Saturday, February 25, 2017

#Selfie



Se trezise cu un good vibe. Pe fereastră se vedea primăvara, azi mai bine ca ieri. Foarte timpurie anu’ ăsta. Nu era nimic nou, mai venise de N-ori până în dimineața asta dar, după multă vreme, azi simțea ceva deosebit. În ea, în aer. Nu știa ce exact, poate acel lust for life. Iggy Pop și Bowie... Și, îngânând referenul celebrei piese, o umflă râsul. ”Who the fuck is this old man, and why did he steal his name from Iggy Azalea??” 

Haioșenia asta o postase un soi de troller pe Youtube la piesa lui Iggy. O pufnea râsul iar și iar. Nici conturul buzelor nu-l nimeri din prima. Gura se hlizea necontrolat. Mda, ziua începea interesant. 

Wow! Era un pic cam târzior. Se aranjase în oglindă prea mult. Nu se putuse concentra dar… dădu din nou vina pe primăvară. Și, foarte solemnă, în fața oglinzii, dădu un decret: “Azi, doar primăvara va fi vinovată pentru orice. Bun sau rău. Am zis!”
Un puf de MYNY. Trei tentative până dibui direcția corectă. Victime: întâi părul, apoi bărbia. E drept, flaconul-inimioară cu tentă pink era cam derutant ca formă. Primăvara, primăvara…și-o dojeni cu degetul în reflexia din oglindă.
Gata! Arăta mulțumitor. Înhăță poșeta, telefonul și tot ce-i mai trebuia după care rupse ușa, apoi o rupse la fugă pe scări. Nici nu văzuse cum pe drum întorsese niște capete. N-avea timp.

La firmă, unul dintre colegi umbla cu un snop de balonașe rozalii, împărțind tuturor. Animație mare, pocnete, răsete. Pe birou găsi fursecuri-inimioare și bucăți de ciocolată. Chiar alaltăieri auzise că undeva se dăduse o lege împotrivă. Nu-și amintea exact pe unde. Ba da, Pakistan. Foarte bine!
Împărți și ea inimi de ciocolată. E greu să înoți împotriva curentului. “Let’s work!” Lucrărilor puțin le păsa de primăvară și de Valentine’s Day.

Totuși, avea aceeași stare specială. Chiar după un “Cf?” plin de inimioare, săruturi și un șir de imagini pescuite de prin www-uri pe tema sărbătorii roz, atât de standard și care nu transmiteau nici măcar o biată emoție, asasinându-i, instant, orice gând și sentiment. Îl expedie repede pe M., pe WhatsApp e simplu. Avea mult de lucru. Omul avea cele mai bune intenții dar ea-și simțea inteligența ofensată.  Amuzată, își făcu două selfie-uri. Lumina-i cădea perfect pe chip, ieșiră OK.
Alții se gândiră s-o apeleze direct. Nici măcar nu avu nevoie să se prefacă a fi bine-dispusă, inexplicabil chiar era, dar nu grație apelurilor. De ocazie si ele, cum altfel?!

N. mai lipsea din povestea zilei. Ultima dată când o “claxonase”, se afla la o petrecere. Fusese prea dură, poate. El nici nu mai îndraznise să revină. Încă simțea ușoare remușcări. Și-i trimise unul dintre selfie-uri. Cu-n “Happy Valentine's Day!” agățat de el. Pe WhatsApp.

Cu siguranță era și el foarte ocupat, un răspuns veni după mai mult de o oră. 
  - Aa...ce puștoaică frumoasă! La mulți ani și ție de ziua îndrăgostiților! 😘
  - Hai să nu exagerăm. 😄 ...Am rămas, așa, suspendată de discuția aia din prima zi a anului. 
  - Ești frumoasă toată! 
  - Mulțumesc, N.! Ești prea amabil 😊 Să ai o zi frumoasă!😘
  - Mă tot gândesc că ne-om vedea, totuși… 
  - Poate că da. Nu știu xând și cum. Depinde de diverse.
  - x=c 😊 Greșise o literă. Ținea mult la scrisul corect, chiar și pe nepretențiosul WhatsApp.
După câteva amabilități: 
  - OK, nu te mai rețin (că nici nu prea am timp, sunt la lucru). Încă o dată, numai bine. Te pup și mai vorbim. 😘
  - Te pup. Vorbim. 😘

Într-o primăvară caldă și foarte timpurie îl întâlnise. Aerul brăzdat de roiuri de gâze trezite de căldura blândă a primelor zile de martie era îmbibat cu parfum de zambile, toporași și muguri îndrăzneți. Îi reveni în nări mireasma acelor zile ca și când fusese ieri. “Îl întâlnise” era un fel de-a spune. N. se afla într-un grup de băieți, dintre care doar pe unul singur îl cunoștea. Trăsese concluzia că ar putea fi colegi. Concluzia se dovedise justă. În câteva luni deveniseră colegi cu toții. La liceu. Apoi viața îi tot despărțise și-ntâlnise. Până-i aruncase în două colțuri opuse de țară.

Reciti ceea ce primise pe WhatsApp. Printre rânduri era ceva. Ceva ce, preocupată de a tasta, îi scăpase: 
  “- Eeeii...ne vedem, ne vedem...sau tu nu mă mai iubești? 😄  Se vede că el încerca să glumească cu treaba asta si ea nu se putu abține. 
  - Acum am văzut întrebarea de mai sus: "…sau tu nu mă mai iubești? Am zâmbit. 
  - Credeam că eviți să răspunzi... 😜
  - Mereu mă gândesc că noi doi am ratat ceva important. Dar să nu cad în amintiri din nou...😊 Nu, chiar nu o văzusem. 
  - Da. Cred că am ratat. 😞 Asta e. Să fim sănătoși și ne vedem curând. 😊 Mi-e dor de tine. 

Își urma gândurile. Și amintirile, acum reactivate. De către poznașa primăvară, desigur. Dar și de întrebarea lui. 
  - Habar nu am ce mai este. 😇  Probabil e ceva ce rămâne după o iubire foarte mare. Te-am iubit nebunește. 
  - Știu. Acum, știu.
“O fi știind, n-o fi știind…” Încă privind literele de pe tastatura virtuală printre șuvițele de păr, lacrimi nechemate îi invadară ochii. Pe care nu putu și nici nu vru să le oprească. Încheie rapid:
  - Pa. Mi-e dor de vremea aceea...
  - Mda... Pa. Vorbim…

Lacrimile se încăpățânau să curgă. Le șterse, cu grijă să nu fie văzută cumva. Trecuseră multe minute… Avu sentimentul că trebuie să-i mai scrie ceva.
  - Sigur că vorbim. O să râzi dar am tras o porție de plâns. 😊 Nu înseamnă cine știe ce, nu trebuie să îți faci griji. Poate tot din pricina acelui regret. Știi tu genul de gând: "Ce-ar fi fost dacă...?” întrebare pe care mi-am pus-o de multe ori. Când nici nu visam că vom avea vreodată discuții la modul acesta. Și, apropos de ceea ce-ai scris mai sus că acum știi...nu știu dacă știi. Dacă chiar. Gata. Am exagerat cu vorba. 😉 😊  
  - Ufff…Imi pare rău. Și...da. Chiar știu. 😊 Și…vorbim.  
Își sterse ultima lacrimă. Ba nu, penultima. Și se apucă de treabă.

“Vreun întârziat. Și-o fi amintit că e Valentine’s Day…” își zise auzind alarma WhatsApp-ului. 
Tot N., după aproape trei ore, cu un link de pe Youtube: Alina Manole – “Tu ai vândut marea”. Nu-i spunea nimic niciun nume. Fu curioasă. O data. Apoi încă o dată…
Lacrimile reveniră. Mai abundent. Deja ud, părul emana parfum. Zâmbi printre lacrimi. Parfumul de azi-dimineață. 
- Nu știam piesa, nici interpreta, desigur. Voce și piesă...superbe. Nu, nu exagerez. Mulțumesc. 
- Cu drag. 😘😘  
Reciti replicile schimbate. Un amalgam de litere, însăilate-n cuvinte, care spuneau “Acum, știu.”, “Mi-e dor de tine”,  “Vorbim…”, “Chiar știu”, din nou “Vorbim”…  Cândva ar fi dat orice pentru ele.

O fi știind, n-o fi știind… Mai conta?!? Nu prea. Nu ea vânduse marea…
Printre lacrimi și parfum în păr, se insinua în aer, perfid, prospețimea unică a primăverii aceleia. Respiră adânc, vrând parcă să adune în plămâni toate acele iluzorii miresme amețitor-suave de zambile, toporași, frezii… și alte flori nedăruite în neîntâmplata lor poveste. 

Zâmbi, trist și vesel deopotrivă. Da, da. Pentru toate, doar primăvara era de vină. 



Această poveste parfumată a fost posibilă datorită Clubului Condeielor Parfumate, găzduit cu grație, de 6 ani, de către Mirela . Tema aleasă de către Mirela se numește Parfumul literelor.
Au mai scris: Dana Lalici, Ella, Pandhoraa, Maya, Dana Alistar, Simona Poclid, Silving, Alina, Matilda, Diana, Mala, SuzanaLili, Vavaly, Liliana, Adriana,




25 comments:

  1. Da, doar primavara e de vina, primavara si amintirile, primavara si intamplarile neintamplate pana la capat...
    Reala sau nu, povestea ta are parfumul autentic al iubirii cu care te intalnesti fara ca asta sa insemne sansa de a o pastra...
    Plina de culoare, muzica, lumina scrierea ta dar dincolo de toate...amintiri neintamplate...

    Foarte interesant parfumul, nu il stiu dar acel aspect usor industrial contrazis de forma sticlei si culoarea roz mi se pare grozav! 🙂

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ca in mai toate povestile mele, si in aceasta se impleteste si un firicel de realitate. Cruda, vesela si trista. :) Ca orice amintire neintamplata. Am prelungit in prezent vechiul firicel, pornind de la acel "Ce-ar fi fost daca?" Si i-am imprumutat personajului povestirii cateva insusiri proprii. Sa stii ca muzica ma insoteste oriunde, chiar de nu ascult muzica pana la lesin. :))
      E bun parfumul, l-am cumparat anul trecut dintr-o vizita scurta in Danemarca si e printre parfumurile preferate acum. Forma flaconului si mai ales a pulverizatorului sunt o stilizare pentru New York. Pulverizatorul reprezinta o trimitere la zgarie-norii marelui oras. :)

      Delete
  2. O data cu primavara am redescoperit-o si pe Elly... Hello Elly! ♥ Sincera sa fiu nici eu nu stiu cine este Alina Manole! :)Dar povestea mi-a placut, mai ales ptr ca de vina este ... primavera! :)
    Parfumul de la Donna Karan este tare fain ... mi-a placut si mie!
    Salutari din Olanda! :))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Hello...Minnie! :) Deci chiar m-ai surprins. Foarte placut, desigur. Am descoperit-o relativ de curand pe Alina Manole si mi s-a parut ca piesa aceasta se potriveste putin cu scrierea mea.
      Parfumul, da, e bun. Nu imi pare deloc rau ca l-am luat.
      Te imbratisez, draga mea! <3

      Delete
  3. Draga mea Elly, în primul rând salut revenirea ta, știind cum stai cu timpul, fiind departe și ocupată peste poate, apreciez odată în plus participarea ta și îți spun: La mulți ani Condeier Parfumat, singurul condeier care n-a lipsit de la nicio poveste din momentul înscrierii în club, cel mai fidel și unul din cei mai talentați și citiți condeieri parfumați din Club!
    Povestea ta aduce și nu prea primăvara mai aproape... “Azi, doar primăvara va fi vinovată pentru orice. Bun sau rău. Am zis!”, poate pentru că personajul tău, foarte bine croit, foarte asemănător cu o fată frumoasă, deșteaptă și … blazată, a lăsat din nou primăvara într-un sertar al aducerilor aminte: …”și alte flori nedăruite în neîntâmplata lor poveste.” În neîntâmplata lor poveste, care ar putea să se îmtâmple, poate, dar cu alte glasuri, în alte încăperi, ca să parafrazez și eu titlul unuia din romanele celebre ale literaturii americane. ” Încă privind literele de pe tastatura virtuală printre șuvițele de păr, lacrimi nechemate îi invadară ochii.” E atât de plastică imaginea, are o încărcătură emoțională atât de puternică, încât aproape simți parfumul răzbătând, din șuvițele umede, dincoace de monitor, odată cu deznădejdea eroinei. Momentul nu era unul vesel, dar amintirea lui nostalgică poate va rămâne ceva mai cladă, în sufletul ei.
    Parfumul are un flacon cool, îmi place. E suficient de pink pentru a fi potrivit cu luna februarie, doldora de feți-dragobeți, dar nu destul de aspru pentru a merge cu luna lui Marte, pe care o cunosc foarte bine și cere ceva fie unisex, fie feminin la superlativ. E bun MYNY, Donna a semnat parfumuri excelente, iar acesta, fiind ciprat, poate că e cel mai reușit.
    Elly, încă odată la mulți ani, condeier priceput, om de aur și prietenă rarisimă, cu tot dragul și prețuirea!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc, Mirela! :) Prea multe laude...da-mi plac. :)))
      Nu cred ca aduce primavara, ai dreptate. Doar pe acea primavara din amintirile personajului povestirii.
      My NY l-am luat in vara trecuta din Danemarca. De regula incerc multe parfumuri, pana nu le mai disting mirosurile, pana nu le mai diferentiez insa acesta, fiind un chypre, deci potrivit cu gusturile mele, mi-a ramas totusi in memoria olfactiva asa ca banul a cazut pe el. La propriu si la figurat. :)) Chiar imi place, e destul de reusit. Daca avea si longevitate mai mare, era perfect.
      Inca un multumesc, Mirela si imbratisari! <3

      Delete
    2. Nu-s prea multe ci doar atâtea câte meriți! ;)
      Și mă bucur că-ți plac! :))
      Și...să nu-i crezi pe ăia care spun că nu le plac, niciodată nu-s sinceri! :))

      Delete
  4. Am tresărit adesea, poate și mai mult pentru că sunt într-o situație asemănătoare...
    Îmi place ,,Tu ai vândut marea"!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Daca povestirea mea a reusit asta...ma bucur. Asta inseamna ceva.
      Pot spune la fel despre povestirea ta care mi-a placut mult pentru ca si eu am regasit ceva din viata mea pe acolo. :) Merci, Simona!

      Delete
  5. Primavara e de vina.. multumesc ca ai revenit! M am recunoscut si mi au dat lacrimile. Primavara lui Elly e de vina ��❤
    Manuela..

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc si eu, draga Manuela! :)
      N-am dorit sa starnesc lacrimi dar...asta inseamna si altceva. Ca randurile mele n-au fost chiar degeaba asternute, ca au trezit emotie. Multumesc pentru urare, pentru tot! Imbratisari! <3

      Delete
  6. E prima mea vizita pe aici si mi-a placut mult povestea parfumata!
    Amintirile de acel fel vor fi mereu in noi si nu prea pot fi uitate!
    Un weekend vesel sa ai!

    ReplyDelete
  7. Iubirea e formată din cuvinte, din vibrații, din încrengături de litere...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Adevarat. Multumesc de trecere, Lili! :)

      Delete
  8. Am fugit să caut melodia Alinei Manole. Da, chiar e frumoasă şi nu o ştiam. Primăvara reuşeşte să ne îmbrace în nostalgii şi întrebări de genul "Ce-ar fi fost dacă...?" aşa cum bine ai spus tu, dar e şi mai bine când ştii că ai pe cine da vina pentru toate. Am rămas cu gust de amintiri, adolescenţă, frumos... :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Am descoperit-o si eu de curand pe Alina Manole. Mi-au placut unele piese, aceasta cel mai mult. Insasi piesa asta are parfum de adolescenta, nu-i asa? De aceea am simtit-o atat de potrivita povestirii mele.
      Multumesc mult! :)

      Delete
  9. Am regasit-o pe Elly cu stilul inconfundabil si frumusetea ei sufleteasca.Numai bine draga mea!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Draga mea Flori, stiu ca iti place mult latura mea luminoasa, solara. De fapt eu chiar asa si sunt. Iubesc la nebunie caldura, soarele, marea. :)
      Doar povestile mele sunt uneori mai triste sau chiar intunecate caci sunt inspirate din cele ale vietii.
      Multumesc din suflet! <3

      Delete
  10. Bun găsit, Elly! Mi-a plăcut poveste cu parfum de primăvară.Primăvara de azi, primăvara iubirii, primăvară bună sau rea,fiecare are în ea un nou început. Cum nu există început fără sfârșit, fără amintiri, fără un surâs sau o lacrimă strivită între gene,e firesc să se mai deschidă câte-o ușă crezut încuiată pentru totdeauna și să ne inunde parfumul trecutului dizolvându-se suav în aroma unei noi primăveri scăldate în rozul speranței. Primăvara frumoasă, îți doresc!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Bun re-venit! :)
      Drept e, multe usi stau aparent incuiate, multe cutii stau aparent inchise. Tot ce putem face e sa gasim in noi puterea ca dupa lacrimi sa zambim.
      Multumesc pentru trecere! :)

      Delete
  11. Mi-a fost dor sa te citesc, pe tine, cea care atat de aproape imi era de felul meu de a fi; adevar cu fantezie, impletite printre realitatile vietii picurand stari cu „du-te vino”, cu nostalgii și intrebari la care eu nici acum nu am gasit raspuns, desi starea mea civila ar spune ca da, dar istoria literelor lasate in alti oameni ar spune ca nu. Mi-a fost dor de primavara ta blonda, cu suras de „ce-ar fi fost daca”. Cuvintele ne dau parfum verde, creativ și hranitor. Multa vreme m-am hranit cu ale tale. Multumesc, Elly.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Adriana, cred ca trecem prin viata fara sa gasim raspunsurile dorite. Nici in noi, nici in jur. Sfarsim prin a inchide usile, a ne inchide sufletele si a ramane doar noi, cu noi insine. Cred ca venim singuri si tot singuri plecam. Cred asta tot mai mult, pe masura ce trece timpul. Mie imi e dor de vremuri mai limpezi, de inceputuri. Asa, ca si personajului povestirii mele fiindca inceputurile sunt intotdeauna proaspete, curate, frumoase. Multumesc si eu, draga mea.

      Delete
  12. Nebunatica primavara! :) Are obiceiul de-a se juca. Parfumul zilelor primavaratice "activeaza", cumva, sentimente bine ascunse sau crezute uitate: "Esti marea lor acum..."
    Nazdravana primavara! Ne face sa ne parfumam stangaci, sa ne impiedicam si sa radem la soare, la oameni. Ne face nebunatici si puţin melancolici. Un nebunatic melancolic! :)) Ce-ar nmai fi?! :)
    Imi place mult de tot povestirea ta si lacrimile eroinei le vad "purificatoare de suflet", ca si cum ar fi ultimele lacrimi pentru o iubire care nu s-a consumat si care ar putea fi transformata intr-o prietenie cum puţine exista intre un barbat si o femeie.
    Zile fericite iti doresc, draga Elly! Te imbratisez cu drag!

    ReplyDelete
  13. Se spune ca amintirile pot fi sterse cu buretele. Nu prea as zice eu. Poate doar pentru cateva clipe, cateva zile, ani. Amintirile raman acolo si cu fiecare nou inceput de drum se vindeca pe jumatate o rana. De aceea, intotdeauna ne vom intreba "Cum ar fi fost daca..." si mereu "vorbim" cu trecutul, prezentul si viitorul. Cunosc povestioara pe propria piele. Intr-un fel sau altul am si eu momente in care retraiesc astfel de experiente, dar ma bucur de prezent, nu ma las acaparata de trecut. Ce a fost in trecut, ramane in trecut.

    ReplyDelete