King Kong ori Batman sau despre autenticitate

https://dragosteoarba.blogspot.com/2016/12/king-kong-ori-batman-sau-despre.html

Duminică. Zi liberă. Adică s-ar zice că nu am niciun fel de ocupație. Fals. Am un to-do-list lung cât o zi de post. Din nefericire, mulțimea de mici și mari probleme așteaptă rezolvări ce presimt că, pentru unele, nici nu vor veni vreodată. 

În cameră e cald și bine, "arde focul" în calorifer. Îl mai ajut, am apăsat de puțină vreme și pe butonul radiatorului doar pentru că-mi place cum pare că ventilează aerul cald produs.
Probabil că le voi permite coabitarea maxim o oră. Vine un moment în care le închid pe ambele, ore întregi, calorifer și radiator, doar pentru că simt cum camera devine tot mai mică, de parc-aș fi Alice a lui Lewis Caroll. Nu am, însă, nici cea mai vagă idee cât e temperatura. Poate vreo 22-23 de grade, cel mult 24. Suport greu căldura în încăperi. N-am termometru de interior. Nici cântar, nici ceas. Nimic care să măsoare ceva, orice. Compensez prin oglinzi. Am "doar" trei. Poate sufăr de narcisism. Poate...

Afară ar fi încă temperatură pozitivă, arată "deșteptul", mințindu-mă probabil, dar, de vreme ce nu mă minte doar pe mine, am să-l cred. De fapt e firesc să fie cald, a fost o zi frumoasă superba. A cam stricat-o vântul care mi-a răzgândit mintea chitită pe plimbare. M-am repliat rapid și-am mutat plimbarea în online. Nu pe Facebook. De ceva timp mă aflu în faza saturației. Hoinăreala virtuală a fost, cât de cât, rodnică. Am aflat multe despre Snapchat, care până ieri era pentru mine un simplu termen, lipsit de conținut.

Altfel sunt foarte bine, deja am golit, puțin peste jumătate, un borcănel cu un soi de finetti norvegian. Calitate OK. Și care, raportat la prețurile de pe-aici, e destul de ieftin. Dacă e să mă mulez pe political correctness (care-i băgată în tot și toate, mai rău ca sarea-n bucate), cică nu-i în regulă ce pap. Dar cum nu mă sinchisesc de treaba asta cu corectitudinea, mănânc diverse chestii pe care mi se pune pata. Sau beau. Un nes cu vreo patru lingurițe cu zahar nu cadrează cu respectiva corectitudine. Ceea ce se înțelege prin hrană adevărata încă nu am abordat până acum. Azi, adică. E trecut de ora 18,00...

Apropos de corectitudinea asta politică, încep să cred că este și ea unul dintre motivele pentru care FB sucks. Geme de corectitudine. Și de superficialitate. De efemer, de asemenea. Ca să fac o paralelă, care poate părea aiurea, dar știu eu ce știu, de-aia FB nu va putea fi vreodată ce-a fost defunctul neogen. Les connaisseurs știu ce spun. Măcar acolo, chit că posesorii de cont(uri) puteau să fie cine voiau ei, chiar și King Kong sau Batman (nu că pe FB n-ar putea și mă minunez de fiecare dată când văd ce se poate), cu toții păreau autentici. Până și proștii, pentru care FB e o căciulă prea mare. 

Neogen nu avea pretenția de a se lua și de a fi luat în serios, era românesc, era de-al nostru. Era autentic. Cu multă bășcălie și șmecherie, uneori chiar chiloțăreală pe față, dar fără ipocrizii, fără cerșetorie și bigotism, fără fandoseli (feminism, radicalisme, egalitarism, adică utopii), fără manipulări grosolane în masă și fluvii de spam. E drept, în ultima perioadă din existența neogenului, începuseră să apară semne de milogeală și spam, pe ici, pe colo, din pricina influenței FB-ului, dar măcar nu te pocnea (timeline-ul) cu ele direct între ochi de cum deschideai ușa site-ului. 

"Luni, unul din șapte oameni de pe Pământ a folosit Facebook pentru a se conecta cu prietenii și familia. Sunt atât de mândru de comunitatea noastră pentru progresul pe care l-am făcut. Comunitatea noastră face ca fiecare persoană să fie auzită, promovând înțelegerea și prin includerea fiecăruia în oportunitățile lumii noastre moderne".  

Pentru lămurire, cele de mai sus sunt doar niște fraze găunoase/lăudăroase pe care le scria Zuckerberg într-o zi din septembrie 2015. "Progresul" de care vorbește e sinonim cu bani mulți, de care, firesc, omul se bucură. Parcă-l văd frecându-și mâinile, ca un excelent negustor, ceea ce și este, în fond. "Mândru", "comunitatea", "înțelegerea" și, mai ales repetitiv-obsesivul-prefăcutul "noastră"...să fie la el, acolo. Nu-s decât cuvinte tipice pentru corectitudinea sus-menționată. Noul limbaj de lemn. Oripilant, exact ca senzația de nisip între dinți.

Într-o bună zi, FB va sucomba, foarte probabil, printr-o implozie. Sau poate se va metamorfoza în altceva. Aștept cu mult interes Ziua. 

Notă: Cele relatate se întâmplau fix acum trei săptămâni. Despre FB încă nu știu nimic...