Thursday, August 9, 2012

Uthopia


Privesc finala de dresaj. Calarie. La Jocurile Olimpice, bineinteles. E vorba despre finala - Grand Prix  dresaj individual liber, ce se desfasoara in Greenwich Park. Am vazut deja doua "echipe". Stiu, pare o mare prostie ceea ce am scris, dar eu cred ca a spune despre calul si calaretul care evolueaza intr-o asemenea proba, ca formeaza o echipa, este perfect justificat.
Uthopia si Carl Hester

Calul care evolueaza acum se numeste Uthopia. Este o ea, cu un nume inspirat, perfect pentru un exemplar superb. Negru stralucitor, cu coama impletita, cu o coada care parca pluteste, cu pasi care abia de ating pamantul. Cal si calaret par ireali. Ireal de frumosi, de eleganti, de gratiosi.

Muzica...clasica alternand cu rock simfonic. Muzica este foarte importanta in cazul unei asemenea probe. Pasii trebuie sa marcheze perfect ritmul muzicii. Si invers, muzica trebuie sa insoteasca pasii. Ideea acestui sport nobil este aceea ca animalul, calul adica, sa asculte de cea mai discreta comanda a celui ce-l calareste.
Dar s-o faca intr-un mod sublim. Ceea ce am si vazut azi, acum deja a treia oara. 
Pe final, muzica a fost inaltatoare. Tribunele au explodat in aplauze. Desi spectacolul a fost exceptional, nota juriului a fost putin cam modesta. E doar o parere a mea, de privitor, pentru ca nu ma pricep cu adevarat la echitatie.

Partenerul frumoasei Uthopia, calaretul, se numeste Carl Hester. Un om care a invatat a calari in adolescenta pe un magarus. Abia la 16 ani urcă pe un cal si isi incepe, timid, cariera de calaret.
"Cel mai bun sportiv al anului", numit asa de catre Federatia Ecvestra Engleza. Un calaret titrat, un foarte bun dresor, aflat la 45 de ani pentru a 4-a oara la J.O. Marti a castigat medalia de aur la echipe.
Deocamdata nu stiu cine va castiga. Probabil nu Hester impreuna cu Uthopia insa nici nu conteaza. Spectacolul a fost minunat. Aproape de Perfectiune. O adevarata utopie, se stie. Dar pe care ne-o dorim zi de zi.



16 comments:

  1. Si noi am luat argintul si bronzul la dresura!!!! "Sunt tare nealcosa"!!!

    ReplyDelete
  2. Replies
    1. :) Asa este, auzisem si eu ca a castigat la echitatie.

      Delete
  3. interesant elly----ioan flenchea...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Echitatia e un sport foarte special :)

      Delete
  4. Ce calut frumos. Mie imi plac caii, imi place sa urmaresc astfel de concursuri dar din pacate pe asta l-am ratat. Asa este, cei doi sunt o echipa. Un animal (dupa parerea mea) este doar o alta fiinta normala doar ca nu poate vorbi. Iar caii sunt unii din cele mai inteligente animale.

    ReplyDelete
    Replies
    1. A meritat privit concursul, toti caii prezenti au avut o gratie desavarsita. Desigur ca acea gratie nu ar exista fara munca acelora ce conduc caii, fara dresaj.

      Delete
  5. Superbe animale (si) caii! Si - cum scrie OchiiVerzi: sunt inteligente!
    Recunosc: nu am rabdare sa urmaresc la TV concursurile... Da, nici chiar la Olimpiada :( Sa-mi fie rusine - macar 5 minute! :)

    Prima data cand am "calarit" eram copil si eram cu parintii in Poiana BV. Cativa cai pasteau in liniste pe langa noi. Tata ma intreaba daca vreau sa urc pe cal... Eu zic "da" - mereu zic da cand e vorba de "aventuri" :), paznicul cailor zice si el la fel si ma trezesc pe calul fara sea! Si calul da-i bataie spre paduricea din apropiere si eu ma "zbenguiam" pe spatele lui! Tata striga sa ma tin de coama, mama striga... ea stie ce si paznicul striga sa stau linistita!!!! ca se opreste calul... Cum-necum am ramas calare si calul s-a oprit inainte de a intra in padurice! A fost o nebunie! O experienta excelenta. Si cred ca nu mi-a fost frica deoarece mai apoi mi-am dorit sa calaresc... Si am calarit un timp, la Centrul de Echitatie din Poiana... Dar sunt ani de atunci!!!

    No! Iata ce a declansat minunata ta postare! Poate o sa ma interesez cat mai e ora de calarie... :)
    O zi minunata sa ai!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Povestea ta m-a facut si pe mine sa-mi reamintesc ceva. Cum am calarit si eu un cal candva, in Egipt, desi e impropriu spus ca l-am calarit. Am avut ghinionul unui cal foarte naravas, care abia suporta persoanele straine. Nici n-am inteles de ce-l foloseau pentru transportul turistilor. N-am fost aruncata din sa doar pentru ca era cineva care il tinea preventiv de haturi. Mi-a ramas amintire o fotografie, cu mine calare. Altfel as zice ca a fost un vis.
      N-am mai reeditat experienta, nu din teama ci pentru ca n-am mai avut ocazia. Desi, mi-ar placea sa stiu calari.
      Multumesc, Diana. La fel!

      Delete
  6. Am ratat anul acesta echitatia, preocupata fiind cu blogul. Am reusit sa urmaresc doar natatia. Calul asta este de o frumusete rara.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Am tinut sa vad macar o parte din anumite intreceri, mai ales finalele. La natatie am vazut partial inot sincron. Care mai este si azi.
      Da, calul e foarte frumos, ca de basm, de aceea am postat fotografiile :)

      Delete
  7. Articolul tau ma face sa regret ca nu am vazut "echipa" ! :(
    O zi minunata, Elly!

    ReplyDelete
    Replies
    1. A fost superb concursul. Nici nu ma gandeam ca voi scrie un articol despre dresaj insa am fost prea impresionata si n-am putut rezista.
      Multumesc!

      Delete
  8. Caii sunt fiinte deosebite , cred eu , in primul rand pentru pentru devotamentul lor si blandetea de care dau dovada in ciuda marimii lor .
    Echitatia este un sport nobil, unde calul se bucura de mult respect si apreciere!
    Numai bine!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Adevarat :)
      Tare mi-au placut si fotografiile de la tine. Multumesc pentru comentariu :)
      Toate cele bune si tie!

      Delete