Saturday, July 5, 2014

De la început până la The End




N-am văzut-o niciodată jucând. Ori poate că da, in secvențe de pe vremea marelui mut, complet insuficiente însă pentru a-mi face o idee, nici măcar una vagă. Despre el însa citisem cândva, într-un almanah Cinema. Cu foarte mult timp în urmă, de ajuns de mult încât să fi uitat aproape totul. Perfect așa pentru că altfel aș fi fost stăpânită, poate, de unele impresii nepotrivite.

Să văd o peliculă despre care cunosc părerile unora sau altora nu prea-i de mine. Nu fiindcă m-ar influența ci pentru că prefer să am propriile opinii. Îmi place să așez eu acea peliculă în cutiuța sa, acolo unde îi este locul. Pentru că...sunt filme considerate extraordinare care mie nu-mi plac. Sunt actori catalogați geniali care nu-mi par a fi. Am preferințele mele și aproape nimic nu mă influențează. Nu știu dacă e bine sau rău, știu doar că așa sunt eu. 

Azi, dăruindu-mi-se timp nesperat și având și o oarecare dispoziție, am văzut, în sfârșit, după aproape cinci ani de când stă pitită în laptopul meu, descărcată de pe un torrent, recunosc, o peliculă celebră. Daca aș mai avea timp și aș fi capabilă să mă concentrez cu repetiție, parcă aș revedea-o. Totuși, las să se sedimenteze impresiile. E din 1950 fapt care face să mi se pară că zăresc prin ea clișee, un oarecare manierism, deja-vu-uri. Dar doar pare. Asta pentru că a ajuns la mine cu o întârziere de 64 de ani. Pentru că de atunci realitatea a copiat de multe ori, poate fără vrere, ficțiunea. De atunci multe filme s-au tot făcut, dintre care pe multe le-am și văzut... Cu toate astea, "noul" meu film de abia văzut stă încă în picioare. Cred că e un film de excepție, cu un final grandios și oarecum neclar, exact pe gustul meu. Adică perfect.

Ce mi-a plăcut? Că pelicula aceasta, aproape uitată, mi-a dat posibilitatea să descopăr în rolul unei glorii apuse a epocii fără vorbe a cinematografului, o Gloria superbă, nu degeaba supranumită regina filmului mut. Privind filmul ai putea gândi, ca privitor, că-și joacă propriul rol. Dar ar fi o gândire pripită. La Gloria Swanson mă refer, pe care am văzut-o în premieră într-un rol. Și mă mai refer la faimosul Sunset Boulevard, un film când întunecat, când comic, când ambele, de la început până la The End, care captivează prin subiect și răsturnările de situație, prin glisarea superbă între realitate și ficțiune dar și prin jocul actoricesc căci distribuția e perfectă. Am descoperit și redescoperit actori din vremuri de aur ale Hollywood-ului. Am mai spus-o și cu alte ocazii: distribuția inspirată face mai mult decât jumătate din succesul unui film. 
Mai pot adăuga că Gloria Swanson este una dintre puținele staruri din perioada filmului mut care a trecut proba de microfon chiar dacă, în noile talkies, cariera sa n-a mai fost la fel de strălucitoare deși eu, personal, nu pot înțelege de ce. Pentru că diferența între Gloria mută și Gloria vorbitoare este exact ca aceea dintre cele doua imagini ale sale de mai jos. 

Gloria Swanson - între gesturi și cuvinte

Ultima imagine este din chiar Sunset Boulevard, unde îl are ca partener pe William Holden.

Sunset Boulevard - cu Gloria Swanson si William Holden


Cred că tocmai am trăit clipe de grație. Care sunt destul de rare în viață. Iar cuvântul „perfect” nu l-am folosit de trei ori fără rost în această pseudo-cronică de film prin care doar am încercat să trezesc interesul...


ora 23,30,    04.07.2014,    Oslo


 

15 comments:

  1. Nu l-am văzut dar m-ai făcut curios! Poate mi-l trimiţi şi mie.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cred ca ;)
      Presupun ca ai auzit de filmeonline.... sau altele de genul. Pe vremea cand l-am descarcat eu nu prea existau astfel de site-uri.

      Delete
  2. Amauzit şi de film, şi de actriţă. N-am văzut pelicula, aşa că nu-mi pot da cu părereaş

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nici nu trebuie sa-ti dai cu parerea. Asa am incheiat si postarea care e un fel de invitatie. Nu o masa rotunda la care sa schimbam impresii :)

      Delete
  3. Cred ca asta e una din cauze la mine, de greu ma multumeste un film.Incepi sa fi TU.Cu drag ,

    ReplyDelete
    Replies
    1. Asta cred ca ti-ar placea. E un clasic al genului. La filmele noir ma refer. :)
      Multumesc, Flori. Te pup.

      Delete
  4. Nici eu n-am vazut filmul, nu stiu daca e genul meu. Ma bucur cand postezi, imi era dor sa te citesc. Pupici!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu trebuie sa fie genul si nici nu e obligatoriu de vazut. Era asa, un fel de sugestie pentru un film bun. Chiar de e foarte vechi.
      Ma bucur cand ma vizitezi si citesti. Si iti multumesc. :)

      Delete
  5. Recunosc ca nu sunt foarte mare amatoare de filme vechi, cu mici exceptii desigur (Pe aripile vantului este un film pe care l-as revedea oricand cu placere), dar sunt de acord cu tine ca distributia face mai mult de jumatate din succesul unui film. Si parca cu ani in urma actorii interpretau mai bine.
    Te imbratisez Elly, ma bucur ca ai reinceput sa scrii din ce in ce mai des pe bloguri. Pupici!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cu ani in urma arta cinematografica se baza foarte mult pe interpretare iar filmele se faceau avand subiecte puternice. In ultima vreme, totul se bazeaza mai mult pe tehnologie si tot felul de artificii desi mai exista inca multi actori buni.
      Te pup si eu, Larisa draga! :)

      Delete
  6. Explicația faptului că Gloria Swanson a avut mai puțin succes în filmul sonor ar putea fi aceea că, odată cu facilitățile oferite de sonor, au scăzut arta interpretativă, mimica, gestica... Ori spectatorii de atunci cu acestea erau obișnuiți. După ce publicul s-a obișnuit, nu a mai gustat filmul mut.

    Să ai zile frumoase, Elly ! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Zina, tot ce e posibil. Cred ca odata cu sonorul, mare parte dintre actorii marelui mut n-au mai fost la fel de iubiti pentru ca publicul nu i-a mai putut asocia cu sonorul...erau doua imagini care nu se suprapuneau. Asa ca a fost nevoie sa se nasca alte vedete, cu grai... :)
      Multumesc, draga mea! La fel!

      Delete
  7. Sărut mâna, dragă Elly! Mă bucur să te regăsesc aici. Cât despre filmul recomandat, am să-l caut negreşit. Ştiam de această mare actiţă, încă de pe vremea când la TVR era emisiunea despre filme a lui Caranfil. O vreme i-a prezentat pe toţi "monştrii sacri" ai filmului mut. Mari artişti. Simpla lor prezenţă fizică, fascina!
    Am un coleg, mare cinefil, care mereu mă atenţionează când pe canalele de film apar filme vechi, filme clasice, pe care tinerii de azi nu le ştiu şi nu le apreciază.
    Mersi mult pentru acesta recomandare frumoasă.
    Îţi doresc numai bine zi zile frumoase! :-)

    ReplyDelete