Povești de când eram mică, mică...

https://dragosteoarba.blogspot.com/2014/02/povesti-de-cand-eram-mica-mica.html

Ursuletul Knut

Acum aproape doi ani, novice fiind prin blogosferă, ajungeam absolut aleatoriu pe bloguri diverse ca factura, neavand predilecție pentru un gen anume. Nici acum nu am, se observa usor din eterogenitatea blogroll-ului. Deci, fiind eu mică, mică prin online, de-ți trebuia lupa sa ma observi, am dat peste un personaj. Unul destul de misterios si extrem de locvace. L-am perceput ca pe un personaj desi, eram perfect constienta ca in spatele avatarului neconventional se afla un om real, cu toate curiozitatile si framantarile universal umane. La el, recunosc, exacerbate.

Stiu si pe unde l-am intalnit pentru prima data sau, mai bine-zis primele dati. In comentarii exhaustive, uneori mai mult decat competente, alteori ciudate sau chiar batând campii cu multa grație, cu o sinceritate dezarmantă semănând adesea a inocență. Inocența aceea m-a convins ca avatarul ales era perfect. Faptura ursuletului Knut, un fel de Fram nemțesc, a starnit imaginatia si simpatia, nu doar ale copiilor, prin nevinovația sa. Cum bine se observa din fotografia de mai sus. In medalion, stanga jos, este avatarul personajului meu. Recunosc, mi-am repezit personajul de cateva ori, atunci cand ceea ce citeam mi se parea aberant de departe de ideea de pe pagina respectiva. Ceea ce am apreciat intotdeauna e ca nu s-a suparat niciodata. Sau cel putin asa vreau sa cred. 

La inceput m-am intrebat unde sălășluiește personajul. Am aflat. Pare-se ca in Portul comercianților, København in daneză. Copenhaga de azi, capitala unei țări pe care o visez din copilărie, inca de la gradiniță, pe vremea cand urechile mele avide ascultau cu uluire "Lebedele" lui Andersen, povestea celor 11 prinți si a surorii lor Eliza, care scriau cu diamant pe tăblițe de aur. Nu doar numele fetei care era tiza mea m-a fascinat ci mai ales dragostea ei fără de margini, puterea de sacrificiu. Si, desigur, acel oraș splendid peste care zburau lebedele. 

Ilustratie pentru povestea "Lebedele" din propria mea carte aparuta in editura B.P.T.

Peste secole, Copenhaga a ramas un oras de poveste pe care, daca as avea posibilități, as merge imediat sa-l vad. Ei, nu chiar acum, dar mai la vară da.

Copenhaga, desprins parca din povestile lui Hans Christian Andersen

  

Dintr-o poveste sau poate chiar mai multe, pare că-i desprinsă și Praga... 

Praga - Orașul de aur

"Strada de aur" unde se afla cea mai mică casă din Europa, la fel si cel mai mare castel medieval din lume, în Praga se gasesc. Iar in Piata Veche sunt trăsuri...ca-n basme. De cativa ani visez s-o bifez. Praga. Stiu insa ca n-o sa se intample prea curand.

In 2005 am fost foarte aproape sa vizitez o părticică din Spania. Aveam bine înfipt in cap un singur lucru: Barcelona. Pentru culoare, pentru celebritate dar mai ales pentru toate minunățiile dăruite de către Gaudi marelui oraș. Casa Batllo este una dintre ele, unul dintre visele stranii ale lui Gaudi. Se ințelege ca n-am reușit...
   

Barcelona, unul dintre cele mai frumoase orase europene - Casa Battlo de Gaudi, pare o somptuoasă bijuterie din aur și pietre prețioase

Daca as avea posibilități, oricand as mai da o fuga la Cairo pe care l-am văzut dupa ce-l visasem cu ochii deschisi înca din clasa a cincea... Si l-am vazut, aproape pe negândite: Cairo ziua, Cairo noaptea, Cairo al muzeelor doldora de comori, Nilul sfânt... Cairo e un urias bazar, unde aurul pare să fie prezent peste tot, deși nu-i chiar așa căci există și-un Cairo al săracilor. Un oraș fabulos, as zice, desi cuvantul care sa descrie senzatiile si impresiile despre Cairo inca nu s-a inventat...

Fotografii din vizita mea in Egipt (au fost facute cu un aparat clasic, cu film)

... sau as revedea cu alți ochi, la fel de uimiți ca prima dată, Meteora, unde peisajele taie respirația. Și unde, într-un atelier faimos, se manufactureaza cele mai frumoase icoane bizantine decorate cu foiță de aur.

Meteora - fotografii personale dupa albumul D. ZERVOPOULOS S.A. Kalambaka adus de acolo

Si Cairo, si Meteora sunt locuri care merita oricand vazute si revăzute, de fiecare data putandu-se descoperi ceva nou.
Pentru mine, in aceeasi categorie intră Sibiul. Poate ca e cel mai frumos oras al României desi parerile sunt impartite. Eu asa il consider si cine nu l-a vazut, inca nu stie ce a pierdut. E la fel de frumos intr-o zi cu soare ca si intr-o seara ploioasă și rece, când pare a fi poleit cu aur...

Sibiu - fotografiat intr-o seara ploioasa de ianuarie

Aflandu-ma inca in poveste pot si eu întreba: "Oglindă, oglinjoară, care-i cel mai frumos oras din țară?" Multi ar opina ca e altul sau poate Sighișoara că tot spuneam ca parerile sunt mai multe... Sighișoara are, neîndoielnic, un farmec medieval aparte cu al său unic Turn cu ceas cu glob de aur care are o frumoasă legendă si e posibil sa-l vizitez cat de curand spre a face o noua comparație. Deocamdata, dintr-o alta plimbare pe acolo, o imagine, sper atrăgătoare si relevantă. 
 

Sighișoara - de cand am fost in Cetate, intr-o frumoasa zi de vara

Pornisem de la un personaj cu avatar de ursuleț polar. Personajului despre care am vorbit, si care cred ca deja a fost identificat, ii plac lepșele. La nebunie. Eu fug cât pot de ele, el le caută și chiar a creat câteva. Deci e exact opusul meu.  
In 2012 mi-a facut o propunere cam ciudățică. Cum trecuse prea mult timp de atunci, in 2014, că anul nu putea sosi fara măcar o provocare, mi-a mai propus o alta, la alegere. A fost sa fie aceasta desi raspunsurile mele, in mare parte sunt valabile doar la nivel aspirational. Un exercitiu virtual pe care l-am facut cu plăcere, totusi, incercand sa raspund simultan si solicitarii Teodorei. 

După cum s-a văzut/citit, a iesit o poveste despre orașe de basm și aur. Sper ca nu foarte indigestă.