Sunday, August 4, 2013

La prima vedere nu pari...



Nu mai era decât puțin și reușea să fie gata aproape simultan cu ambele. Doar să potrivească gustul ciorbei iar friptura mai avea maxim jumătate de oră de stat la cuptor. Din bucătăria bine dotată, chiar dacă hota părea a-și face bine treaba, aromele invadau până și cel mai indepărtat ungher al apartamentului cu trei camere. Probabil și pe holul larg al blocului se simțea mirosul de friptură de iepure.

Era pentru prima dată în cele aproape patru săptămâni de când stătea în apartament când gătea atât de mult. Mai devreme pregătise și înghețată care acum era la congelator... N-ar fi gătit azi nici ciorba, nici friptură dar dragului ei plăceau ambele. Ca și înghețata cu cacao, alune și frișcă. Avea intenția să se odihnească puțin, planificaseră ca seara, după ce luau masa, să facă o plimbare împreună. Mai era destul până atunci. 

Gustă ciorba încă o dată, ultima, și mai verifică și friptura. Era perfect. Avea să-l răsfețe pentru prima dată de când se afla aici, în locul ăsta unde părea că îi surâsese norocul. 
  
Seara frumoasă și parfumată, de început de mai, țâșni veselă dintre amintiri. Ca orice amintire recentă.
Plimbându-se, de vorbă cu buna ei prietena, nu-i venise să creadă că prin piața înțesată de oameni în mișcare îl zărește pe Chris. Chiar la lumina artificială i se păruse la fel de volubil cum îl știa, cu același păr blond închis, parcă ceva mai grizonat, dar de vorbă cu un bărbat. La Chris era cumva ceva neobișnuit pentru că-l vedea cu femei de obicei. Plimbându-le și ținându-le de mână, vorbind sau la câte o terasă...dar cu femei. De câte ori se întâlniseră.
Se oprise în fața lui zâmbindu-i. Cel cu care stătea de vorbă începuse s-o privească puțin curios cu coada ochiului de la înălțimea celor aproape 1,90 m. Chris vorbea cu respectivul...și atunci l-a salutat și întrebat:
- Buna! Bănuiesc că nu mă recunoști...și nu se putuse abține să nu zâmbească.
Vocea fusese de ajuns. Bietul Chris! Nu știa cum să se mai scuze și-o salutase strângând-o cu drag în brațe. Ea râsese cu poftă căci se cam așteptase. În ultimul an nu doar el o pățise. Noua ei tunsoare și mai ales culoarea părului erau derutante. Chris făcuse prezentările. George îl chema pe bărbatul înalt, brunet, cu mustață și relativ tăcut. 
Aproape instinctiv, Delia privise în jur. Prietena ei se făcuse nevăzută iar pe mobil tocmai ce sosise un SMS în care se scuza și-i spunea unde o găsește. Angela fusese mereu discretă și-i mulțumise în gând pentru asta.
Chris o întrebase ce mai face. Așa aflase că Delia era fără job de câteva luni, firma ei dăduse faliment. Deocamdată în orașul ei nu găsea nimic. Fără să-l roage ceva, Chris îi spusese ca se interesează el de ceva dar dorea să știe dacă e dispusă să se mute acolo. George, marinar de meserie, sugerase și el un alt ajutor, tot fără să-l roage nimeni și-i lăsase Deliei și numărul lui de telefon. Plecase repede, avea o întâlnire cu o tipă. 
Mâncaseră îngețată, băuseră bere...apoi se despărțiseră cu promisiunea că vor vorbi cât de curând. 

Chris se ținuse de cuvânt. Nu-i găsise ceva extraordinar dar pentru început era bine. George îi propusese să locuiască într-un apartament pe care oricum îl ținea gol. Pentru Delia asta însemna un ajutor neprețuit. Chiar îi convenea și lui, se părea că nu dorea să-l închirieze unora care să i-l devasteze pentru o sumă oricum prea mică. Delia se tot gândea cum putea fi apartamentul în care locuia George dacă acesta, în care stătea ea, era atât de bine pus la punct. 

Îi fusese teamă că se va lupta cu avansurile lui Chris dar era mai mult plecat cu afacerile lui. Vorbeau când și când la telefon. O sunase si George într-o zi să anunțe că trece pe la apartament. Probabil s-o verifice, voia să fie sigur că n-a greșit. Delia era o gospodină desăvârșită, cu siguranță observase și el. Stătuse nici cinci minute...era mulțumit. Îl simțise.

Deci ciorba era gata...friptura la fel. Dușul pe care-l făcuse îndepărtase orice miros de mâncare din piele...se simțea bine, proaspătă. 
Micul ei Alex putea să sosească. Zâmbi cu infinită duioșie. Pentru ea, Alex avea să rămână mic toată viața deși împlinea curând 20 de ani și era student în primul an.
La telefon crezu că e el dar nu era decât George, proprietarul. Se afla prin apropiere și voia să vadă ceva legat de facturile apartamentului. Mda, chiar apăruseră niște facturi, erau în cutie... 

Soneria... George... Bine că avusese timp suficient să se aranjeze puțin!
Deschise. Deodată cu George, care se scuza de deranj, în hol pătrunse un amestec fermecător, plăcut dar și ușor agresiv de lămâie și lavanda cea mai fină, împletit cu coriandru. Delia simți cum o urmă puternică, ușor metalică de flori de portocal și de ambră provocau delicat simțurile învingând complet și definitiv aromele de ciorbă și friptură. Mai bine...
George însă se îndreptă chiar spre bucătărie, adulmecând...
- Ai gătit? întrebă vesel și foarte comunicativ, parcă altfel decât îl știa.  
- Da. Deseară vine Alex, băiatul meu. 
- Ce?
- Aaa...ce-am gătit...? Păi ciorbă de perișoare, friptură de iepure și...
- Și...?
- Și înghețată de cacao, răspunse Delia ușurată. Îi plac mult lui Alex.  
- Să mergem în sufragerie, propuse George și, înainte de a se așeza într-un fotoliu, se îndreptă spre barul pe care niciodată ea nu-l deschisese, nici măcar din curiozitate. Considera că nu se face. Bărbatul luă două pahare și o sticlă de Johnnie Walker Blue Label. În congelator era gheață.   
- Poate încă te întrebi de ce ți-am propus să stai în apartamentul meu... 
- M-am întrebat. N-am găsit un răspuns. Și zâmbi.
- Pentru că te-am simțit o persoană care va avea cu adevărat grijă de casa mea. Foarte aproape de ceea ce se înțelege prin gospodină...deși nu-mi place deloc cuvântul ăsta și n-aș vrea să te simți jignită cumva că-l folosesc. Deși, sincer, la prima vedere nu pari... Dar m-am uitat de două ori, chiar dacă nu era prea multă lumină atunci când ne-am cunoscut.
Râseră în hohote. N-avea de ce se supăra. Delia nu părea nici măcar să aibă un fiu atât de mare.
- Am să-ți mai spun ceva. Fosta mea soție era un antitalent în bucătărie. Poate și de aceea am divorțat...dar de vină a fost și meseria mea...

Și George începu să povestească despre fiul lui. Avea și el un fiu. Ceva mai mare ca Alex și care se afla în străinătate...

Discuția urma firesc, de parcă se cunoșteau de când lumea. Gucci Guilty Intense, parfumul lui, plutea protector deasupra lor... 
Se lăsa ușor înserarea...




Această poveste parfumată a fost posibilă datorită Clubului Condeielor Parfumate, găzduit cu grație de Mirela, iar tema numită Parfum de gospodină îi aparține Danei Lalici.

Au mai scris  pentru tema de astăzi următorii:
Mirela, Dana Lalici, Gabi, Vania, Cătălin, CZ, Tina, Alexandra, Diana, Lolita,


37 comments:

  1. Nu toate femeile reusesc sa imbine perfect nurii cu harnicia casnica, insa cand asa reuseste, fiind ambele caracteristici prezente in aceeasi persoana, cred ca se poate spune cu usurinta ca...she is quite a catch! ;)

    P.S.: Parfumul, ca parfumul, dar mi s-a cam facut foame citind felul cum ai descris felurile de mancare. Foame combinata cu o curiozitate nedisimulata, cata vreme as bea un suc cu Delia... :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ce chestie/fantezie...sa iti doresti de nevasta o femeie de gen servitoare/menajera nurlie...probabil si cu sortulet de subreta sau bucatareasa ! Ha ! Ha ! Hai ca esti simpatic !

      PS Sorry, nu am vrut sa fiu jignitor, de fapt eu habar nu am care naiba poate sau trebuie sa fie lucrurile/criteriile cele mai importante care ar putea defini un consort optim-ideal astfel incat sa fie "un catch" asa in functia lui de consort...ca suna ceva aproape profesional, deci e probabil destul de important pt cei care doresc sa ocupe astfel de joburi sa stie ce se cere si ce calitati trebuie sa aiba sau sa-si antreneze, plus sa stie si ce sa pretinda de la eventualii candidati, in caz ca sunt mai multi decat 1 pe loc...insa e o idee buna, cred ca am sa fac o leapsa pe tema asta ! Am sa dau desigur atributie celor care mi-au dat ideea, Elly si Catalin de mai sus.

      Delete
    2. Ha ! Ha ! Acum m-am gandit si la cliseul ala in care diversi, desi mai ales diverse se vaita, (pe la sf sec 19- inc sec 20), "ce greu e sa poti gasi o servitoare ca lumea zilele astea" !!

      Delete
    3. @Catalin...si nici macar nu am descris felurile de mancare :)) Dar cred ca te-au luat de nas aromele ;)
      Delia e fata buna si priceputa, chiar daca nu prea pare la prima vedere ;)

      Delete
    4. @Rudolph... Delia nu e menajera nimanui ;) Habar n-am cum ai citit povestea, poate ca in diagonala. Cred ca si pe tine te-au vrajit aromele mancarurilor, altfel nu-mi explic, te stiam destul de analitic. :)

      Delete
    5. @Rudolph, ca uitasem. Daca chiar faci o leapsa, te rog anunta-ma, sa o vad si eu :)
      OK? Astept. :)

      Delete
    6. Eli, pe mine 'aromele' intotdeauna ma fac sa uit ca nici macar nu sunt descrise feluri de mancare... ;) Fir-ar sa fie de...arome... :D


      Aspirantule, chiar imi doresc o nevasta servitoare-n bucatarie, menajera-n casa si curva-n pat, careia sa-i fiu 'sclav' pe viata, s-o alint si s-o dezmierd, punand-i in valoare absolut toate valentele, printre care si calitatile de gospodina desavarsita si amanta dezlantuita in asternuturi... ;) Dar sa nu mai spui nimanui, ca cine stie de unde sare iepurele. ;)) Ramane intre noi, da? :P

      P.S.: Nu te teme, n-ai fost...jignitor. :)) Doar m-ai facut sa-mi dau seama ca eu sunt de fapt...quite a catch indeed... ;) Ha! Ha! Hai ca incep sa devin simpatic. :D

      Delete
    7. Adevarul este ca ceva din sfarsitul acestei frumoase povesti m-a dus si pe mine cu gandul la faptul ca barbatul avea nevoie de o menajera... Faptul ca a divortat de sotie din cauza ca nu era gospodina ma face sa nu il plac deloc. Oare ar trebui sa castigam vreun MasterChef inainte de a fi cerute de sotii?

      Delete
    8. Vienela, nu stiu daca ai urmarit 'Everybody loves Raymond', un splendid serial de comedie, pe care l-a difuzat TVR1, in urma cu multi ani. Oricum, poate fi gasit si pe net...
      In fine... Si printre alte chestii teribil de amuzante in legatura cu familia si relatiile interpersonale din sanul ei, serialul aduce in discutie si tipologia soacrei, personificata intr-o splendida batranica pe nume Marie Barone (numele din serial), care era si o incredibila gospodina, dar mai ales stia sa gateasca Dumnezeieste. Ei bine, avea ea o vorba, pe care le-o servea drept replica tuturor celor care-i puneau la indoiala performantele si skill-urile din bucatarie. Spunea cam asa (redau din memorie, fara a denatura sensul) - 'Every time you cook, don't ever forget to pun in the food, the secret and most important ingredient there is - love'... ;) Asa ca vezi tu, degeaba ar castiga o femeie Master Chef-ul, daca i-ar lipsi acel ingredient 'secret', dar absolut necesar pentru a gati o mancare delicioasa... Pentru ca (si ti-o spun din postura unui barbat care joaca un rol de critic culinar in situatia asta :D ), prefer o mancare gatita din dragoste, nu cu un gust perfect... ;)

      Delete
  2. Decat sa te ocupi de lucruri comune,mai bine te-ai apuca de scris.Vad ca ai talent cu carul si ai face bani cu scrisul.Eu,care te citesc mereu vad ca excelezi in naratiune.O saptamana cum iti doresti!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Flori...s-ar putea sa ai dreptate si sa pierd timpul. Voi mai vedea. Inca nu stiu. Dar iti multumesc, esti o draguta.
      La fel iti doresc! :)

      Delete
  3. Si uite asa lasi tu cititorii sa isi imagineze finalul, doar insinuandu-l un pic. Imi place. Ca ai talent de povestitor...stiam. O saptamana usoara, drag mea!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu-mi plac povestile cu un final clar. Prefer pe cele cu final deschis. Sa mai zbude putin si imaginatia cititorului ;) De ce nu? :)
      Multumesc mult, Dana! La fel!

      Delete
  4. Foarte frumoasă povestirea ta parfumată. Iar gândul la "parfumurile" din bucătărie, mă face să salivez de poftă!
    Scrii foarte frumos, dragă Elly.
    Îţi doresc o săptămână minunată! :-)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Voi, barbatii... de aceea prima sau ultima arma in cucerire se pare ca este talentul la bucatarie al unei femei.
      Desi...nu-i suficient, crede-ma. Stiu multe famlii in care femeia este destul de nepriceputa in gospodarie si totusi casniciile acelea merg bine. Mai bine decat unele in care ea face de toate, de dimineata pana seara, pentru ai ei. Care tocmai de aceea, nici n-o mai apreciaza fiindca li se pare atat de firesc :) Totul e relativ.
      Multumesc, Alex!

      Delete
  5. frumoasa poveste, spor la scris in continuare!

    ReplyDelete
  6. frumoasa povestw dar minunat si parfumul! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Scriu doar povesti frumoase si adaug doar parfumuri deosebite ;)
      Ca sa ma laud si eu :))
      Merci, Mona!

      Delete
  7. Şi când abia aşteptam să aflu ce se întâmplă cu ei doi, ai pus punct. :))
    Faină tare povestea ta, mi-a plăcut mult de tot!
    O săptămână frumoasă, Elly!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Poate ca se intampla...sau poate ca nu... :)
      Dar putem sa ne imaginam ambele finaluri. Nu?
      Ma bucur si-ti multumesc, Alexandra!

      Delete
  8. Inevitabil, sunt cateva pasaje apetisante; norocul meu este ca maine,6 august, este "dezlegare la peste". Ma refer la greco-catolici si ortodocsi.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Sa stii ca imi pare rau :) Nu m-am gandit ca s-ar putea sa creez apetit cu anumite pasaje din poveste. Dar gandul...nu e totusi atat de pacatos :)

      Delete
  9. :)
    Frumos!
    Ma gandesc ca au povestit si au mancat din bunatatile alea, macar putin...
    Si poate s-au si imprietenit! Nu?;)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Habar nu am. Dar poti sa te gandesti ca da. Si poate ca s-au si imprietenit... De aceea finalul e deschis :)
      Oricum, Delia gateste foarte bine :) ;)

      Delete
  10. Daca e parfum de ciorba de perisoare si iepure la cuptor cum sa nu-mi placa ?

    ReplyDelete
    Replies
    1. Radu...ai uitat de inghetata. Pa caldurile acestea e tocmai buna :)
      Multumesc!

      Delete
  11. Multe surprize pe parcursul povestirii, mi-a facut placere s-o citesc si sa-mi imaginez ca ai relatat debutul unei frumoase idile.:D M-as fi asteptat sa fi fost altul personajul masculin, dar e bine si asa. :D Coincidenta sau nu asta am preparat si noi in casa, friptura de iepure si inghetata de cacao, preferata mea. :P

    ReplyDelete
    Replies
    1. Posibil...sau poate nu.
      Personajul masculin e destul de bunicel... trust me! :) Apoi, ca tot suntem in ambianta, nu se stie de unde sare... iepurele! :))
      Inghetata de cacao este si preferata mea :) Nici nu prea mananc altceva, decat accidental, conjunctural.
      Ma bucur ca ti-au placut si meniul, si povestea ;)

      Delete
  12. Toate ca toate, dar nişte îngheţată din asta aş mânca şi eu...

    ReplyDelete
  13. Cata inspiratie..imi place povestea, am citit-o cap coada!

    ReplyDelete
  14. Un inceput de romanta? :) Calea catre inima unui barbat trece prin stomac? Sau e… depasita zicala? ;)
    E frumoasa povestea, dar mi-e mila de iepuras…
    In rarele zile cand gatesc se bucura de mancare ceilalti, pentru ca nu pot manca deloc-deloc! Si atunci prefer sa nu gatesc, pentru ca-i penibil ca altii sa manance si eu sa ma uit la ei, satula!
    Zile fericite iti doresc!

    ReplyDelete
  15. Delia este o femeie rafinată şi se descurcă bine atât în bucătărie, cât şi în afara ei.(cel puţin aşa am dedus din rândurile tale) Mai pun la socoteală şi faptul că este seducătoare şi o mamă minunată. O povestire care m-a acaparat şi parfumul descris m-a prins în mreje, m-a luat de mână şi mi-a şoptit despre o zi de mai şi despre o întâlnire cu mare potenţial... :)
    Minunat ca de obicei! Mulţumesc, dragă Elly!
    Zile cu soare în suflet! :)

    ReplyDelete
  16. N-am mancat niciodata friptura de iepure, cred -as trece si eu prin bucataria Deliei....

    ReplyDelete