N-am să înșir aici tot soiul de considerații,
mai mult sau mai puțin răsuflate, din imensitatea gândirii filosofice de prin online
ori de aiurea.
Showing posts with label prieten. Show all posts
Showing posts with label prieten. Show all posts
Sunday, November 1, 2015
Saturday, May 11, 2013
Divinul Marchiz de Pubol
HAPPY WEEKEND! - Ediţia 18 este gata de start! Deci, dacă este weekend, este:
Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:
- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau
- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau
- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă._________________________________________________________________
Termometrul succesului este gelozia colegilor de breaslă
"Am o gândire Daliniană: singurul lucru de care nu se va sătura lumea niciodată sunt lucrurile scandaloase", mărturisea la un moment dat marchizul de Pubol.
"La vârsta de șase ani, vroiam să fiu bucătar. La șapte ani, vroiam să fiu Napoleon. Și ambițiile mele au crescut în mod constant de atunci încoace."
Saturday, March 16, 2013
Ieri am făcut un test de sarcină . . .
HAPPY WEEKEND! - Ediţia 11 este gata de start! Deci, dacă este weekend, este:
Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:
- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau
- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau
- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă._________________________________________________________________
Toate sunt întâmplări adevărate...
- Nu vă supărați, cât e ceasul?
- 12:15, i se răspunse.
- Hmmm, bizar, e a treia oară când întreb azi chestia asta și de fiecare dată mi se răspunde altceva, zise tipa blondă.
Friday, October 12, 2012
Unde pleacă umbra când apune soarele?
 |
| foto proprie |
Umbra e cu noi tot timpul, nu ne părăsește niciodată. De la primii pași șovăielnici ai copilăriei până la pașii însoțiți de înțelepciunea vârstei...
Se află cu noi când suntem așa de fericiți încât, dacă am putea, am zbura până în înaltul cerului dar și când suntem atât triști de parcă tot de-acolo ne-am fi prăbușit.
Umbra e cu noi când suntem sănătoși dar și cand nu suntem.
...Și cand râdem dar și cand plângem amar e tot cu noi...
Umbra e lângă noi când ne aflăm unde am vrea dar și unde n-am vrea...
E cu noi când visăm...dar și când ni s-au spulberat toate iluziile...
Umbrei noastre nu-i pasă dacă suntem bucuroși sau întristați, bogați sau săraci. Nu face
Se află cu noi când suntem așa de fericiți încât, dacă am putea, am zbura până în înaltul cerului dar și când suntem atât triști de parcă tot de-acolo ne-am fi prăbușit.
Umbra e cu noi când suntem sănătoși dar și cand nu suntem.
...Și cand râdem dar și cand plângem amar e tot cu noi...
Umbra e lângă noi când ne aflăm unde am vrea dar și unde n-am vrea...
E cu noi când visăm...dar și când ni s-au spulberat toate iluziile...
Umbrei noastre nu-i pasă dacă suntem bucuroși sau întristați, bogați sau săraci. Nu face
Saturday, May 5, 2012
Domnul "G" - Cel mai bun mentor
Tema acestei saptamani este:
"Prieten, mentor, camarad în virtual. Există un blogger din virtual pe
care, cunoscându-l şi în real, îl numeşti prieten? Există un blogger
care îţi este mentor? Dar camarad?" Am sa incep (tran)scriind sec trei definitii de dictionar (DEX online):
PRIÉTEN, -Ă, prieteni, -e, s. m. și f. Persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic.
MÉNTOR, mentori, s. m. Conducător spiritual, povățuitor, îndrumător; preceptor, educator. ♦ Altoi dintr-o plantă bătrână grefat pe o plantă tânără pentru a-i transmite acesteia însușirile sale. – Din fr., lat. mentor, germ. Mentor.
CAMARÁD, -Ă, camarazi, -de, s. m. și f. Tovarăș de arme, de clasă, de studii; coleg; p. ext. prieten. – Din fr. camarade.
Dupa cum se observa sunt trei notiuni perfect distincte, chiar daca multora s-ar putea sa li se para ca sunt inrudite.
Daca in real este destul de greu sa ai sau sa iti gasesti prieteni, cu atat mai dificil este acest demers in spatiul virtual. Nu cred sa existe cineva care sa ma contrazica. O va face poate doar acela care se "imprieteneste" rapid cu oricine, confundand prietenia cu socializarea.
Am sa "sar" la cea de-a treia notiune pentru ca asta e ordinea pe care eu o vad. Camaraderia o intalnim peste tot. In scoli, de orice nivel ar fi ele (primar, gimnazial, liceal si universitar), in ceea ce se numeste (fostul deja) stagiu militar sau in cadrul anumitor locuri de munca, unde exista grupuri relativ mari de angajati cu aproximativ acelasi nivel de pregatire. Daca asimilam (oarecum fortat) blogging-ul cu asemenea medii, am putea sa ne referim la o oarecare camaraderie care poate exista si in acest domeniu. Camarazi pentru ca toti "trudim", cu mai mult sau mai putin succes, pe aceeasi "tarla".
Despre mentor si mentorat insa...este mult mai mult de vorbit. Ce ar fi
acela un mentor, cu adevarat un mentor? Este cel la care poti apela
atunci cand simti ca nu te descurci, oricat te-ai fi chinuit, si care sa te sprijine si astfel sa
evoluezi in plan dublu: personal si profesional. Este cel care este
gata sa te ajute, mentoratul fiind ceva voluntar (se spune), deci fara a
se cere ceva in schimb, "plata" sa fiind satisfactia ca
potejatul-discipol progreseaza.
Mentori s-ar putea sa existe. Sau, mai degraba persoane dispuse sa fie sau cu capacitatea de a fi mentori. Din pacate eu cred ca discipoli nu exista foarte multi. Am observat ca in blogging toata lumea stie aproximativ totul. Greu se accepta un sfat iar daca il dai, gratis fiind, se observa o tendinta de respingere. Oamenii nu au rabdare sa asculte, sa inteleaga ca de fapt vrei sa ajuti. Da, e drept ca sunt cautate sfaturi, dar, de regula, doar acelea care par a fi sfaturi general valabile, care ar putea face si din catelul meu un blogger daca ar sti sa citeasca si sa tasteze.
Ziceam ca mentori e posibil sa existe. Eu inca nu i-am intalnit. Nici macar pe unul. Se mai spune si ca mentorii sunt cei care isi aleg discipolii, protejatii. Tot ce se poate ca persoana mea fie sa para ca nu are nevoie de un sprijin fie sa para ca ar respinge un asemenea sprijin. Ori, probabil, nimeni nu crede in mine si in capacitatile mele de a realiza ceva in acest domeniu, la blogging ma refer, desigur. Ceea ce nu-i deloc incurajator si nu-i un sentiment prea placut.
Pe de alta parte se mai spune si ca mentorul este acea persoana care sa constituie un model de urmat pentru cel aflat in postura de invatacel. Se spune...
Am sa marturisesc ca nu am intalnit o asemenea persoana in blogging. Pe cei "mari" nu-i cunosc si am convingerea ca nu voi avea sanse. Pe de alta parte, intotdeauna am incercat sa ma descurc singura, cat de greu mi-ar fi fost. Am "deschis" un blog fara sa am habar ce inseamna, singura dorinta fiind aceea de a imi exprima niste trairi pe care aveam nevoie sa le exteriorizez. Prietena slovelor scrise am fost de cand ma stiu; citind carti mereu am avut pornirea de a rescrie anumite parti din creatiile respective. Nu m-am gandit insa ca vreodata voi ajunge in aceasta postura, de a scrie eu insumi ceva, care sa mai fie si citit de altii si apreciat...sau poate nu.
Am sa
mai marturisesc si altceva. N-am avut niciodata modele. Nu prea cred in
modele. In viata, tocmai cand m-am gandit ca cineva ar merita parca
sa-mi fie model prin calitatile umane si profesionale pe care parea sa
le aiba...s-a petrecut ceva care mi-a rasturnat convingerile... Deci
n-am modele. Mentor deci, nici atat.
Nici nu caut. Poate pentru ca intotdeauna am fost dispusa sa caut singura iesirea din diverse
situatii, sa rezolv singura problemele vietii si, bazandu-ma pe propriul
discernamant, sa si reusesc, de cele mai multe ori.
In
blogging am ajuns la concluzia ca mentorul cel mai bun pentru mine, si
poate si pentru altii, este Domnul "G", adica Google. Este tot timpul gata sa ma ajute, la
orice ora din zi si din noapte. Cu o singura conditie: sa existe
conexiune internet.
Ii
pot cere sfatul ore intregi (mai ales cand am nevoie de o documentare
mai serioasa) si el nu se supara, nu se plictiseste, si, foarte
important, nu cere nimic, nici macar sa-l lingusesc putin, activitate la
care nu sunt deloc priceputa si care imi displace profund si in viata
reala. Daca cineva isi doreste sa il "periez" m-a pierdut. Complet.
Deci...prieteni am foarte putini, dar buni. Pe ei ma pot baza (lucru verificat de-a lungul multor ani) in sensul ca si noaptea daca as apela, sigur as primi un sprijin cat de mic. Trebuie sa spun ca si eu fac acelasi lucru? Dar in spatiul virtual, inca nu am prieteni bloggeri iar in real inca nu cunosc vreun blogger. Timpul e inainte insa....
Camarazi...am avut in scoala...pot considera ca-mi sunt camarazi si unii colegi de serviciu, iar in spatiul virtual, recte blogosfera, sunt mai multe persoane pe care le pot considera camarazi. Nu stiu daca si ele la fel pe mine...inca nu am primit un feedbak in acest sens.
Despre mentor...am vorbit suficient, cred.
Articol participant la concursul Blog Power, ediţia 20, tema "Prieten, mentor, camarad în virtual. Există un blogger din virtual pe
care, cunoscându-l şi în real, îl numeşti prieten? Există un blogger
care îţi este mentor? Dar camarad?" fiind propusă de Psi, câştigătoarea ediţiei precedente.
Alte articole participante: abbilbal, Prietenia online, Ca pe strada mare, Doruri printre file albe, Puls de colectie, Prieteni-bloggeri vs. bloggeri-prieteni, Blog(ger) power, Mentorul meu minune in blogging
05.05.2012
Tuesday, April 10, 2012
Prietenul nu te lasă la greu
Am regăsit într-un text, undeva, o fraza despre prietenii care nu te lasă la greu...
Fraza asta mi-a adus aminte de un prieten. Fost coleg de facultate, îndrăgostit într-o vreme până peste cap de mine... S-au "întâmplat" între noi nişte ieşiri la film... la vreo 2-3 petreceri...o invitaţie la restaurant...venite din partea lui...
De mai multe ori, nu mai ştiu de câte, un ajutor la momentul potrivit, din partea mea, când avea nevoie de bani...căci, curios, mai tot timpul ramânea fără bani.
Venea la mine, îmi spunea că are nevoie de "atât", nu sume foarte mari, dar pentru un student/studentă, importante. Din fericire, întotdeauna am avut să-i dau. Întotdeauna, fără excepţie, când a spus că mi-i returnează aşa s-a şi întâmplat. Parolist, deci. Şi un bun coleg, bun prieten. A dorit să-mi fie şi iubit...dar ceva nu mergea, aşa că mai departe de acele ieşiri, terminate uneori cu câte un sărut, nu s-a concretizat nimic. Probabil n-a fost să fie. Îmi făcea plăcere compania lui...dar nimic mai mult.
Am rămas buni prieteni tot timpul facultăţii. În ultimul an de facultate, mare surpriză, ne-a anunţat că s-a căsătorit. Nu a bătut toba. Nu cred că era foarte mulţumit. Părerea mea era că s-a întâmplat
Subscribe to:
Comments (Atom)