Showing posts with label sfarsit. Show all posts
Showing posts with label sfarsit. Show all posts

Sunday, June 9, 2013

În liniștea ploii...



De aproape două săptămâni nu mai contenea. Cădea peste oraș dimineața, la amiază, seara, iar noaptea parcă și mai cu spor.
În fiecare zi o lua de la capăt, fără odihnă. Cu mici intermitențe, cerul strecura printre norii gri o mulțime de picături, mulțime ce părea fără sfârșit. Ploaia de sfârșit de primăvară și început de vară reinventase definția infinitulului...
Până și umbrelele deveniseră aproape inutile...Tot aerul era umed...

Ștergătoarele de parbriz se mișcau continuu în liniștea monotonă a ploii. Le privea ca hipnotizat. Se afla într-un taxi și era mulțumit că taximetristul nu era unul cu poftă de vorbă. Liniștea îi făcea bine dar n-ar fi vrut nici să să fie complet singur. Îi ajungeau propriile gânduri. Deși...poate ar fi fost mai bine să fie unul vorbăreț?!? Nu mai era prea sigur. De nimic nu mai era sigur de o vreme. Viața era ca o cutie cu surprize, cele mai multe nu plăcute.

Pe de altă parte, nu se simțise capabil să scoată din garaj mașina. Unde mergea el acum avea nevoie să fie liniștit, cât mai liniștit. Nu era nici pe departe dar încerca pe cât posibil să-și impună să fie. Pentru el dar mai ales pentru Ea. Și niște curaj îi trebuia, o doză uriașă. Da, lui, bărbat în toată firea, la peste 40 de ani...

Thursday, December 20, 2012

Iertarea păcatelor la preț redus


Dupa cum unii dintre cei care ma cititi deja cunoasteti, scriu pe blog despre una, despre alta, despre probleme personale dar si despre probleme ale celorlalti, chiar despre unele probleme ale societatii. Scriu despre multe subiecte, pe multe teme. Despre unul din subiecte, destul de abordat in ultimul timp de catre multi bloggeri, inca n-am reusit sa scriu nici macar un rand, dar ce spun eu rand? Nici macar doua cuvinte! A ajuns sa ma mustre oarecum constiinta.
Asa ca, macar azi, ar trebui sa scriu si eu ceva despre asta. Adevarul este ca nu ma prea preocupa, fiindca daca ma preocupa cat de cat, cu siguranta as fi scris. Și de aceea cred ca nici nu prea mi-am gasit cuvintele, inspiratia...

Ca tot veni vorba, acum aproape doua luni, am vazut pe National Geographic un documentar. Un documentar foarte interesant. Despre acest subiect, desigur. In care se arăta cum unii oameni erau chiar ingrijorati, cum numai la asta le era gandul si nu de ieri, de alaltaieri ci de cativa ani. Erau

Friday, June 8, 2012

Alta poveste de iubire s-a sfarsit


Ar trebui sa fiu multumita. Am primit la nastere doua maini, doua picioare, doi ochi, un suflet poate prea bun, o familie care ma iubeste...si poate inca vreo cateva daruri. Insa nu e frumos sa ma laud prea mult.
Cum spuneam, ar trebui sa fiu multumita. Sunt oameni care nu au tot ceea ce am eu. Poate ca nu au aproape nimic. Si multi au inca puterea de a zambi. Ii admir pentru asta.

Nu sunt multumita. Si nu vreau sa par ca sunt o nerecunoscatoare. 
Nu sunt multumita pentru ca omul pe care l-am iubit cum nu am crezut ca se poate...acel om nu mi-a meritat nici macar o secunda din iubirea aceea. Acum stiu, dar, asa cum spuneam cu vreo trei zile in urma, pentru ca iubesc chiar si cand ar trebui sa urasc...inca il iubesc.  A profitat de acea iubire si a facut tot ceea ce se poate imagina mai rau ca sa-mi distruga viata. Nici azi nu stiu de ce. Mi-e teama ca nu voi afla niciodata.

Un alt motiv de nemultumire e acela ca, incepand de azi, o alta poveste de iubire s-a terminat. Altcineva, pentru care am