https://dragosteoarba.blogspot.com/2013/06/
Totul e atât de neprevăzut în viață...
Săptămâna care doar a trecut mi-a dovedit acest lucru cu prisosință, o dată în plus. Singurul eveniment pe care-l bănuiam a fi sigur, ei bine, doar acela a și fost.
Am ajuns acolo unde am dorit și încă nu am avut timp să scriu nimic despre. Sunt multe de povestit și timpul nu m-a ajutat deloc...
Din fericire am cam terminat cu treburile cele mai importante prin grădină așa că sper ca, de mâine, să am răgazul s-o fac.
Momentan vă arăt cele mai frumoase flori pe care le-am întâlnit în drumurile mele în cursul săptămânii. Doamna Mioara, o doamnă extrem de amabilă, de pe lângă Călărași, când a văzut că m-am oprit la poarta sa să fotografiez florile, a avut marea amabilitate, să fugă în casă să-mi aducă semințe. Am apreciat cu atât mai mult gestul cu cât a fugi în cazul doamnei Mioara nu-i ceva chiar la îndemână din cauza siluetei rubensiene a domniei sale. Dar efectiv a fugit, fapt care m-a bucurat enorm și m-a încântat, eu fiind pur și simplu o străină. Doar o străină, cu o cameră foto, căreia i-au plăcut mult macii săi.
Ne-am îmbrățișat, ne-am sărutat pe obraji, ne-am luat la revedere și ne-am urat sănătate. Poate că nu ne vom mai vedea niciodată însă eu n-am s-o uit.
Am și pus în pământ semințe, sperând să răsară și, poate, în vara aceasta să și înflorească. Dacă vremea nu va fi prea caldă.
Nu-i așa că sunt frumoși?
Impresii din alte plimbări ... aici.
