Friday, November 30, 2012

Roșu, auriu și-albastru . . . [R.I.O.]


                             La mulți ani, România !                               




   
========================================================================


Postarea participă la provocarea "Reflexii în oglindă", propusă de SorinN.
Dacă dorești să participi, poți publica, într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip cu imagini tip reflexie, chiar și cea dintr-o oglindă retrovizoare.



Thursday, November 29, 2012

Sentimentele ... între lumini și umbre


In inima omului isi au locul tot felul de sentimente. Si ura dar si iubire, si bucurie dar si tristete, si empatie dar si apatie, si compasiune dar si neîndurare. Si toleranță dar si intoleranță, încredere dar si neîncredere...

Suntem ambivalenți. In noi sălășluiesc si coexistă, sentimente bune, denumite si pozitive dar si sentimente asa-numite negative. Multi cred ca sentimentele negative sunt o nenorocire dar ele exista si de cele mai multe ori, nu ne ocolesc. Pe niciunul dintre noi. Oricât de îngeri coborâți pe Pământ ne-ar placea sa credem ca suntem. Știu asta pentru ca sunt om și sunt "mobilată" ca fiecare, cu bune, cu rele...

E drept, sentimentele bune ne înfrumuseteaza ca ființe. Dar cum nu putem fi atat de simpli precum personajele de telenovele, adica nu ne putem împarți doar in "buni" si "răi", a judeca superficial oamenii nu e recomandat si e si riscant.

A gandi despre cineva ca e in totalitate si pana in strafundurile fiintei sale complet si defintiv "rau" nu poate fi adevarat.

La povești cu bloggeri în offline


Nu stiu daca ati sesizat ca am postat in cursul acestei luni, intr-o singura zi, un "fluviu" de articole. Lucru care mie nu-mi sta in fire. De obicei postez zilnic sau chiar la doua zile.
Acum a venit momentul sa aflati de ce au fost atat de multe postari intr-un timp atat de scurt. Haideti sa va spun!
Intr-o zi, pe 05 noiembrie, Chinezu cauta sase blogeri cu care sa se intalneasca la o poveste.  Mi s-a parut o provocare

Wednesday, November 28, 2012

Fantezii în verde . . . . [WW 48]


         Verde în toate nuanțele - en vogue la toate nivelurile         










Mult mai multe imagini la WW găsiţi la prietena noastra Carmen, iniţiatoarea acestui joc.




Tuesday, November 27, 2012

Landscapes / On the Road


                            Peisaje                               








Sunday, November 25, 2012

O cafea, nimic mai mult ...


La telefon era o voce normală, comună, a unui tip ce părea ușor agitat. Poate fiindcă mergea în timp ce vorbea la telefon... În secunda doi, dupa ce a salutat-o, si-a dat seama ca acelasi numar apelase cu două zile înainte. Nu fusese pe lângă telefon și nici vreo curiozitate n-o încercase.

Straniu... Omul dorea sa vorbească cu ea, nu era vreo greșeală cum se mai întâmpla. L-a întrebat de unde are numărul ei de telefon dar n-a vrut să-i spună. A insistat. Tipul a rugat-o sa nu se supere ca nu poate sa-i spuna. Doar ca i-l dăduse o cunoștință a lui și se pare și a ei, și că doreste s-o vada, s-o cunoasca. Neaparat.
Îi venea ba sa rada, ba sa-i zica vreo doua... Pana la urma, printre hohote de ras, i-a inchis telefonul in nas.

Nici nu îi trecuse bine surpriza, oarecum neplăcută, și în vreo 15 minute s-a trezit și cu un SMS: "Mă bucur ca am reușit să te amuz și-ti spun că merită să ne cunoaștem. Mă mulțumesc și doar cu o prietenie, daca mai mult nu se va putea. Să legi prietenii este un lucru frumos, nobil." Omul nu se lăsa. Peste încă o jumătate de oră, din nou a sunat. I-a răspuns, habar n-avea de ce. Poate fiindcă n-avea ce face.
Insistând pentru o întâlnire, omul se dezlănțuise. Dar nedând aproape niciun fel de detaliu despre el și nelămurind încă problema cu modul în care căpătase numărul ei de telefon. A plictisit-o cu subiectul întalnirea. Ea nu voia să cunoască pe cineva care nu se prezenta și nu spunea nimic despre el. I-a închis iarăși.
A sunat-o din nou, a doua zi, înainte de pranz. Nu i-a răspuns. În 15 minute SMS: "Mă gîndesc că nu ești pe lângă telefon sau ai treabă, dar cum poți, dă-mi un bip!"  "Hmm...Ce tupeu avea omu'!"
Apoi peste vreo două ore, altul: "Scuză-mi insistențele, iar dacă deranjez, spune-mi te rog, pentru că nu vreau lucrul asta." "Mda"...își zise ea în gând...
A mai sunat-o peste vreo 3 zile...chiar și de 4 ori într-o zi. Nu i-a răspuns, n-avea chef de complicații.
Apoi din nou, peste vreo 3 zile. Ca picătura chinezească... A răspuns, rugându-l să renunțe. Atât a insistat însă respectivul încât, numai ca să scape, i-a spus că poate vinerea respectivă s-ar putea sa poată ieși la o cafea. Dar nimic mai mult decât o cafea. I-a propus și o oră. Tot ea.
A doua zi, din nou a sunat-o. Nu i-a răspuns. Considera că doar lamuriseră ce era de lămurit... SMS: "Ok. Ne auzim cand poți."
A sunat-o si vineri, înainte de prânz, s-o întrebe dacă chiar vine. Deja o agasa. Daca așa spusese, așa era!

Venea ora stabilită si parca n-avea nicio tragere de inimă. S-a îmbrăcat fără chef, s-a aranjat minim și nu știa cum, a reușit să întârzie. Mai erau șapte minute când a ieșit pe ușă dar avea nevoie de cel puțin cincisprezece să ajungă la locul întâlnirii. Când mai erau trei minute pînă la ora exactă, a sunat-o. A aflat ca e în întârziere. Știa unde locuiește (!!!), venea s-o ia. A acceptat, cu jumătate de gură.
În mașină era cald, mirosea a lămâie. Poate de la odorizant... Însă, nu știa de ce, se simțea ca-ntr-o cușcă... Bărbatul arăta relativ OK. Bine făcut, nu urât, poate cam scund și ceva mai maturizat decat vârsta declarată. 
Ajunși la barul restaurantului, n-a intrat înaintea ei și i-a stat pe limba să-i faca observație. S-a abținut. Au comandat cafele și nectar. A comandat identic cu ea, chestie care, nu știa de ce, a impresionat-o neplăcut. În sfarsit...puteau discuta. Văzându-l însă, simțea că nu are sens întâlnirea, că nu trebuia să cedeze, că era o greșeală. 

Militar, ajuns acolo pe căi mai ocolite. Terminase un liceu, specializarea horticultură. Chiar lucrase vreo doi ani în domeniu, în pomicultură, la o stațiune de cercetare. Poate de aceea dinspre el venea un miros ca de măr, ca de lămâie, sau de...bergamotă...?!? Sau doar i se părea? În plus, mainile îi miroseau plăcut a cremă scumpă... Deși nu avea unghiile foarte îngrijite...
Încă se mai ocupa cu pomicultura în timpul liber, visând să-și deschidă o farmacie fito și alte minuni în comuna natală, la vreo 15 km de oraș... Îl asculta ca prin somn... N-o interesa. Făcuse parte din prima misiune Scorpionii roșii din Afganistan. TAB-uri. Divorțase de 3 ani...n-o interesa de ce. Avea o fetiță la fosta soție. Și voia să-si refacă viața. Cu ea. Deși încă n-o cunoștea... Credea că visează...
Nu-i provoca niciun sentiment, nu credea că l-ar putea iubi. După vreo oră de discuții despre tot felul de nimicuri, tot nu aflase cine era responsabil de "vinderea" numărului de telefon. Chipurile, el promisese aceluia să nu spună. Renunțase să mai afle.

Abia l-a determinat să plece de la bar, lucru care în drumul spre adresa ei nu i-a mai reușit. Tipul s-a încapațânat să oprească mașina la un moment dat, chipurile să se mai cunoască. Ea îl cunoscuse deja. A acceptat, doar pentru câteva minute. Îi venea sa râdă. Și nu prea. Apoi, în ceea ce era mai mult un monolog al lui, a apelat-o cu un alt nume de femeie. Ea i-a spus. A fost o scenă penibilă... Mai ales ca făcuse o tentativă de a o săruta.


Simțea că vrea să scape de acolo. Privind prin mașină, a înțeles de ce avea impresia că el mirosea când a mere, când a lămai sau a bergamote. Sau chiar a lemn de santal, ambră, cedru și tămâie. Poate și puțin a mosc și iasomie... În mașină, tipul avea, la vedere, un flacon de ASCENDANT PURE, de la Oriflame. L-a cerut, să-l miroase puțin. Nu se înșelase, flaconul era responsabil de acele note predominant lemnoase, fermecătoare. Apa de toaletă era OK. Îi plăcea. Dar era cam puțin...

Nu-i plăceau multe altele la el. Tot discutând, printre altele, el s-a cam lăudat ca a refuzat-o de curând pe o tipă fiindcă era cu patru ani mai mare. L-a întrebat dacă despre ea știe cați ani are. I se spusese ceva vag...a îngăimat o vârstă, cu vreo șapte ani sub vârsta ei reală. A trebuit să-l dezamăgească. Și ea era tot cu patru ani mai mare ca el. Nici măcar asta nu l-a îndepărtat... N-a lăsat-o să plece fără să o întrebe ce hotărâre ia în privința lor. "Lor", ce departe îî zbura tipului gândul! Dacă voia să vadă, să înțeleagă, poate n-ar mai fi întrebat. Ea i-a cerut să-i lase câteva zile de gândire, vreo săptămână... N-avusese inima să-i servească un "nu" brutal.
Până seara, la culcare, uitase și cum îl chema. Nu-și mai amintea, oricât și-a chinuit memoria...

A doua zi, la ora 09,00...SMS: "Bună dimineața!" iar la 09,30 a și sunat-o... Nu i-a răspuns dar nu fiindcă era la job. Apoi, peste nici două ore altul: "Nu vrei să vb cu mine?
...Seara îi ceruse un ragaz de o săptămână. Omul nu le știa decât pe ale lui, cum se spunea. Acum știa că prima ei impresie fusese cea corecta. Cușca...Nici macar întâlnirea nu trebuia s-o fi acceptat. Tipul era genul pisalog, de care nu scapi nici în gaură de șarpe, exact ceea ce ea detesta mai mult. N-avea să-i mai răspundă nimic. Niciodată. Chiar dacă altceva spusese seara.
Peste încă două zile, SMS: "Se pare că nu-ți plac băieții buni. Te comporți ciudat."
Peste altele trei, dimineața, când de abia ajunsese la job, a sunat-o, iar dacă nu i-a raspuns, din nou SMS: "Hai, zi-mi ceva și apoi te las în pace. Nu-mi place atitudinea ta.
Peste vreo săptămână, dimineața, alt SMS: "Nu știu ce te determină să nu vr să mai vb cu mine, dar sincer greșești. Ești datoare cel puțin cu o explicație ptr că altfel nu te pot înțelege."  
După prânz, o nouă tentativă, un apel. Ziua s-a încheiat "frumos" cu un nou SMS: "Cred c-am să vă dau disparută, domniță!"



Această poveste parfumată a fost posibilă datorită Clubului poveștii parfumate, găzduit cu grație de Mirela, iar tema Parfum de măr si lămâie a fost aleasă de Tury.

Au mai scris  pentru Povestea parfumată următorii:
Mirela,  OchiiVerzi , Carmen, Vienela, Gabi, Silving, Simona, Lili, KARMAPOLICE, Diana
Gandvis,    Pandhora,   Lolita, Minnie,   Dana, Sara,  Lolita, Vero,            



Pe aripile vântului...


              Rătăcite în spațiu, pe aripi de vânt...              


O frunză roșie...! De unde să fi venit?

În vecinătate este un cireș uriaș...vântul o zburase de acolo și o oprise în prunul acesta, aflat alături...

Alte rătăcite...eșuate tot într-un prun... Mister?

Nici gând! ...Doar venite din stejarul uriaș aflat în aceeași curte, pe deal...

Life in Pictures este o provocare adresata tuturor. Tema se intinde pe trei ramuri : fotografie, muzica si poezie.
Totul a pornit de aici, de la Costin Comba.



B.U.G. Mafia


B.U.G. Mafia

Amiralul posta acum cateva zile un articol în care își amintea cu mult drag de B.U.G. Mafia...o trupă care pentru el a

Saturday, November 24, 2012

Happy weekend! ed.36 . . . Jurnal de campanie


HAPPY WEEKEND! - Ediţia 36 este gata de start! Deci, dacă este weekend, este:
Happy Weekend
Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:
- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau
- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau
- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă.
_________________________________________________________________


        Jurnal de campanie ... electorală                  


Eeei... Și iata cum, pe dulcele plai mioritic, au mai trecut patru ani liniștiți... Plini de realizări mărețe, de planuri, de vise... curmate brutal de o nouă campanie. Electorală.  

Domnule deputat, treziți-vă! Au venit alegerile parlamentare!

E timpul mobilizării. Pentru binele tuturor, trebuie făcute toate sacrificiile posibile...inclusiv sacrificarea orgoliilor. Ce e mai important decât binele țărișoarei noastre?

Propun să candidăm sub aceeași siglă. Batem palma?

În laboratoarele partidelor se propun cei mai buni si mai curați candidați. De bază sunt cei vechi, dar sunt foarte importanți și cei noi. Nimic nu trebuie lăsat la întâmplare.

Ești sănătos tun! Ești tocmai bun de intrat în politică.

Câteva feminine frumoase și bineințeles deștepte încep să ne zâmbească cu multă grație de pe gardurile, stâlpii, și chiar blocurile localităților patriei.

Gata, domnișoară! Am terminat afișul electoral. Sunt sigur că o să vă placă.

Și cum nicio campanie nu se poate fără ele, sunt programate mitinguri mobilizatoare, însuflețitoare, pe tot cuprinsul țării.

Noi nu vă trombonim! Votul vostru contează, este foarte important pentru viitorul țării.

Jurnaliști care n-au ce face mai dezgroapă câte un scandal mai mic, sau mai măricel. Sondaje peste sondaje bagă lumea în ceață. Poate că ăsta e și scopul, zic gurile rele...

Stai liniștit! Trece și scandalul ăsta. Oile ne votează în continuare. În sondaje stăm bine.

Și când toată campania mergea din ce în ce mai bine, o informație extraordinară, senzațională, îi bulversează pe toți. Cică posturile noastre TV se recepționează și în spațiu. De pe o planetă îndepărtată au fost trimiși mesageri pentru susținerea logistică și financiară a campaniei electorale prezidențiale de anul viitor. Extratereștrii au fost și ei seduși de farmecul incontestabil al unuia dintre candidați. Care a și fost contactat face-to-face, adiîn direct.

Ca viitor președinte, fiindcă nici nu-mi imaginez că nu va fi așa, vreau o escortă formată din 10 farfurii. Negre.

================================================

Nu uitaţi! La sfârşitul postării voastre faceţi trimitere către această pagină, specificând:  
Postarea participă la  jocul HAPPY WEEKEND! - Ediţia 36.
Introduceţi în formularul de mai jos nume şi link (acestea vor apărea în tabelul ce se va genera automat).  
De săptămâna trecută avem un nou formular de înscriere. 






Friday, November 23, 2012

Reflexii din trecut . . . [R.I.O.]


              Vasile Roaită - 1958 - Plaja                


   "SALUTĂRI TOVĂRĂȘEȘTI 
DEPE ȚĂRMUL MĂRII NEGRE... "
           S.
            19 august 1958
              
Vedere primită de tatăl meu de la un coleg de serviciu, în anul 1958. Nu am greșit transcrierea textului. Este scris exact așa, adică: "de pe" pare că se scria "depe" pe atunci... iar salutările nu aveau cum fi decât tovărășești...


Pentru cei care nu cunosc, Vasile Roaită se numea cândva stațiunea Eforie Sud.
La inființarea ei, în 1899, de către boierul moldovean Ioan Movilă, stațiunea a purtat numele Carmen Sylva,

Thursday, November 22, 2012

"Televizorul ne-a omorât sufletele..."


Vizitând ieri seară un blog, la Miercurea fără cuvinte, am fost "agățată" de un alt titlu de pe blogul respectiv. Cum mi se întâmplă destul de des. Mă duc pentru un lucru dar, vrajită de "peisaj", mai fac și altul, altele. Nu-mi pare rău niciodată fiindca întotdeauna găsesc postări interesante.

Ceea ce am găsit de data aceasta este o postare în care Oana Pellea își exprimă părerea relativ la televizor. Nu e o părere favorabilă, dimpotrivă.

Coincidența face ca exact ieri să fi mers la agenția teatrului ca să cumpăr bilete pentru un spectacol. 
În timp ce analizam schema sălii, încercând să-mi aleg niște locuri cât mai bune din ceea ce era disponibil, am întrebat-o pe d-na de la agenție: "Aseară, a fost sala plină?"
Cu tristețe în glas, doamna N. mi-a răspuns: "Nu prea, să stiți... Televizorul ne-a omorât sufletele..."  Și am simțit cum i s-a frânt parcă vocea și și-a inghițit cu greutate o lacrimă... "În ultima vreme nu prea se mai umple sala...", a continuat doamna N.

Și parcă mi-a venit și mie să plâng. M-a durut sufletul, sufletul de om căruia îi place enorm spectacolul teatral. Nu pot să spun că merg în fiecare săptămână, aș minți. Dar o dată pe lună, maxim la două luni, merg la un spectacol de teatru. Mai puțin vara, fiind

Șerban Ionescu a plecat către îngeri



Șerban Ionescu în rolul Ion din filmul Ion - Blestemul pământului, blestemul iubirii (1979)

Cu scurt timp în urmă, Șerban Ionescu a plecat către îngeri. 

Doresc sa-mi amintesc de actorul Șerban Ionescu așa cum l-am văzut în primul său rol important, în

Wednesday, November 21, 2012

Opt și jumătate . . . . [WW 47]


Chrysanthemum morifolium












Mult mai multe imagini la WW găsiţi la prietena noastra Carmen, iniţiatoarea acestui joc.




Tuesday, November 20, 2012

Momente (g)rele si chiar foarte (g)rele


Ati observat ca, de ceva vreme, cand se da click pentru a intra pe un site legatura e redirectionata automat pe cate un site de jocuri, de regula? Asa cum am patit chiar si acum vreo 30 de minute, cand voiam sa caut ceva. Ceea ce ma interesa era pe eva.ro...dar am ajuns pe http://drivingforcegames.com/game/ plus un manunchi de cifre aleatorii in coada...Sunt o mare fana a d-lui G., asa ca in fiecare zi se petrece chestia asta de cateva ori. Incercand a doua oara, lucrurile revin la normal. Vi s-a intamplat? 

Cautam ceva despre fericire...despre finaluri fericite, ceea ce numim happy ending (nu happy end cum gresit se retine de catre multe persoane). Nici nu prea mai conteaza ce-am gasit fiindca, in general, la subiect, poti gasi, de regula, articole motivationale. Nu agreez aceste articole, nici pe psihologii, multi produsi la ID, care au impresia ca asa ceva chiar functioneaza. E doar o amagire, nu functioneaza. Nici macar cat un

Sunday, November 18, 2012

Timpul, ca un dușman ...


Nu stia cum sa le mai impace pe toate. Viata ii era mult complicata de job-ul stresant si care-i ocupa aproape tot timpul. Parțial si timpul pe care ar fi trebuit sa-l aiba doar pentru ea. Visa un alt job, mai putin solicitant. Era plătita bine si o noua cautare, o noua situatie necunoscuta in care sa "aterizeze" o nelinistea putin, de aceea inca nu facea pasul. Dar o tenta o schimbare, oricat de mult ii placea ceea ca facea acum. 
Saptamana asta fusese de cosmar. Zilele de vineri si sambata pusesera capac. Atat de aglomerate incat ieri ajunsese acasa foarte tarziu si atat de obosita ca nici sa manance nu mai fusese in stare. Facuse baie, daduse drumul la televizor, mancase o ciocolata...si se trezise pe la patru dimineata cu televizorul vorbind peretilor. Îl inchisese si căzuse din nou ca in somn de moarte iar azi de abia reusise sa se trezeasca. Pe la pranz. 
Se gandise sa anuleze dar nu mai avea cum. Era prea tarziu si nu mergea asa, cu un simplu telefon. Deja isi confirmase

Curajoasele


Amintind de vară...și chiar mai frumoase părând






Life in Pictures este o provocare adresata tuturor. Tema se intinde pe trei ramuri : fotografie, muzica si poezie.
Totul a pornit de aici, de la Costin Comba.




Saturday, November 17, 2012

Happy weekend! - ed.35 . . . Love, oh Love!


HAPPY WEEKEND! - Ediţia 35 este gata de start! Deci, dacă este weekend, este:
Happy Weekend
Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:
- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau
- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau
- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă.
_________________________________________________________________


               Despre iubire și toate ale ei...sau ale lui...               


Oare cum a început totul?

Ea s-a simțit iremediabil atrasă de el, ca de un magnet...




El i-a cântat serenade sub clar de... Pardon, i-a cântat serenade simțind că sunt suflete pereche.

Apoi...neavând ochi decât pentru iubirea lor, au fost fericiți. Ea în lumea ei, El în lumea lui...până...

Până cînd:




           Ea:  - Dacă nu mă înțelegi, te părăsesc!
  El:   - Lasă, că te întorci tu înapoi!

 
Sau poate că, într-adevăr, s-au iubit dincolo de orice piedici și orice diferențe... Fără a lua în seamă cârcotașii...

- Imediat, gogoșica mea!

Și cum iubirea lor era atât de mare, într-un final au ajuns la o armonie invidiată de toți după "modelul" acesta:

- Dragul meu, în ultimii zece ani noi am comunicat perfect...

Sau după "modelul" acesta:


. . . . . . . . . . . . . .
================================================

Nu uitaţi! La sfârşitul postării voastre faceţi trimitere către această pagină, specificând:
Postarea participă la  jocul HAPPY WEEKEND! - Ediţia 35.
Introduceţi în formularul de mai jos nume şi link (acestea vor apărea în tabelul ce se va genera automat).  
Azi avem un nou formular de inscriere. Sper să vă placă, e deosebit.