 |
| sursa |
Să vă spun cum n-am ajuns eu la Jocurile Olimpice...
Cred că trebuie să încep cu povestea încă din perioada școlară când n-am ajuns la niciun club sportiv și asta nu pentru că nu știam drumul până acolo. Mama nu a considerat niciodată sportul decât cel mult ca pe o pierdere de vreme. Fiindcă eu, pe vremea aceea, zicea mama, aveam altceva cu care să-mi pierd timpul: să învăț. N-are sens să vă ascund că în școală am avut abonament doar la premiul intâi. Acum, privind în urmă, nu îmi dau seama la ce mi-a folosit exact "abonamentul" ăla.
