Pe aripile vântului (1939) cred că m-a marcat pe viață. Întâi fiindcă l-am
văzut pe la vreo 13 sau 14 ani. Cand caracterul e în formare. Apoi pentru că
l-am văzut împreună cu sora mea, la cinema, și nu-s multe filme pe care
să le fi văzut la cinematograf împreună. Îmi amintesc, ca acum, ca era
iarnă, zăpadă multă, destul de frig afară și, așa cum știm unii dintre
noi, destul de frig și în sală.
Nu ne-a păsat nici că am stat în
picioare ambele serii, căci filmul are vreo trei ore și jumătate,
nu ne-a păsat nici de frig, de nimic. Mai ales că la întoarcere, am râs
amândouă cu lacrimi, eu având un fular foarte lung iar sora mea trăgându-mă. în
glumă, de el tot drumul. Am și căzut, cel puțin o dată, prin
zăpadă...
Pe aripile vântului, cu toate
criticile care i-au fost aduse în timp, rămâne o mare peliculă. Care cred că a depășit cartea scrisă de Margaret Mitchell, scriitoarea cu un unic
roman publicat.
 |
| Olivia de Havilland |
L-am revăzut de poate patru-cinci ori de
atunci, total sau parțial. Vraja din acea după-amiază de iarnă parcă nu s-a
mai reeditat dar am rămas cu amintirea unor personaje speciale întruchipate
de actori de excepție. O Vivien Leigh/Scarlett, pur și simplu
stralucitoare și diabolică pe alocuri, în rolul vieții sale și un Clark
Gable/Rhett Butler fermecător, impecabil și perfect în rol.
Dar
la fel am rămas și cu imaginea plină de sensibilitate a personajului
interpretat de Olivia de Havilland (Melly). Dacă pe Vivien Leigh o
vedeam pentru prima dată în viață în chip de Scarlett, pe Olivia de
Havilland o mai văzusem anterior. Într-un rol bun, dintr-un film ulterior,
The Heiress (Mostenitoarea) (1949), în care-l avea partener pe un actor foarte
interesant al vremii, Montgomery Clift.
Rolul Oliviei din Pe
aripile vântului n-a făcut decât să-mi întărească imaginea deja formată
despre ea...cu care actrița va avea de furcă mulți ani la
Hollywood, deranjând-o eticheta de sfioasă și ingenuă pe care
studiourile i-o lipseră și care îi interzicea accesul la alt gen de
roluri.
Vrând-nevrând, știu sigur că, peste zeci de ani,
actrița tot așa este percepută de către public. Imaginea creată, în
special de rolul Melly, a fost ca o etichetă. Greu de dezlipit.
Născută în 1916, Olivia de Havilland va împlini foarte curând, pe 1 iulie, 98 de ani.
Pe lângă celebrarea unei talentate și longevive actrițe, postarea aceasta mai are un alt scop.
Am trecut sa te salut. Toate cele bune!
ReplyDeleteTe salut si eu, Robert! La fel, numai bine si sanatate!
DeleteAm citit cartea, am văzt şi filmul, acesta din urmă având un impact emoţional mai mare decât romanul. N-aş spune că filmul e mai bun decât romanul, sunt genuri foarte diferite, dar de obicei ecranizarea e mai slabă. Nu-i cazul şi aici. De remarcat jocul actoricesc. Cât de îndrăgostiţi păreau Vivien şi Clark, deşi, în realitate, ei se urau de moarte...
ReplyDeleteAm văzut înainte continuarea, am răspuns acolo.
ReplyDeleteCartea mi-a plăcut la nebunie, nici filmul n-a fost rău.
O realizare cinematografica de exceptie... pana sa vad filmul... decupam fotografii din vestita revista "Cinema" ... a fost primul meu roman cu doua volume ce mi-a picat in mana in clase primare... da :)))
ReplyDeleteprintre jocurile preferate printre prietenele de la bloc era sa ne asumam diverse personaje care consideram ca ni se potrivsec sau chiar ii iubim :)))... ceva de genul fata " mie imi place de Ashley" :))) cealalta ba mie de "Buttler" e mai frumos, ia uite cum e descris....
si uite asa, acest roman a fost de referinta in copilarie
O singura data am vazut filmul... si gata! :)
ReplyDeleteDar ai dreptate, etichetele sunt greu de dezlipit!
pupici!
Am vazut filmul de cate ori am putut.Deja stiam ce replici urmeaza,ce imagini se vor derula...
ReplyDeleteInca nu m-am saturat!
Am citit si cartea.La fel de frumoasa!
Din pacate am aflat si eu trista veste de la Pandhora.:(nu stiu cum a aratat Melly,dar din cuvintele ei cred ca A FOST un SUFLET SENSIBIL...
Viata trece parca prea repede...
Pupici si numai bine!
Nici nu am ştiut că Olivia mai trăieşte. Nu în cazul tuturor actorilor se aplică această etichetă, dar la ea a rămas. Vreau să-ţi transmit caldele mele salutări şi să-ţi fie cât se poate de bine, draga mea. Sţiu că nu prea am mai trecut pe aici, dar m-am gândit de multe ori la tine, cu bucurie pentru noua etapă şi cu multă speranţă că eşti fericită.
ReplyDeleteDragă Elly, mă bucur de veștile bune aflate despre tine (direct de la tine!), mă întristez despre celelalte...Ce să facem noi, oamenii?!
ReplyDeleteDar acest film și cartea care a stat la baza ecranizării sunt de neuitat. Vivien Leigh e, poate, cea mai frumoasă și una din cele mai bune actrițe care au existat vreodată. Iar Melly nu putea fi întruchipată mai extraordinar decât de Olivia... Iată că mai trăiește.
Te pup, mai povestim noi! Îmbrățișări și gânduri bune! :)
Am citit cartea cu multi,multi ani in urma,apoi cred ca de cateva ori flmul.Ce sa zic?Eticheta e eticheta,de aceea nu se dezlipeste. Te imbratisez cu drag.
ReplyDeleteCartea e una dintre preferatele mele, iar filmul clar a lasat etichete, cum ai spus si tu, parca a fost filmul vietii lor. Am citit si continuarea romanului, cu binevointa Alexandrei Ali, si pot spune ca mi-a placut, adica m-a tinut cu sufletul la gura de la inceput pana la final.. Te salut si te imbratisez cu drag!
ReplyDeleteAm citit cartea si am vazut filmul. Mi-au placut. Tarziu de tot m-am lasat convinsa sa citesc romanul, pentru ca nu prea ma atrage genul - dar nu mi-a parut rau. Am vazut si filmul, inainte de a citi cartea (poate de aceea m-am lasat convinsa sa citesc romanul). :) Mai apoi am citit "continuarea": "Scarlett", de Alexandra Ripley - un roman scris intr-un stil foarte asemanator si te face sa crezi ca e scris de M.M. :) (am vazut si filmul Scarlett. :) Deh! Daca incep ceva trebuie sa si termin!
ReplyDelete"Insula pierduta" este o povestire despre care se spune ca a fost scrisa de M.M. si descoperita in nu stiu ce muzeu... Nu mai stiu despre ce e vorba, dar povestirea ii este atribuita scriitoarei M.M.... :)
Zile fericite iti doresc, cu drag!
Bine te-am gasit, Elly draga!
ReplyDeleteFoarte frumos film! O adevarata capodopera a artei cinematografice. Frumoase amintiri ne-ai spus aici. Intr-adevar, vazut la cinema, pe marele ecran, totul era grandios.
Ma bucur ca esti bine. Ce frumos te-ai gandit la Melly, plecand de la acest film. La avatarul ei stii ca era tocmai poza Oliviei de Havilland...
Numai bine iti doresc! :-)
În primul rând vreau să te salut, nu am mai făcut-o demult; în al doilea rând nu ştiam că incă mai trăieşte această actriţă. Mulţumesc.
ReplyDeleteUn film pe măsura cărții și invers. Rar se întâmplă asta.
ReplyDeletePersonajul Melly a fost impecabil realizat de Olivia de Havilland și nu trebuie să ne mire că eticheta a rămas lipită pe viață. Nu ar fi trebuit să fie necăjită pentru asta. Ce se făcea dacă o interpreta pe Belle Watling și rămânea cu eticheta ?! :))
Am citit și celălalt articol și mi-am scris acolo gândurile despre ceea ce s-a întâmplat cu Melly a noastră. RIP
Pe aripile vantului si La rascruce de vanturi sunt carti in care autoarele si-au pus tot sufletul. Nici n-ar mai fi fost nimic de spus dupa asemenea valtoare de sentimente, probabil de aceea au fost singurele carti ale acestora. Acum chiar nu ma pot gandi la personajul Melly fara sa ma intristez din cauza celeilalte Melly...
ReplyDeleteUn film care ne-a marcat pe toti unul dintre cele mai de succes filme din ultimi 100 de ani !!!
ReplyDeleteDupă căsătorie, viața mea a fost atât de grea, încât soțul meu a început să urmărească alte femei pentru că nu i-am dat un copil după ce am așteptat câțiva ani. Mi-am văzut căsnicia dispărând. Am făcut tot posibilul pentru a schimba situația, dar nimic nu a funcționat până l-am întâlnit pe Dr. DAWN, un vindecător spiritual. Dr DAWN mi-a salvat viața și căsnicia. acum am 3 copii. Sunt recunoscător Dr. DAWN și de aceea îmi las mărturia oricărei persoane care suferă de probleme conjugale și de fertilitate. E-mail de contact: dawnacuna314@gmail.com
ReplyDeleteWhatsapp:+2349046229159