[2. Prima izbucnire
necontrolată sau distilarea prin mânie]
Ceea ce vreau sa povestesc se intampla in clasa a doua. Prima
mea izbucnire necontrolata atunci s-a petrecut. M-am ascuns aproape sub banca
de suparare si rusine, am inceput sa plang si sa spun ca „eu nu mă duc acasa cu
nota 9!”
Invatatoarea nu stia ce sa faca, cum sa ma impace. Eram copilul cel mai bun din clasa, ii parea rau pentru mine. Nu luasem
niciun 9 pana atunci, doar note de 10. Un singur -10, in clasa intai...despre care mama a comentat
acasa ca "nu e bine, inseamna ca fost
chiar mai grav si probabil meritam 9"...
Si plangeam si tot plangeam...si dupa cateva minute aud
ca invatatoarea imi spune: „Ia o foaie de hartie!”
Am luat. Lacrimile inca mi se innodau in barbie
insa incepusem sa intrezaresc o nadejde. Mi-a dictat din nou subiecte ca pentru
lucrarea la care luasem nota 9. M-a
lasat sa fac lucrarea. Intotdeauna faceam
