Sunday, August 11, 2013

O fugă sănătoasă


sursa

Să vă spun cum n-am ajuns eu la Jocurile Olimpice...

Cred că trebuie să încep cu povestea încă din perioada școlară când n-am ajuns la niciun club sportiv și asta nu pentru că nu știam drumul până acolo. Mama nu a considerat niciodată sportul decât cel mult ca pe o pierdere de vreme. Fiindcă eu, pe vremea aceea, zicea mama, aveam altceva cu care să-mi pierd timpul: să învăț. N-are sens să vă ascund că în școală am avut abonament doar la premiul intâi. Acum, privind în urmă, nu îmi dau seama la ce mi-a folosit exact "abonamentul" ăla.  

Saturday, August 10, 2013

Nu primim proști aici!


HAPPY WEEKEND! - Ediţia 31 este gata de start! Deci, dacă este weekend, este:
Happy Weekend
Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:
- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau
- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau
- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă.
_________________________________________________________________


        Consumul excesiv de tutun duce la terminarea lui!       



- Mă, nu mai fuma! E prea devreme la vârsta asta să te apuci de fumat! aud cum îl ceartă pe fiu-său, vecinul meu, polițistul.
- Da tati, da' și tu fumai când erai în clasa a 5-a!
- Da, da' eu aveam 17 ani! Și acu' aș vrea să mă las de fumat da' nu știu cum...


Friday, August 9, 2013

ÎNCHIS



                  Undeva, pe-o stradă, într-o vitrină                  


==========================================================================

Postarea participă la provocarea "Reflexii în oglindă", propusă de SorinN.
Dacă dorești să participi, poți publica, într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip cu imagini tip reflexie, chiar și cea dintr-o oglindă retrovizoare.



Thursday, August 8, 2013

Specie pe cale de dispariție


Până acum câțiva ani aveam foarte multe căpșuni, atât de multe încât nu puteam să le consumăm. Le făceam dulceață, căpșunată, înghețată, mai făceam un fel sirop concentrat (îndulcit, desigur) care ținea luni de zile, dăruiam din ele în stânga și-n dreapta la prieteni, colegi de serviciu. Toate astea fiindcă era păcat să le lăsăm să se prăpădească, fiind fructe care nu rezistă odată coapte.  

Wednesday, August 7, 2013

Cine a furat frunzele?!?