!

      Delete
  15. tare priceputa mai esti! frumos ca stii, ajuti si faci atatea! esti de admirat! :) in Germania, a face vin sau tuica este impotriva legii! acum 5o de ani se mai practica inca la tara, de zeci de ani insa, toata lumea cumpara cuminte vin cu eticheta de producator consacrat.
    Sa ai o saptamana parfumata!
    PS: frumoase fotografiile tale! flacarile sunt hipnotizante! :) si trandafirii, deosebit de delicati!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Deocamdata in Romania se face si e frumos asa... O sa dispara mult din farmecul vietii la casa cand se va interzice prin lege...
      Multumesc pentru apecieri, Carmen! :)

      Delete
  16. Pe cat de complicat este procesul de producere, pe atat de gustos si apreciat rezultatul. Cel putin pentru unii, eu m-as multumi cu fructele proaspete. :P Frumoasa descrierea, superbe imaginile, de vis!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, e destul de complicat, cand eram mica mi se parea si mai complicat :)
      Fructele proaspete tin prea putin timp pe and licorile...se pastreazaani intregi :)
      Multumesc, Nice! M-am straduit.

      Delete
  17. Acesta este ultima postare pe care eu o pot vedea de la tine de pe blog!
    Ai citit e-mail-ul meu?

    ReplyDelete
  18. Lunga, intr-adevar, dar nici nu mi-am dat seama pana la sfarsit. :))
    Am citit cu atentie, mai ales ca la un moment dat aveam de gand sa te contrazic, pentru ca am fost de cateva ori la cules de struguri si mi-a placut. Apoi mi-am dat seama ca facand mereu asta si toate celelalte operatii, s-ar putea sa dispara placerea.
    Un articol foarte interesant.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Vienela, mai ales sa faci la cazan...nu ai idee ce inseamna :) E cam ca in iad.
      Multumesc mult!

      Delete
  19. SUUUUUUPEEEEEERB!!!! nu sunt cine stie ce consumatoare, dar povestirea ta m-a facut sa-mi ploua in gura dupa un pahar de must, unul de vin dulce, si visinata...:)))) Fotografiile sunt bestiale! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. N-ai ales rau! Stii sa apreciezi ceea ce este bun! Merci, Mona!

      Delete
  20. Din fericire mai sunt si oameni care gasesc placere in "fabricarea" vinului, sau cine stie .. poate sunt mai multi decat cred eu dar vorba ta, putini se arata. Povestea vinului tau nu avea cum sa fie mai putin incantatoare decat parfumul ce ma incearca acum :D .. oricum, din cate am vazut si nu tine doar de parerea mea, stim cu totii cat de dedicata esti acestor traditii. Mi-au placut pozele, au iesit foarte bine!

    ReplyDelete