 |
| Caterina Caselli |
În copilărie, am petrecut perioade frumoase la bunicii din partea mamei, singurii, de altfel, pe care i-am cunoscut... Nu vacanțe întregi, fiindcă nu puteam să aterizăm la bunici și să stăm la ei până se plictiseau de noi. Mama a considerat întotdeauna că vizitele scurte sunt cele mai plăcute. Asta pentru că acolo mai erau și verișorii noștri, destul de apropiați de vârsta noastră, cu care, ca orice copii făceam și destule trăznăi. Dar câte două săptămâni tot stăteam, din timp în timp. În care făceam de toate: ne jucam pînă ne plictiseam și de joacă, munceam prin grădină adică ajutam la tot felul de munci cot la cot cu adulții, mergeam la pescuit, la bâlciuri, târguri, pe câmp la stâna de oi, culegeam fructe pentru țuică...făceam absolut orice. Îl ascultam pe bunicul povestind amintiri din cel de-al doilea război mondial...și câte și mai câte...
