Privesc finala de dresaj. Calarie. La Jocurile Olimpice, bineinteles. E vorba despre finala - Grand Prix dresaj individual liber, ce se desfasoara in Greenwich Park. Am vazut deja doua "echipe". Stiu, pare o mare prostie ceea ce am scris, dar eu cred ca a spune despre calul si calaretul care evolueaza intr-o asemenea proba, ca formeaza o echipa, este perfect justificat.
 |
| Uthopia si Carl Hester |
Calul care evolueaza acum se numeste Uthopia. Este o ea, cu un nume inspirat, perfect pentru un exemplar superb. Negru stralucitor, cu coama impletita, cu o coada care parca pluteste, cu pasi care abia de ating pamantul. Cal si calaret par ireali. Ireal de frumosi, de eleganti, de gratiosi.
Muzica...clasica alternand cu rock simfonic. Muzica este foarte importanta in cazul unei asemenea probe. Pasii trebuie sa marcheze perfect ritmul muzicii. Si invers, muzica trebuie sa insoteasca pasii. Ideea acestui sport nobil este aceea ca animalul, calul adica, sa asculte de cea mai discreta comanda a celui ce-l calareste.
Dar s-o faca intr-un mod sublim. Ceea ce
am si vazut azi, acum deja a treia oara.
Pe final, muzica a fost inaltatoare.
Tribunele au explodat in aplauze. Desi spectacolul a fost exceptional,
nota juriului a fost putin cam modesta. E doar o parere a mea, de privitor, pentru ca nu ma pricep cu adevarat la echitatie.
Partenerul frumoasei Uthopia, calaretul, se numeste Carl Hester. Un om care a invatat a calari in adolescenta pe un magarus. Abia la 16 ani urcă pe un cal si isi incepe, timid, cariera de calaret.
"Cel
mai bun sportiv al anului", numit asa de catre Federatia Ecvestra Engleza. Un
calaret titrat, un foarte bun dresor, aflat la 45 de ani pentru a 4-a oara la J.O. Marti a castigat medalia de aur la echipe.
Deocamdata nu stiu cine va castiga. Probabil nu Hester impreuna cu Uthopia insa nici nu conteaza. Spectacolul a fost minunat. Aproape de Perfectiune. O adevarata utopie, se stie. Dar pe care ne-o dorim zi de zi.
