Sunday, November 1, 2015

Despre prietenie, cu toată dragostea




N-am să înșir aici tot soiul de considerații, mai mult sau mai puțin răsuflate, din imensitatea gândirii filosofice de prin online ori de aiurea.
N-am să mă erijez în cunoscătoarea modului de funcționare a mecanismului pe care eu îl numesc prietenie. 
N-am să vorbesc despre nimic particular. Sau poate că rândurile scrise pe pagina aceasta vor căpăta și o notă ușor particulară, pentru că, despre prietenie, pe lângă învățăturile de bun simț pe care le-am primit în familie s-au adăugat și propriile experiențe acumulate de mine însămi de-a lungul anilor. 

Oare, ce-i prietenia? 
De când eram doar o fetiță, am perceput prietenia ca fiind ceva care te completează, te imbogățește, te face, parcă, mai bun. Prietenia e o stare de grație. E o asociere de suflete. Unele prietenii nici nu se știe bine când încep. Parcă oamenii se cunosc dintotdeauna.

Sunt prietenii care nu se dezvoltă prea mult, rămân în stadiul de copil, de proiect.

Alte prietenii reușesc să crească, să devină adulte și să se maturizeze atunci când oamenii își sunt un fel de parteneri și prietenia se dezvoltă, se împlinește pe toate planurile. Asta se întâmplă când cei doi parteneri/prieteni își pot deschide și asculta liniștiți sufletele, știu să-și împărtășească și să-și trăiască împreună unele bucurii, își înțeleg profund și la momentul potrivit problemele, nevoile, știu să-și dăruiască timp, sfaturi dar și intimitate, se ajută absolut dezinteresat și, ce-i cel mai important, se respectă.

Sunt și prietenii apărute din interes, din insatisfacții, care debutează ca răzbunări demonstrative, parcă spre a dovedi ceva unora și altora. Acestea sunt prietenii toxice, care nu au șanse fiindcă se nasc fără viitor, moarte deja.  
Pentru că într-o prietenie nu-și au locul bârfa, invidia, șantajul emoțional, umilirea, amenințarea, jignirea, intriga, lauda, trădarea, condiționarea, manipularea, neîncrederea, controlul și tot felul de jocuri nepotrivite. 

Prietenia nu se trâmbițează în piața publică. 
Ea e discretă, caldă, sinceră, de nădejde și dezinteresată, dă încredere, se petrece în orice moment al zilei și nu trebuie să dea dependență ori să sufoce. 
Prietenia vindecă sufletele și le înalță, nu judecă și nu condamnă. E un fel de funcție biunivocă a vieții sociale pentru că prietenia nu poate fi unilaterală. 

Cel puțin așa o văd eu. Poate de aceea am prieteni de-o viață. Nu mulți, dar buni.




7 comments:

  1. Bine ai revenit, chiar mi-a fost dor de tine. Prietenia nu tine cont de nimic, ea uneste de multe ori suflete diferite.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ella, postez aici dupa aproape un an de zile. Ceea ce nu inseamna chiar ca am revenit. :)
      Voi posta pe ambele bloguri doar sporadic. Poate chiar acelasi articol, ca acum.
      Ma bucura ca esti de acord cu cele scrise de mine. Multumesc!

      Delete
  2. ”Cel puțin așa o văd eu. Poate de aceea am prieteni de-o viață. Nu mulți, dar buni.”
    Pot spune același lucru, am prieteni din copilărie și facultate, rămași aceiași și azi, prieteni foarte buni! Dar am și prieteni mai noi, care-mi par de-o viață. Puțini, unul sau doi, poate trei, dar buni. Sper să nu fac greșeala de a-i pierde, sunt valoroși, neprețuiți.

    ReplyDelete
  3. Pot spune același lucru, am prieteni din copilărie și facultate, rămași aceiași și azi, prieteni foarte buni! Dar am și prieteni mai noi...Sper să nu fac greșeala de a-i pierde, sunt neprețuiți. Un prieten adevărat va fi mereu disponibil pentru tine și îți va păstra secretele...Prietenul îți oferă mai mult decât ai nevoie, iar când ai probleme, se oferă să te ajute necondiționat, înainte ca tu să-i ceri acest lucru. Dacă ajungi într-o situatie conflictuală, va fi primul care îți va sări in ajutor. Firește, e reciproc. Ambii trebuie să cunoască valoarea adevăratei prietenii și să nu trădeze.
    Napoleon spunea: ”Duşmanul duşmanului meu este prietenul meu.” Așa este!
    (mi-am găsit parola între timp, eu am scris și mai sus, nelogată complet)

    ReplyDelete
  4. Prietenul îl vezi doar la vreme de mare nevoie, după părerea mea!

    ReplyDelete
  5. prietenia in Romania e cea mai mare dezamagire

    ReplyDelete
  6. foarte frumos Elly. aproape ai adus un elogiu prieteniei frumoase si curate. parca imi vine sa iti spun ca ar fi trebuit sa te abtii, pentru ca asa multi ar sta la panda sa iti distruga ceea ce iti place si ceea ce iubesti.
    ai scris superb, din suflet si cu tot sufletul. multi spuneau ca prietenia ar fi o floare rara, poate in zilele noastre foarte 'psihologice'ar spune ca sunt frustrati. insa admir din toata inima nadejdea ta si increderea in prietenie
    cu tot dragul

    ReplyDelete