HAPPY WEEKEND! - Ediţia a 25-a este gata de start! Deci, dacă este weekend, este:
Începu să le picteze pe rând, cu grijă. Se hotărâse să le coloreze în alb. Alb pur.
Nu uitaţi! La sfârşitul postării voastre faceţi trimitere către această pagină, specificând:
Introduceţi în formularul de mai jos nume şi link (acestea vor apărea în tabelul ce se va genera automat):
Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:
- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau
- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau
- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă.
_________________________________________________________________
Sferele
Zile întregi fusese întristat, îngrijorat. Nu-i venea nicio idee. Dar astăzi, gata! Mult timp așteptase să îl viziteze inspirația! Și astăzi chiar se întâmpla! Fericit, își pregăti blocurile de piatră potrivite. Începu să cioplească cu sârg. Timpul trecea atat de repede. Era altceva să te inspire muza. Dalta și ciocanul părea că alunecau peste suprafața de piatră. Sferele se adunau într-o grămadă ordonată. Le privea cu drag, ca un părinte.
Sferele erau destul de grele. El nu mai era atât de tânăr. Dar începu sa le ridice, una cate una, pe un scaun înalt.
Începu să le picteze pe rând, cu grijă. Se hotărâse să le coloreze în alb. Alb pur.
Era nevoie să mai picteze ceva pe suprafața sferelor. Niște pete negre. Pete exact ca acelea de pe mingile de fotbal. Ca să fie sigur că-i vor reuși, își făcu chiar un șablon.
În sfîrșit, erau gata. Avea exact 15 sculpturi minunate, 15 sfere cu pete negre.
În timp ce sculpta, se gândise unde le va expune. Îi veniseră mai multe idei. Toate i se păreau bune, chiar perfecte. Așa că, plin de emoție, încărcă sferele în portbagajul autoturismului personal. Era noaptea tîrziu. Luna, ca o seceră galbenă, atârna pe cer printre miile de stele.
Prin noaptea orașului el era singurul suflet care bântuia. Așeză sferele exact în locurile pe care deja le văzuse cu ochii minții. Se potriveau perfect.
Se felicita, în gând, că spațiile de expunere puneau în valoare sferele. Exact așa cum își dorise. Abia acum își dădea seama că acesta era cel mai important moment. Treaba se apropia de final. Gata și cu ultima sfera! Se urcă în mașină și se îndreptă spre casă.
Abia după reîntoarcerea acasă îl copleși oboseala. Lucrase continuu, fără nicio pauză. Fusese ca într-o transă toata ziua. Acum îl treceau sudori reci. De emoție. Oare cum vor primi cetățenii orașului sferele? Nu mai avea liniște...
Wow!!! Toată truda sa și tot consumul nervos nu fuseseră zadarnice! Cetățenii erau acolo. Mulți, așa cum visase.
- Poftiți în cabinet! îl invită, cu multă amabilitate, pe domnul Ionescu, primul pacient.
În gând, își freca mâinile de bucurie. Sala de așteptare era plină ochi, așa cum el, ca medic ortoped, nu mai avusese de mult timp...
================================================
Nu uitaţi! La sfârşitul postării voastre faceţi trimitere către această pagină, specificând:
Introduceţi în formularul de mai jos nume şi link (acestea vor apărea în tabelul ce se va genera automat):
