Monday, November 5, 2012

Aș mai păcătui o dată...


- Cu taxă inversă sau...? 
- Cu taxa inversa sau...?
Am auzit întrebarea asta de zeci de ori de la N operatoare. Mă enerva. Stăteam aliniată, ca-n block start, pe scaunele de așteptare în sala aceea a poștei, fiind atentă la ele când mă anunțau numărul cabinei, pe care uneori nici nu-l auzeam bine din cauza zgomotului de fond caracteristic.

Numai ca să nu mai aud vocile monotone, metalice, ușor nazale, profesionale și fără urmă de sentiment ale operatoarelor, eram în stare să-mi cumpăr o centrală telefonică proprie. Uram zona telefoanelor interurbane. Uram să aștept să mi se dea legătura, niciodată nu eram pregătită. Încercam uneori să vorbesc și la telefoanele cu cartelă dar funcționau prost și creditul se epuiza aproape instantaneu. Aveam convingerea că era o șmecherie acolo. Pe care n-aveam cum s-o dovedesc. 
Nu m-aș fi chinuit așa însă n-aveam post telefonic acasă și nici șanse prea multe nu se arătau în viitorul apropiat. 

Motorola d460
Telit
...Așa a început anul 1998. Visam tot mai des la centrala aia telefonică. Și, într-o zi, aproape că mi-am luat una. De fapt primul mobil, visul multora pe atunci. Prea puține persoane aveau, atât de puține că-mi era jenă să-l fac vizibil ca să nu fiu considerată snoabă. 
Mi-era drag de el, era Motorola, un model "sănătos", d460. Aproape că-mi luasem centrală. Încărcătorul era și el special, adică tot mare, ca o casetă în care-l etalam parcă. 

La vreun an după ce l-am luat, s-au gândit și cei de la poșta să ne aprobe cererea pentru post telefonic. După peste 15 ani de așteptare, tata n-a mai vrut post telefonic. Nu-i mai trebuia. 

Al meu Motorola nu avea stand-by mare, nu avea vreun aspect extraordinar, era greu ca un bolovan, însă avea o mare calitate. Era antișoc. Îmi căzuse din mână pe șina de tren, în Gara de Nord, eu stând în ușa trenului, cu bagaje și în dinți, gata să cobor pe peron. Și n-a pățit nimic. Cicatricea de atunci o poartă și azi cu mândrie.

 
Cu toate astea, în primăvara lui 2002 l-am înlocuit. Cu un Telit, un telefonaș mai micuț, italienesc. Care și azi funcționează perfect. Tot extrem de simplu ca telefon.

L-am folosit și pe el un timp, până ce în vara lui 2004 am primit un cadou. Un Panasonic minuscul, care putea fi utilizat și ca pandantiv dacă doream. Avea agățătoare specială. Era, la momentul respectiv, cel mai mic telefon din lume.

Pentru comparație, ca să vă faceți o idee despre ele, le-am aliniat, ca pe soldăței, pe toate trei.

LG Shine                          LG GB210

Minusculul Panasonic m-a slujit cu credință timp de peste 4 ani, până mi-a căzut și i s-a spart ceva de la carcasă. Funcționa însă. 
M-am gândit cu ce să-l înlocuiesc și pentru prima dată m-am hotarât să-mi iau ceva mai de fițe. Nu cine știe ce, doar un LG KE970 Shine, care însă n-a fost ieftin deloc. 

Ținând cont că are carcasa din oțel și că peste el a trecut un autoturism, care i-a "fracturat" totuși display-ul, cred că a meritat banii. I-am înlocuit display-ul și funcționează și azi perfect. În plus, face fotografii comparabile cu cele făcute cu o cameră foto. 

Acum doi ani, dorind să mai am un număr în altă rețea, am mai luat un telefon destul de simplu dar foarte bun, tot un LG.

Nu sunt pasionată de ceea ce se cheamă gadget-uri însă am mai căzut în păcat. Am un iPod de 30 GB de la Apple. Acum ceva vreme i s-a blocat softul și m-a cam necăjit dar senzația pe care o aveam când îl foloseam, că am un obiect extraordinar de frumos și de elegant, nu se compară cu nimic, credeți-mă! Nici n-aș mai putea cumpăra un alt player de la altă firmă. Bine, momentan nici n-am ce face cu el, dacă muzică nu ascult.

Până acum am fost mulțumită de LG-urile mele. Și ele se împacă bine cu mine și unul cu celălalt, mai ales că LG Shine nu face deloc talente în fața mai simpluțului său frațior. Totuși, de ceva vreme, nu prea multă, le-am pus gând rău și lor. 
Să le înlocuiesc cu ceva ce ar avea tot ce ceea ce le-a lipsit tuturor telefoanelor mele mobile la un loc. Și chiar și iPod-ului. Așa că simt că aș mai păcătui o dată. Tot cu Apple. Am, așa, o impresie, nu prea greșită cred, că un iPhone 5 e fix ceea ce-mi trebuie. Și nimic mai mult.
Sunt sinceră și vă mărturisesc că nu mi-l permit. Și nu am nevoie neapărat de el. Dar l-aș lua cu patru mâini dacă l-aș câștiga de la Vodafone.





48 comments:

  1. Frumoasă colecţia ta de telefoane. Şi eu le mai am pe ale mele. Poate o să le fac şi eu poze, să le am amintire. Am vreo două de care mă leagă amintiri plăcute.
    În legătură cu iPhone-ul, eu sunt un admirator al concurenţei. Am un Galaxy Mini, şi mă bate gândul să-mi iau un Galaxy S3, care concurează lejer cu iPhone-ul. Cică deja l-ar fi depăşit la vânzări şi din câte am văzut în recenzii pe youtube, am înţeles că-i puţin mai rapid, şi foarte rezistent la lovituri faţa de iPhone, pe care dacă-l scapi pe jos, e cam pa... La fel ca şi tine, nici mie nu-mi trebuie în mod deosebit, însă de aproape 1 an m-a luat rău de tot febra gadget-urilor.
    Mi se pare cam mult 25 de milioane pentru unul, aşa că mă bate gândul să-mi fac un abonament de neam prost, la care să plătesc cam 2-2.5 milioane/lună, timp de 2 ani. Adică mă ajunge mult mai mult decât dacă l-aş lua cu 25 mil. banu' jos, dar măcar nu simt că-i dau pe toţi odată şi timp de 2 ani beneficiez şi de un abonament cu milioane de minute şi alte facilităţi. Să vedem...aştept Crăciunul, poate apare vreo ofertă tentantă.

    ReplyDelete
    Replies
    1. :) De fapt, imi dau seama acum ca n-am avut prea multe telefoane, astea fiind toate. Si am tinut mult la fiecare dintre ele. Cred ca pe mine de toate ma leaga amintiri placute.
      Am auzit ca si LG Optimus este foarte bun. Dupa doua LG-uri pe care le-am iubit si le iubesc, inclin sa cred ca si acest Optimus e foarte bune, asa cum se si spune. Cred insa ca si iPhone 5 e cat se poate de bun. Nu stiu nimic legat de rezistenta. Da, e foarte scump, dar numai de-ar fi sa-l castig as putea sa-l am. De Craciun pot aparea oferte sau nu. Dar daca nu-ti crapa buza, pot foarte bine sa astepti :)

      Delete
    2. Stii de ce am dat numele asta articolului? Sunt curioasa...

      Delete
    3. Presupun că are legătură cu achiziţionatul de telefoane noi. Eu aşa am simţit mereu în ce priveşte telefoanele. În sensul că de când au apărut nu m-a interesat să aibă nimic în plus pe lângă posibilitatea efectuării convorbirilor telefonice. Nu mă interesa webcam, bluetooth, etc. Doar în ultimul an m-a prins rău de tot mania asta.
      Şi cu toate că titlul m-a zgândărit mult de tot, crezând că de fapt e vorba de altceva:))), totuşi citindu-l cred că are legătură cu faptul că tehnologia evoluează atât de rapid încât suntem 'nevoiţi' să cumpărăm telefoane mobile odată pe an, maxim la doi ani...

      Aş fi eu tentat să cred şi altceva, însă prefer să cred că la asta te-ai referit când ai ales titlul...nu vreau să mizez pe o bănuială. Ştii doar că-mi plac mult titlurile şi că pun accent pe ele.;)

      Delete
    4. Ieri n-am avut net...abia am intrat si a picat.
      A venit azi-noapte pe la 4,00.
      Are legatura si cu ceea ce spui dar si cu...marul ;) Dubla, deci. :)

      Delete
  2. Si eu am avut doua LG-uri. Telefoane de serviciu, pe care le-am returnat la plecare. Nu am prea avut obsesia telefoanelor, alte gadget-uri imi plac (dar nu mi le permit). De fapt, daca ma gandesc bine (si nu-mi trebuie mult pentru asta), n-am avut decat un Nokia (cadou si ala) pe cae l-am folosit vreo 9 ani (!) cu succes. Mai functioneaza si azi. Si, mai nou, un Samsung smartphone. De care nu prea sunt multumita.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nici eu nu am obsesia lor, cred ca se vede din ce fel de telefoane am avut de-a lungul timpului. Ma uitam la Telit care are 10 ani deja si e tot functional. Pe cand cele de acum...nu sunt sigura ca vor fi la fel peste inca cativa ani... Smartphone de fapt nu vreau. Deci nici iPhone. Decat daca as primi unul cadou. Asa, sa ma prostesc si eu.

      Delete
  3. hahaha! Minunata reclama la telefoane! Dar eu nu mai cad in pacat! :))
    Excelent ai descris "viata telefoanelor" Excelent si amuzant!
    Vai... cate telefoane! Eu am avut unul si bun, prin 1997, cand nu aveam cu cine sa vorbesc! Nu l-am cumparat! Nunu! L-am primit ;) Mare de tot, cu "clapa"... Am renuntat la telefon (la vremea cand numai cine nu voia nu avea) pentru ca il tineam inchis mereu si ma intrebau care mai de care de ce nu raspund! Ete, d-aia! le ziceam! Nu vreau sa fiu la cheremul oricui, oricand... si n-am de gand sa-l car dupa mine numai asa, sa atarne greu in buzunar!
    Randurile tale mi-au amintit acele zile de inceput cand vedeam pe strada - mai ales barbatii - cu aparatul agatat la centura!! :)) Erau... de-a dreptu' peste stangu'! Am un prieten care la vremea respectiva umbla cu telecomanda dupa el si se prefacea ca discuta afaceri, cand ne adunam pe terasa, la o bere! El vorbea singur, noi, ceilalti, radeam ca prostii, si ceilalti clienti...
    Ce amintiri faine au "generat" aceste randuri!
    Felicitari pentru articol!!!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nici eu. Cine stie cand voi mai cumpara vreun telefon? Deocamdata inca sunt bune acestea si imi ajung. Cu clapa n-am avut niciodata. Le tin si acum inchise cu zilele :) Uitasem de cei cu ele la centura. Asa este, aveam un prieten, prin 2000-2001. Asa il purta :))
      Multumesc. Ma bucur ca ti-a placut.

      Delete
  4. panasonic mic, mic am avut si eu la un moment dat. eram....in culmea fericirii! a fost o perioada cand schimbam telefoanele cand aveam eu chef asa ca nu mai tin minte cate si ce modele am avut. insa panasonicul mic, mic era nou aparut atunci si era in mare voga, asa ca l-am achizitionat! si lg shine am avut! acum il are mama si functioneaza. bun telefon! :)
    apropo de mar :))...zilele trecute ma gandeam, eu ce sa-i cer mosului!? si am zis ca trebuie sa-i cer ceva cu mar. cum mosu era prin zona, zic...stiu ce vreau de la mos: tableta cu mar!raspunsul a fost: da nu ai tableta? aaa...am, da nu e cu mar:))
    cateodata am impresia ca nu am mai crescut de pe la 12 ani! :)asa ca m-am sucit. am tableta fara mar, da am!
    asa ca...am decis! telefon cu mar vreau! nu cinciu, ma multumesc si cu patru dar sa aiba mar :))
    te pooop!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Panasonicul l-am primit cadou de la un prieten :)
      Si eu eram mandra de el. Era atat de delicat. LG Shine e chiar bun fiindca e metalic si-mi place mult chestia asta.Un singut lucru deranjeaza: ca nu poti vedea nimic pe soare din cauza oglinzii.
      Sa ai parte de iPhone! Poate te aude mosul ;)

      Delete
  5. Un LG GB210 am avut si eu pana acum caeva luni cand a inceput bebele meu sa bage tot in gura si i-a venit de hac... nici nu mai incarca nici nu se mai deschide.. pacat pentru ca l-am folosit mai bine de 3 ani.. exact cand aparuse l-am primit cadou de la tata.. si intram si pe net cu el.. vorbeam muuuuult.. si a tinut.. pana a cazut in mainile piticaniei de un an :D

    ReplyDelete
    Replies
    1. Bebele tau face numai nazdravanii :))
      LG GB210 e foarte bun. Si ieftin.

      Delete
  6. a. O postare în care mă regăsesc din plin ca idei, care îmi merge direct la suflet, dar care mă întristează niţel pentru că şi eu am un sertar întreg de asemenea aparate.Toate au istoria lor, farmecul lor, au fost atinse de oameni dragi, unii nu mai sunt....Nu mă îndur să le arunc!
    b. O mare pasiune a vieţii mele a fost electronica.De la tuburile electonice şi tranzistoarele cu germaniu şi până la circuitele integrate şi microprocesoare...Pentru mine a fost o minune tehnică să apuc să văd concret era "mobilelor"...M-am frecat la ochi şi am zis că nu e adevărat! Până acum câţiva ani chiar reparam unele telefoane mobile ale prietenilor.Aveam o mare satisfacţie că le mai prelungeam viaţa, salvând şi bugetul posesorilor lor.
    c. Telefoane mobile am avut (toţi membrii familiei) din anul 2000.La un moment dat în familie aveam telefoane pe 4 reţele (operatori).Am renunţat din raţiuni financiare.Nu-mi place să risipesc banii...
    d. Iată un "handy" cum vreau eu : să aibă radio FM, WiFi, 3G (HSDPA) pentru Internet de pe SIM, cameră de 2...5 MPixeli, să redea mp3...Dacă are prea multe dotări, se consumă bateria când trebuie să vorbeşti ceva important.De regulă, când plec de acasă, am în geantă şi o baterie de rezervă...Nu-mi doresc tablete, acasă am PC, laptop, router, iar când ies, ies să mă plimb, nicidecum să utilizez tablete în parc...
    Numai bine! Şi acum ce să vă mai urez, păcatele mele...?! :)))
    Doar ca toate dorinţele să vi se împlinească!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nici eu nu le voi arunca. Ma leaga de ele multe amintiri si mai frumoase si mai putin...dar sunt ale mele :)
      Multumesc! Cam greu sa se implineasca o dorinta ca asta. Dar nu se stie. ;)

      Delete
  7. Succes! Sper să-l câştigi. Am avut şi eu o colecţie de telefoane, inclusiv "cărămizi" (cum le spuneam noi) cu antenă, care nu se stricau nici dacă le aruncai de la etaj. Preferatul meu a fost Nokia 3220 cu lumini laterale. Adoram telefonul acela! :))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nokia n-am avut niciodata. De fapt n-am avut altceva decat exact ceea ce e aici, in articol.
      Multumesc, dar ar fi o sansa prea mare. N-am eu asemenea noroc. Pai asa era Motorola mea. Daca a cazut ea pe sina, de sus, din tren...iti dai seama. Si n-a patit nimc. Dar am avut mari emotii.

      Delete
  8. Impresionanta colectia ta de telefoane!:))
    Eu nu ma dau în vant dupa ele, la noi telefonia mobila este foarte scumpa iar ptr internet am laptopul! Ma multumesc cu LG-ul meu vechi.Il consider un aparat de tocat bani! :))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu ma asteptam ca la voi sa fie asa scumpa telefonia. Asa era si la noi pana acum niste ani...dar s-a ieftinit mult. Posibil sa devina din nou un lux. Ai tot un LG? Interesant :)

      Delete
  9. Pai succes atunci, sa-l castigi daca ti-l doresti! :) Iti tin pumnii!
    Am avut si eu mai multe telefoane, primul a fost o buturuga de Sonny Ericson parca, apoi au urmat altele din ce in ce mai micute, dar cel mai mandra am fost cand mi-am luat un Motorola V3, nu stiu daca il mai stii, subtire, cu clapa :)). Ah cat imi placea..dar mi s-a furat. Am avut o singura data si un LG, dar nu m-am bucurat nici de ala mult. I-Phone n-am vut niciodata, iti spun sincer. Am un smartphone, Xperia tot de la sonny ericson si imi place, desi nu-l folosesc pt tot ce ofera el, ci doar sa vorbesc :D.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Era bine, n-a fost sa fie. Dar iti multumesc mult pentru sustinere.
      Stiu Mototola V3, era frumos. Eu cu clapa n-am avut niciodata.

      Delete
  10. Ce norocoasa ai fost sa ai mobil din '98
    Eu am avut ceva mai tarziu... de la Motorola. Relatand decadele modelelor de mobile mi-ai smuls un zambet, pentru ca mi-am adus si eu aminte de furia nebuna a mobilelor de acum cativa ani si mai mult de atat ai concretizat la sfarsitul prezentarii ca in reclama aceea pe care o aud la PROfm cu I-Phone fiiive
    :))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Motorola acela mi l-am luat singura, din primii mei bani, bani stransi cu greu. Erau scumpe atunci, foarte scumpe.
      Bine, in afara de unul, primit cadou, restul pe toate le-am cumparat.

      Delete
  11. Foarte dragut articolul.Si foarte bine scris.Chiar mi-a placut.:)

    ReplyDelete
  12. he he...toti l-am avut...eu muuult timp , de radeau amicii de mine , ziceau ca ma apar cu el de atacatori :)))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da :) Dar era bunicel. Foarte rezistent. Nu avea stand by prea mare dar in rest nu aveam ce-i reprosa. Oricum, a fost primul si l-am iubit.

      Delete
  13. Nu m-as fi asteptat de la tine sa iti doresti cu ardoare un telefon, un gadget, oricare ar fi acela. :)) Aveam impresia ca ai putea trai la fel de linistita chiar fara telefon si chiar am impresia ca ai spus ceva de genul asta la un moment dat, ca telefonul este doar pentru a vorbi strict ce este de vorbit, in doua cuvinte. :))
    Asta da surpriza! :))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu cu ardoare. Doar daca l-as fi castigat. :)
      Altfel, departe de mine gandul.
      Chiar pot trai fara, stau cu ele inchise cu zilele. Uit ca trebuie reincarcate :)) Si ma cauta lumea in disperare ;)
      Dar de-o fita, da, mi-ar placea. Cred ca m-as distra vreo 2-3 saptamani si m-as plictisi. Sunt sigura de asta.

      Delete
  14. simplyuniqueword@wordpress.comTue Nov 06, 04:52:00 PM 2012

    As vrea sa mai am si eu primul meu telefon. Tot ce-mi amintesc de el este ca l-am primit cadou de la tata pe la 13-14 ani si cum habar nu aveam ce este un abonament, m-am intins atat de mult incat am fost nevoiti sa-l inchidem - bineinteles cu o discutie de familie foarte dura si cateva pedepse. Imi mai amintesc ca am si spart ecranul cu o caseta audio(din greseala) dar asta nu m-a oprti sa-l iubesc si sa-l port cu mandrie. A fost un Motorola, evident, din acela mare, cu o antena foarte mare si clar ca era foarte greu… dar IL IUBEAM!!!!

    ReplyDelete
    Replies
    1. :))) Am mai auzit de asemenea cazuri. Dar totusi, asta se intampla mai demult. Acum cred ca toata lumea stie mai bine ce e telefonia si abonamentele. Pai cred ca semana cu al meu...daca avea antena mare si era si foarte greu. Si al meu are antena extensibila ;)

      Delete
  15. Si de mi-l permit, n-as lua Iphone

    A avut si fratele meu unul si dupa cateva luni regreta suma data pe el (sau ca-l simtea si mai tzeapa, daca nu avea .net pe 'zona')

    Plus ca si bateria i se epuiza cam repejor

    De banii pe Iphoneul ala iti iei: si teIefon foarte OK si laptop si Tableta decenta!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu tin neaparat. N-as da atatia bani. Nu mi-l permit. Am zis, doar daca l-as castiga. Dar cred ca n-ai citit cu atentie :)
      La toate aceste mobile tip iPhone bateria se termina in cca 1 zi.

      Delete
  16. Stii deja ca nu sunt fan iphone:)) decat sa dai atatea sute de euro pe un iphone 5 iti recomand galaxy s3 care are aproape aceleasi functii, ba chiar eu il vad putin mai bun si este si mult mai ieftin :))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu conteaza, era o dorinta doar daca ar fi fost sa castig asa ceva. Eu stiu altul la fel de bun, poate mai bun. LG Optimus Black. E cu mult mai ieftin si foarte bun.

      Delete
  17. Nici eu nu sunt fan iphone, nu as da banii pe asemenea produs dar pe S3 cu siguranta!!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu stiu... Nici eu, ca nu am bani de aruncat. Doar daca l-as fi castigat ;)

      Delete
  18. Mult succes, Elly. :) Si eu visez la un smartphone, din pacate cred ca va mai ramane mult timp la stadiul asta. Toata lumea lauda iPhone-ul, te-ai orientat foarte bine. :D Imi doresc si o tableta si un DSLR. :P

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc, Nice. Tot ca o fitza l-as dori si eu, nu ca tin sa am asa ceva neaparat.
      Nu stiu cat e de justificata lauda dar cred ca arata foarte bine si ce spuneam referitor la iPod era devarat. E foarte frumos si te simti minunat cu el.

      Delete
  19. eu schimb telefonul cam la fiecare doi ani... apar tot mai performante , mai usoare, cu mai multe functiuni - pe care zau daca ai timp sa le folosesti! Pe cele vechi le daruiesc unora care nu au sau au unul mai "prost" :) Am avut telefoane de la multe firme, mai interesante, mai colorate, nici nu-mi mai amintesc despre toate - dar primul - primul n-o sa-l uit niciodata un EricsonT10s, albastru, cu clapa si display atat de mic cat sa incapa numele sau numarul de telefon format :))) Era în '99, tocmai iesit pe "piata" din Austria :)) L-am iubit! era ca o bijuterie... acum rad cand ma gandesc ce primitiv era! :))
    Nu am pastrat decat unul din cele vechi, un Nokia 6210 GOLD :)
    Acum am un SamsungGT S8500, de doi ani si inca nu-i stiu folosi toate chitibusurile... la ce folos?!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Asa este insa eu ma atasez de ele. Acum nici nu mi-as permite. N-ar avea sens. Am unul de 4 ani si altul de 2 ani si ceva. Dar sunt bune, n-am de ce le schimba. Asa, chiar ca o bjuterie a fost pentru mine micul Panasonic. Il iubeam enorm. De aceea nu le arunc fiindca am multe amintiri.

      Delete
  20. M-ai dat gata cu acest articol. Câte amintiri mi-ai trezit. Mai ales pentru c primul meu telefon a fost tot un Motorola asemănător cu al tău - d 470 - care avea şi un fel de clapă protectoare peste taste. Mare de-ţi rupea buzunarul, dar care avea o acustică foarte bună. A urmat o serie de Alcatel, care mi-au plăcut mult, pentru că aveau o autonomie excelentă şi un semnal foarte bun. Şi au tot urmat altele şi altele... pe unele le-am păstrat, altele le-am dat. De câteva luni am un Samsung Gio, de care sunt foarte mulţumit. Are acces la internet şi face poze frumoase. Multe dintre cele postate pe blog sunt făcute cu el. Dar cele mai frumoase poze le-am făcut cu un Sony Ericsson K 750i, care avea o cameră foto fantastică. De atunci caut ca telefonul să aibă neapărat o cameră bună, căci nu umblu cu aparatul foto în buzunar, dar telefonul este mereu acolo, gata să mă ajute să fac multe poze.
    Ne-am învăţat cu aceste "jucării". Am uitat popasurile făcute săptămânal la poştă, aşteptările îndelungi, atuncă când făceam comenzi sau coşmarul telefoanelor cu fise, care mereu se blocau, când ţi-era lumea mai dragă... Aaaa, am uitat de scrisori! Ce de scrisori mai scriam, mai ales când eram plecat de acasă... Am uitat cum se mai scrie o scrisoare de mână. Acum doar telefon, calculator...
    O să încerc şi eu un articol despre telefoanele mele. Mi-ai dat o idee, Elly!

    Îţi doresc să-ţi aducă Moşul un I-Phone! :-)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Avem amintiri foarte asemanatoare. Si pe mine chiar ma enerva rau comanda telefonica. Extraordinar ma enerva! N-am exagerat cu nimic.
      Nu prea cred sa vina mosul cu asa ceva :) E un cadou prea scump. Dar iti multumesc mult pentru urare. :)

      Delete
  21. Nici eu nu as da banii pe un asemenea telefon, dar as intinde toate mainile daca l=as castiga. Exact ca si tine. O prietena virtuala m-a provocat acum ceva timp sa nu imi cumpar, sa astept sa il castig si m-am ambitionat sa o ascult. Asa ca astept inca un concurs in care sa cred cu atata suflet incat sa scriu cu toate rezervele mele interioare si sa il castig.Iti urez, exact asa cum imi urez si mie: sa il castigi!

    ReplyDelete