Dupa un somn scurt (am adormit dupa ora 6,00), m-am trezit fiindca trebuia sa merg la Oficiul Fortelor de Munca, pentru intalnirea lunara, adica pentru viza de somaj.
Cum m-am trezit, am dat nas in nas cu un var primar care venise la frate-sau. Care mi-e tot var, normal! Si care locuieste in curtea vecina, doar ne desparte un gard cu o poarta. Venise sa-l ajute sa taie cu drujba o multime de pomi de prin gradina. I-am spus ca de fapt am iesit doar sa-l salut pentru ca trebuie sa plec in oras, cu treaba. Am facut greseala sa-l intreb ce-i mai fac fetele, adica nevasta si cele doua fete. Era sa nu mai ajung in oras. S-a apucat sa-mi povesteasca cum ii e fetei lui mai mari la liceu, cum face naveta la liceu (locuiesc la vreo 18 km de oras) si cum se descurca si cea mica in clasa a 8-a. Trebuie sa va spun ca face parte dintre acei oameni care vorbesc despre copiii lor ca si cand ar fi singurii care au copii. Mi-a mai spus ce mai "invarte" el...pe unde s-a mai dus cu negustoriile, ca asta face. Dar e atat de "vorba lunga" ca aproape am regretat ca am iesit sa-l salut. Mi-a mancat vreo 20 minute.
Dupa ce, in sfarsit, am scapat sanatoasa cu capul, m-am imbracat pe fuga si am plecat. Cand am ajuns la Fortele de
