De bunica din partea mamei îmi aduc aminte cum mereu alerga cu treburi, de colo-colo, chiar şi când, mult prea timpuriu, viaţa o curbase precum un arc şi nu mai avea nevoie de un efort prea mare ca să se aplece...
Cu ochii minţii, pe bunicul îl văd meşterind mereu ceva. Împreună cu bunica îşi făcuse casă, făcuse case pentru alţii, meşterise care, căruţe, era zidar, dulgher, lăcătuş...un spirit iscoditor...
Împreună au crescut, cu multă dragoste şi grijă, 5 copii pe care i-au facut oameni...
De curând i-am vizitat acolo unde odihnesc, unul lângă altul. Vreau să cred că o parte din moştenirea de bun-simţ şi pricepere lăsate de ei, se află şi în mine...
De curând i-am vizitat acolo unde odihnesc, unul lângă altul. Vreau să cred că o parte din moştenirea de bun-simţ şi pricepere lăsate de ei, se află şi în mine...
Fotografie personală înscrisă în concursul Moştenirea, găzduit de MWB.
(Fotografia este prelucrată.)
(Fotografia este prelucrată.)
