Monday, January 4, 2016

Viața-i foarte simplă, de fapt



Nu-mi prea place să fac bilanțuri. Am făcut doar din acelea contabile o vreme, poate vreo doi-trei ani. Ciudat ori poate îngrijorător, dar am și uitat exact cît timp am ținut contabilitatea respectivă.

Un singur soi de bilanț al blogului s-a întâmplat acum trei ani. Când primul meu născut, Blind Love, împlinea un an de activitate. Între timp s-a născut un altul, Black&White, din curiozitatea de a avea un blog și pe platforma wordpress dar și pentru că viața mea a luat o întorsătură, nu neașteptată, ci stranie, ca să zic așa. Dar încercam să îmbin, cumva, lucrurile și să creez o experiență. S-a dovedit utilă. S-a dovedit și un fel de progres pentru mine. 

Astfel am ajuns posesoarea a două bloguri drăguțe, cu teme neschimbate de când le-am creat însă...pe care nu prea am timp să postez chiar dacă mai scriu diverse. Multe scrieri se află prin drafturi sau prin documente Word rătăcite prin cele două laptopuri, așteptând o finalizare care nu știu când și dacă va mai veni. 

Pe primul blog am publicat un singur articol anul trecut. Pe cel de-al doilea, câteva, de numărat pe degete. Absența din online și, mai ales, lipsa reciprocității, mi-au redus dramatic numărul de cititori. Foarte sigur și poziția în acel zero plin de ifose numit ZeList. Și care mă întreb dacă mai există. Mi-au trebuit multe luni să înțeleg că relevanță avea exact zero și că funcționa doar pe bază de reciprocitate încurajând, chipurile, socializarea, colaborarea, promovarea, bla, bla, bla... Cam pe aceleași "valori" se bazează și Facebook.

Deci ziceam că nu fac bilanțuri. La ce bun? Personal, știu ce mi-a reușit și ce nu, de ce da, de ce ba. În online și, mai ales, în offline.
Iar despre viitor, nu se știe ce va fi. Angajamente nu obișnuiesc să îmi iau nici față de mine, nici față de terțe persoane. Planuri nu-mi mai fac de mult timp. Viața curge la fel de lin sau agitat și fără ele. Poate chiar mai surprinzător și incitant neavând prea mari așteptări, deci nici mari deziluzii. Doar cele cotidiene. Umane. Simple. Viața-i foarte simplă, de fapt. Nu știu de ce ne place s-o complicăm. Inutil, cel mai adesea.

M-am gândit de multe ori, dacă s-ar petrece o mare catastrofă și-ar trebui să mă salvez, să fug urgent, ce obiecte strict necesare aș putea să iau cu mine. Niciodată nu m-am gândit că aș avea nevoie de laptop, de telefon, de farduri, de dulapurile cu haine. De câte ori mă gândesc, îmi trec prin cap, rapid, un amărât de pieptene, un creion, actele cele mai importante, hainele de pe mine și...câteva poze cu cei dragi. Restul, absolut toate achizițiile făcute de-a lungul vieții, cele care contează, le am la purtător.

N-aveam în plan să scriu articolul ăsta, a apărut spontan. Așa cum n-am niciodată planuri speciale să scriu vreun articol. Cele la care m-am gândit...sunt cele care așteaptă finalizarea.



20 comments:

  1. Planurile sunt bune doar atunci când ai mai multe și diverse de făcut. Când e necesar să-ți stabilești niște priorități. Sau când ești cu capul în nori, he he he! Tu nu ești, așa că bine te-ai gândit. Cât despre blog, atât cât îl mai țin, că știi ce intenționez cu el, mie niciodată nu mi-a plăcut să afișez intimități pe blog: ce mănânc la micul dejun sau cine mi-a intrat în casă de Crăciun și ce i-am pus în blid, e oribil. E viața mea personală, care implică și alte persoane dragi, ori astea trebuie să rămână intime. Sau poze cu noi la mare, bălăcindu-ne în piscina hotelului, e absolut dizgrațios, oricât de superbi am fi, tu Elly, draga mea!! ;) Apropo de ce-ai lua cu tine dacă...Păi vezi, doar lucruri foarte personale, pe care niciodată nu le-ai afișat pe blog. Am șters postările care săreau calul, că așa învață omul. Nu mă mai implic, nu mai țin club, nu mai intru în cluburi, a fost frumos, dar gata, viața reală mi-e atât de împlinită încât mă gândesc cum puteam s-o sacrific cândva pentru statul pe...blog! Poate aveam nevoie de odihnă. A mai fost și invidia unora, care m-a readus pe linia mea dreaptă și fermă. Mă simt minunat, fermecător de bine, departe de anumiți internauți, aproape doar de prieteni, de cei pe care îi respect și care mă respectă și de cei dragi. Articolul tău spontan e foarte bun, a picat la țanc și are darul de-a te face să ...alcătuiești un bilanț, hahaha! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cât despre zelist, chiar dacă am urcat vertiginos (cu ...aproape zero articole, he he he), nu e un zero, e cu minus, hahahaha! Articolul acela al tău e edificator, antologic chiar.

      Delete
    2. Sunt multe moduri de a percepe activitatea asta blogeristica. Pana la urma, fiecare isi alege calea pe care merge, nu?
      Pe la inceputuri am testat si eu mai tot felul de chestii, de abordari, niciodata insa chestiuni extrem de personale in afara de ganduri si trairi. Desigur, am ales ceea ce mi s-a potrivit cel mai bine mie, personal. Am tinut club, am participat la activitatea altor cluburi. Au fost vremuri interesante si utile. Etape prin care acum realizez ca trebuia sa trec. Ca sa pot aprecia la justa valoare perioada linistita de acum. Poate prea linistita dar astea sunt circumstantele. :)
      Inca n-am avut curiozitatea sa re-vad acel zelist. Pe la inceputuri, il consultam aproape saptamanal, neintelegand ce facea sa navigam cu blogurile pe valurile unei asa-zise notorietati. De carton, dar pe-atunci nu stiam. :))

      Delete
  2. Zelist-ul e bun doar dacă îl plăteşti. În rest dă statici eronate.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Radu, mai auzisem zvonuri despre chestia asta cu plata. Deci zici ca e adevarata. Nu stiu daca da statistici eronate...caci, de fapt, alea nu-s statistici. N-au legatura cu vreo valoare sau calitate a unui blog. Nu sunt decat rezultatul unor algoritmi idioti care se bazeaza doar pe numarul de blogrolluri in care un blog reuseste sa ajunga, pe linkurile primite prin articole si abilitatea de a aduna aceste linkuri. Stiu exact in ce consta. Cand am scris acel articol in care demascam toata pacaleala zelistului, deja cunosteam mecanismele. De platit ce se plateste, adica pentru ce? N-am mai studiat problema, n-am mai avut timp si, sincer, nu m-a mai interesat.

      Delete
    2. Am scapat din vedere ceva, Radu.
      Nu, zelistul nu-i bun. Nici macar platit pentru ca ofera iluzia celor care habar n-au cu ce se mananca un blog, ca pot deveni niste mari campioni in ale blogging-ului. Si unii aduna, ca furnica, linkuri dupa linkuri, nu conteaza prin ce metode. Cand pierd acele linkuri (caci la un anume interval exprira, facandu-i la alerge continuu dupa ele), cad din pozitiile inalte. Singurele achizitii mai sigure sunt prezentele in blogroll-uri. Cu cat mai numeroase, cu atat mai sus, evident. O iluzie...

      Delete
    3. Am avut ocazia să văd pe viu diferenţa mai ales Pentru Zelist Monitor.

      Delete
  3. e mai nasol sa ai asteptari mari si sa nu se indeplineasca de cat sa ai asteptari mici si sa primesti mai mult :D

    ReplyDelete
  4. nici eu nu m-am gandit ce as lua cu mine la asa-zisul joc cu ce ai face daca ai fi pe o insula pustie? ce ai lua cu tine?
    mi se pare foarte grea intrebarea, mai ales daca ma iei repede.
    Acum m-as gandi ca depinde de situatie :)
    Planuri mari nu imi mai fac nici eu

    ReplyDelete
    Replies
    1. Anca, draga, nu stiu de ce, dar eu ma gandesc foarte des la aceasta posibilitate. Adica aceea ca s-ar putea intampla ceva care m-ar pune in fata unei asemenea alegeri dificile. :)

      Delete
  5. This comment has been removed by the author.

    ReplyDelete
  6. Scuze, nu am știut cum să corectez o greșeală și am șters tot comentariul. Iată-l:
    Totuși, păcat că nu scrii mai des. Ai o profunzime pe care nu am găsit-o pe multe bloguri...


    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc, Zina. Nu-i nicio problema. Acum sunt doua ;)
      As scrie mai des dar imi lipseste timpul. Si, mai mereu fiind preocupata de altceva si uneori si destul de obosita, nu ma pot concentra pe scris. Pur si simplu. Multumesc pentru apreciere. :)

      Delete
  7. Scuze, nu am știut cum să corectez o greșeală și am șters tot comentariul. Iată-l:
    Totuși, păcat că nu scrii mai des. Ai o profunzime pe care nu am găsit-o pe multe bloguri...


    ReplyDelete
  8. Articolele spontane sunt cele mai interesante in general! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu stiu dac-o fi asa, dar mie asa mi se intampla. :)

      Delete
  9. planuri pe timp lung nici eu nu fac, pentru a 2-a zi, imi place sa stiu ce am de facut!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Depinde si de persoana. Unora le plac planurile. :)

      Delete
  10. După căsătorie, viața mea a fost atât de grea, încât soțul meu a început să urmărească alte femei pentru că nu i-am dat un copil după ce am așteptat câțiva ani. Mi-am văzut căsnicia dispărând. Am făcut tot posibilul pentru a schimba situația, dar nimic nu a funcționat până l-am întâlnit pe Dr. DAWN, un vindecător spiritual. Dr DAWN mi-a salvat viața și căsnicia. acum am 3 copii. Sunt recunoscător Dr. DAWN și de aceea îmi las mărturia oricărei persoane care suferă de probleme conjugale și de fertilitate. E-mail de contact: dawnacuna314@gmail.com
    Whatsapp:+2349046229159

    ReplyDelete