Tuesday, March 28, 2017

Let's Dance


Viața mea de imigrant e interesantă și cu mult, foarte mult diferită de viața din România. Zilele sunt foarte scurte. Pentru că se muncește mult. Timpul pentru altceva, adică activități de genul plimbări, un film, o carte și altele asemenea, e redus sau aproape inexistent. Nu e o situație generală dar eu mă aflu chiar printre excepții, adică sunt undeva, la limită, cel puțin în această perioadă. Deci fără timp liber.

Orice rând pe care cineva îl citește pe blog, e un mic furt. Nu unul literar, deși se practică. Mă văd nevoită să mă autodenunț: fur din timpul pentru odihnă.  

Cred că a sosit clipa să mărturisesc infracțiuni și mai mari. Sunt recidivistă. Acum mulți ani, de foarte multe ori, furam câte o noapte întreagă. Mai întâi pentru citit. Apoi ca să dansez. Aveam și pantofii potriviți. Pantofi de dans. Primii și ultimii. Aproape orange, stranie culoare, însă perfecți pentru scopul meu. Nopțile zburau și eu odată cu ele. Ca un vis, ca în vis. La un moment dat, pesemne sătui și obosiți de atâta dans, pantofii rudă cu portocala au protestat în felul lor. Rupturile, unele greu de trecut cu vederea, au fost tratate cu ac și ață. Curând, acul și ața n-au mai funcționat iar ei au sfârșit acolo unde ar fi trebuit să sfârșească mai devreme cu vreun an: la gunoi. Mi-a tremurat mâna când m-am despărțit de ei.
Dacă în atâtea nopți l-am întâlnit pe prinț?!? Poate că ... nu.
Câtă vreme mi-l imaginam arătând cam ca David Bowie în "Tonight", dansând și cântând cu Tina Turner...da, slabe șanse. Sublimul acelui dans/cântec sau cântec/dans, căci nu-s sigură ce este, mă atinge până la lacrimi. Iar lacrimile de la plecarea lui Bowie (alt soi de lacrimi)  m-au făcut să înțeleg că, inconștient, l-am iubit ca artist, ca prezență. Nici nu era greu. Era un zeu. Care avea zâmbetul cel mai luminos pe care l-am văzut vreodată.  

Ador dansul deși, în ultimii ani, am tot mai rar ocazia de a dansa. Iar parteneri care să aibă habar să danseze, cât de cât, se găsesc și mai rar.
Aș putea dansa singură. Chiar aș putea. Pentru belly dance sau pole dance nu e nevoie de parteneri. Mai trebuie doar să învăț măcar unul dintre cele două. Școli există. Cu timpul stau mai prost. 

Apropos de fantezia asta a mea, nu mai pot cu formatorii de opinie. Ăștia din online. Cum prind câte-o interesănțenie, cum sar și hămăie. Uneori sar și la beregata celui care nu se dă lobotomizat, nu e cu turma. 
Despre ce vorbesc eu aici? Despre unii A-listeri. Despre ipocrizie și manipulare. Despre cum, pentru un amărât de trafic, sunt gata să arunce cu zoaie în orice au decretat ei că nu e OK. Inclusiv în capul unor comentatori, care au făcut efortul de a le citi bazaconiile inepte aruncate în scârbă pe pagina de blog. Și au mai și comentat, deci efort dublu.

Astfel, belly dance, un splendid dans originar din Orient, e considerat un soi de strip-tease. 
Iar pole dance, mai pe românește dansul la bară, e tot pe acolo, poate chiar mai rău. Prostituție curată. Știu, în societatea românească, aceste dansuri au fost aruncate în fix acea zonă. Iar etichetele sunt greu de dezlipit.
În alte țări există, de foarte mulți ani, competiții cu tradiție pentru ambele. Mai mult, pole dance s-ar putea sa ajungă să fie o nouă disciplină sportivă la Jocurile Olimpice. 
Doar ca exemplificare, un număr de belly dance executat la un concurs, în Rusia. Aici: Darya Matiash
Pentru egalitate de șansă, un număr de pole dance:  Rita Maria Conte  [Dansul la bară este executat de către italianca Rita Maria Conte pe (surpriza!!) o piesa a trupei Fly Project.]
Ambele prestații sunt de excepție, credeți-mă! Nimic obscen, nimic vulgar. 

Ca un fapt divers, în strânsă legătură cu dansul la bară, un hit al lui 2016/2017 este "Rockabye" (Clean Bandit ft. Sean Paul & Anne-Marie). 



"Rockabye" este un superb omagiu adus mamelor singure, adevărate eroine, și în care apar fragmente de pole dance. Cea care dansează divin la bară e nimeni alta decât italianca Rita Maria Conte, cea sus-menționată, ea însăși o mamă singură.
Piesa m-a încântat din prima clipă, pentru toate motivele posibile. Ca bonus, ritmurile muzicale ne trimit cam pe la început de ani '90. Când muzica încă era dansabilă.

Mă întorc la "vajnicii apărători ai moralității", ne-numiții A-listeri. Cred că au uitat complet cum acum mulți ani, la orice serbare școlară și chiar preșcolară, a se dansa lambada era un must have. Cu costumația de rigoare. Sau cum infamul tango venea direct din bordelurile Argentinei. Iar, mai nou, face ravagii kizomba, un dans de o senzualitate "criminală", venit tocmai din Angola și supranumit tango-ul african.
De fapt toate aceste schimbări sunt firești, ăsta-i mersul lucrurilor. Evoluția. Ceea ce ieri părea o ciudățenie, azi e normalitate.

So, "Let's Dance", cum ar cânta David Bowie.

Magia, frumusețea, pasiunea și magnetismul dansului au fost și continuă să fie surse de inspirație pentru creatori din multe domenii. Așa cred că a apărut pe piață "Passion dance", un parfum oriental-floral, într-un un flacon roșu ca o văpaie. Sperând că toată minunea pe care o reprezintă dansul ar putea fi exprimată prin niscaiva miresme mai speciale, am cumpărat, pe nevăzute, un "Passion dance". Deziluzie! Flaconul învăpăiat adăpostea un eșec. După mai bine de 12 ani încă am în nări acel miros înțepător și dezamăgitor...





Această poveste parfumată a fost posibilă datorită Clubului Condeielor Parfumate, găzduit cu grație, de către Mirela . Tema aleasă de către Mirela se numește Parfumul dansului.
Au mai scris:



7 comments:

  1. tu Elly ai avut mereu talentul de a fi altfel, transanta dar sensibila si delicata si totusi inflexibila :)
    am descoperit aceste caracteristici ale tale in articolul pe care l-ai postat, o viziune realist-sensibila asupra dansului...mi-a placut grozav, grozav de mult!
    multumesc, Elly! :*

    ReplyDelete
  2. Sa ma fi picat cu ceara nu-mi trecea prin cap sa scriu despre belly dance sau pole dance!!! :)
    Nu, nu am ochelari de cal si cred cu adevarat ca aceste stiluri de dans sunt frumoase! In special pole dance! Un mic tatuaj de bun gust pe arta dansului! Sau un sex appel muschiulos!😅 Trebuie sa ai o pregatire fizica de exceptie ca sa poti executa un astfel de dans! Mi-a placut tare mult postarea ta, foarte deosebita!
    Iti doresc o zi frumoasa! Pupici! <3

    ReplyDelete
  3. Bine te regăsesc Elly, draga mea!
    Eu n-am avut curajul să te rog să scrii de data aceasta, știind cât de încărcat îți este programul, dar mi-am imaginat că o vei face, cunoscându-te bine și știind că, asemeni fiicei mele, ai fi în stare să nu dormi nopțile doar ca să faci lucrurile foarte bine, perfect! Nu doar să nu dezamăgești ci să fii, de fapt, tu însăți. Așa cum ai ambiția și dorința să fii și să rămâi mereu, iar acest lucru te aureolează, oferindu-ți o distincție aparte și știi prea bine că o spun absolut dezinteresat, dar cu admirația dintotdeauna. Mulțumesc!
    Subscriu fiecărei remarci vizavi de formatorii de opinie de pe bloguri, din media, de la coada din kaufland, din stația de autobus, etc. De cei care-ți dictează pe stradă câți copii să faci, fără să se gândesacă la un marș care să ceară și dreptul la intimitate.
    Mulți condamnă înseși dansurile amintite de tine, așa cum după primele reprezentații de balet, acum câteva secole, balerinele se încurcau în fustele prea lungi, neputând ridica picioarele pentru a nu scandaliza. Până când s-a inventat tutu-ul, picioarele au ajuns până în tavan și cei care-au leșinat s-au retras, din fericire, pe la casele lor.
    Eu îl ador pe Piazzola, este un artist desăvârșit al muzicii celui mai iubit dans din lume! Tango! Dar ca să n-o lungesc și să nu fac ceea ce tu ai făcut mult mai bine în articolul de față, dansul în sine este expresia a ceea ce simțim, eliberarea, pasiunea, dinamismul, etc. Cel dansat în doi e clar că necesită o apropiere, cel solo atrage privirile și stârnește imaginația, poate chiar sentimentele unor privitori. Dansul nu e doar mișcare, e suflet și pasiune.
    Și-atunci, de ce nu belly sau pole dance, părându-mi mai mult sportive, fiind extrem de greu de executat și având mișcări estetice și bine gândite.
    Da, iubirea ta pentru Mr. Bowie rămâne nealterată și arta lui rămâne nepieritoare.
    Așa zisul parfum "Passion dance"…nu, niciodată! Și cam nimic scos de Avon în materie de parfum, e părerea mea, fiind sufocante și prost concepute majoritatea. Există atâtea parfumuri originale la prețuri mici, pentru că lipsa educației ȘI în acest domeniu îi silește pe comercianți să reducă prețurile exact la originalele vintage, cu cod de bare verificabil. Dar tu ai gusturi desăvârșite, alea erau timpurile ”avoniste”, când umblau cu cataloagele doldora de pagini îmbibate cu fragranțe.
    Te pup, Elly, și mai povestim, m-am bucurat nespus să citesc fiecare rând și îți mulțumesc încă odată pentru tot, draga mea. Abia aștept să povestim! ;)
    Să ai o săptămână mai ușoară și teribil de frumoasă! :P :)

    ReplyDelete
  4. Imi place belly dance de... moooor. :) N-am sunculite din care sa misc, dar... las' ca-i bine si-asa rau, pentru ca nu ma dau in spectacol. :)
    Moooama, ce-mi place articolul tau! :) Atingeri gratioase, ca-ntr-un tango. ;)
    Si mie-mi place D.B. - mult!
    Fain si cantecul si videoclipul.
    Iti doresc, cu drag, sa ai o zi frumoasa (si usoara) :) Pupici! <3

    ReplyDelete
  5. Dansul trăieşte cu simţurile noastre, în dimensiunea specială a muzicii. Căci, de fapt, muzica ne face să ne mişcăm... Aşa... putem opri timpul uneori.

    ReplyDelete
  6. Multumesc, Elly, pentru cele 2 referiri la dansuri care, in prezent, sunt defaimate in Romania (pe alocuri se mai practica, dar parrca asa in secret, sa nu stie multa lume, daca ne desconsidera. Gizuz Craist, ca mor uneori cu bagaretii in seama si pareristii de meserie!). Lambada?! Ce-mi mai placea sa dansez peste tot pe unde o auzeam si parca o ascultam cu sufletul si corpul incepea el singurel sa danseze, fara sa ii dau eu vreo comanda. In ultima vreme, dansatul la noi in casa se face pe acorduri latino (Emilia e cu amor,amor) sau oricare alt ritm (Maria nu are preferinte inca, doar sa fie in brate la mami sau la tati). Si dansam toate trei sau toti 4 pe cantecele de copii si radem, si ne impingem si iar radem. Asa vad eu dansul nostru. Un parfum cu zambete, chiuituri, dans dezordonat, dar realizat cu mare placere. Pupici :*

    ReplyDelete
  7. Uneori insa evolutia e prea lenta, din pacate. Mi-a placut curgerea cuvintelor care par sa izvorasca dintr-un fel de putere aparte. Poate dansul da forta trairii si ar trebui luat aminte, pentru ca este o descatusare de o unicitate aparte.
    Zile minunate de primavara, cu mult senin in suflet! :)

    ReplyDelete