Verde ... electric

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/noaptea

Întâlnire de gradul III prin zăpadă

Mult mai multe imagini și la WW găsiţi la prietena noastra Carmen, iniţiatoarea acestui joc.

Noaptea e întotdeauna un sfetnic bun

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/noaptea

Vladimir Volegov - Thoughts of Springtime

Azi se liniștise oarecum când o sunase și-i spusese că n-o să se poata vedea atunci fiindcă va fi câteva zile plecat în afară. De câteva zile avea un puternic stres cauzat de ceea ce era o revedere grea, programată de aproape o săptămână. Din lipsă de corelare, chiar a "programatorului", nu se mai întâmpla. Era amânată sine die. Mai bine, fiindca avea și mai ales n-avea dispoziție pentru acea revedere pe care nu o putuse refuza. Era chiar grea și n-avea poftă de amintirile și de regretele lui. Tardive.

Inși care încercau să-i încurce viața mai existau. Un altul care încerca, așteapta de ani întregi să obțină ceva ce nu reușise cândva. Crezând și regretând că fie n-a făcut pasul potrivit ci un altul dovedit greșit în timp, fie n-a insistat îndeajuns atunci. Și se tot invita în viața ei, agățându-se de diverse ocazii. Parcă îi era mila de el să-i spună drept în față că pierde timpul deși îi dădea continuu de înțeles asta, într-un mod fin, delicat și elegant, așa cum îi era ei felul. Câta vreme răspunsul nu părea însă un "nu" brutal, omul percepea asta ca pe un soi de invitație. Și încerca și iar încerca...și iar... Se plictisise de insistențele lui, de el. Era de fapt un om bun, foarte bun și care o iubea dar care din punctul ăsta de vedere ei nu-i spunea nimic. Totuși a acceptat sa o sune din nou a doua zi, să-i spună dacă îl va însoți într-o ieșire scurtă, foarte scurtă. Ieșire pe care i-o cerșea de câțiva ani. Chiar i se făcuse milă...dar nu mai mult de atât.

HAPPY WEEKEND! - Editia 25

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/noaptea

HAPPY WEEKEND! - Ediţia a 25-a este gata de start! Deci, dacă este weekend, este:

Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:

- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau

- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau

- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă.

_________________________________________________________________

Sferele

Zile întregi fusese întristat, îngrijorat. Nu-i venea nicio idee. Dar astăzi, gata! Mult timp așteptase să îl viziteze inspirația! Și astăzi chiar se întâmpla! Fericit, își pregăti blocurile de piatră potrivite. Începu să cioplească cu sârg. Timpul trecea atat de repede. Era altceva să te inspire muza. Dalta și ciocanul părea că alunecau peste suprafața de piatră. Sferele se adunau într-o grămadă ordonată. Le privea cu drag, ca un părinte.

Sferele erau destul de grele. El nu mai era atât de tânăr. Dar începu sa le ridice, una cate una, pe un scaun înalt.

Începu să le picteze pe rând, cu grijă. Se hotărâse să le coloreze în alb. Alb pur.

Era nevoie să mai picteze ceva pe suprafața sferelor. Niște pete negre. Pete exact ca acelea de pe mingile de fotbal. Ca să fie sigur că-i vor reuși, își făcu chiar un șablon. 

În sfîrșit, erau gata. Avea exact 15 sculpturi minunate, 15 sfere cu pete negre.

În timp ce sculpta, se gândise unde le va expune. Îi veniseră mai multe idei. Toate i se păreau bune, chiar perfecte. Așa că, plin de emoție, încărcă sferele în portbagajul autoturismului personal. Era noaptea tîrziu. Luna, ca o seceră galbenă, atârna pe cer printre miile de stele.

Prin noaptea orașului el era singurul suflet care bântuia. Așeză sferele exact în locurile pe care deja le văzuse cu ochii minții. Se potriveau perfect.

Se felicita, în gând, că spațiile de expunere puneau în valoare sferele. Exact așa cum își dorise. Abia acum își dădea seama că acesta era cel mai important moment. Treaba se apropia de final. Gata și cu ultima sfera! Se urcă în mașină și se îndreptă spre casă.

Abia după reîntoarcerea acasă îl copleși oboseala. Lucrase continuu, fără nicio pauză. Fusese ca într-o transă toata ziua. Acum îl treceau sudori reci. De emoție. Oare cum vor primi cetățenii orașului sferele? Nu mai avea liniște...

Wow!!! Toată truda sa și tot consumul nervos nu fuseseră zadarnice! Cetățenii erau acolo. Mulți, așa cum visase. 

- Poftiți în cabinet! îl invită, cu multă amabilitate, pe domnul Ionescu, primul pacient.

În gând, își freca mâinile de bucurie. Sala de așteptare era plină ochi, așa cum el, ca medic ortoped, nu mai avusese de mult timp...

================================================

Nu uitaţi! La sfârşitul postării voastre faceţi trimitere către această pagină, specificând:

Postarea participă la  jocul HAPPY WEEKEND! - Ediţia 25.

Introduceţi în formularul de mai jos nume şi link (acestea vor apărea în tabelul ce se va genera automat):

Parfum necunoscut

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/noaptea

Bucureștiul noaptea

- Salut, Ovi! Ce mai spui? Ce mai faci?

- La datorie! îi răspunse și zâmbi, cu toată fața. Un zâmbet larg, ce-i făcea vagi gropițe în obraji.

- Ești de mult? se interesă brunetul înalt și corpolent.

- Abia ce-am venit, de vreo oră. Am lucrat numai noaptea săptămâna asta...Sunt cam obosit.

Nu prea erau clienți la ora aceea. Știa. Mai vorbeau, mai glumeau între ei. Ce sa facă? Rămăsese pe față cu un zâmbet abia schițat. Hmm...Curând se făceau doisprezece ani de când își alesese meseria asta. Curând, adică peste aproape două luni. Acum doisprezece ani credea că n-are sa facă mulți purici în taximetrie. Picase de două ori la Automatică și azi se gândea ce-i trebuise lui facultatea aia. Poate pentru că îl îndemnase tatăl lui, pe vremea aceea șef de secție într-o uzină mare. A lucrat apoi vreo 2 ani în uzină. Pana ce uzina s-a închis. Nu știa cum dintr-odată nu mai erau comenzi. De fapt