Nu e simplu să fii șomer. Dar câtă vreme simt că timpul nu trece chiar fără rost pentru că mereu apare câte ceva de făcut, situația aceasta pare puțin mai ușor de suportat și asta pentru că am o preocupare la care acum un an sau
doi sau mai mulți nici măcar nu aș fi avut cum să mă gândesc. Poate că
am avut noroc. Încă din ianuarie îmi făcusem acest blog și, încet-încet,
devenisem ceea ce se numește blogger. Astfel că, atunci când am rămas
fără job, blogul a luat parțial locul acestuia.
Pentru mine a fi blogger a devenit ca un fel de altă profesie. Un fel de profesie unde sunt, cu intermitențe, prezentă 24 de ore din 24 și de ale cărei sarcini, autoimpuse, încerc să mă achit cât mai bine, așa cum făceam și când aveam un job oficial. Însă mă tot intreb de ceva vreme... A fi blogger chiar este o profesie?
În legătură cu blogging-ul, dacă e ca un fel de meserie sau ba, am să încerc să mă și să va lămuresc, sau poate mai
rău, să vă bag în ceață, răspunzând la niște întrebări care au venit spre mine de la Adriana. Și ea a fost cadorisită cu ele, n-are nicio vină pentru repetări, nici pentru insistența sau pentru prețiozitatea unora dintre ele. Deci:
1. De ce blogging-ul?
Pentru că multa lume din jurul meu avea un blog. Sau poate pentru că aveam nevoie să exprim niște trăiri. Alegeți care credeți că e motivul, căci e numai unul. Oricum, blogul e locul meu secret, unde mă refugiez când vreau să las totul deoparte.
2. Câte bloguri ai avut ? Și câte ai momentan?
Am unul și bun. Acesta. Nu am de gând să-mi fac fabrica de bloguri. Oricum, unul va fi, pentru că eu, personal, n-aș avea timp să mă mai ocup de încă un alt blog.
3. Care a fost primul tău blog ? Și care este actualul?
Aceeași Mărie cu altă pălărie. Exact ce spuneam mai sus. Iertare, nu-i vina mea.
4. La ce vârsta ai avut primul blog și ce vârsta ai acum?
Offf... Iar întrebarea, deja obsedantă, cu "primul blog"... Oare interesează pe cineva la ce vârsta, când, cum? Pe mine nu mă interesează absolut deloc aspectul acesta în legătură cu alți bloggeri. Deci, pas.
5. Primul blog și-a atins apogeul pe care presupun că l-ai stabilit? Dar actualul blog?
Vă rog, vă implor, nu dați cu pietre! Știu, trebuia să șterg iritanta întrebare cu "primul blog"...dar o las așa, să vedeți ce întrebări circulă prin blogosferă. Ca să vă faceti o părere. Nu una foarte bună, desigur.
N-am planuri în ceea ce privește blogul meu. Nu planuri mari. Dacă el crește, crește natural, firesc. Voi trăi și voi vedea. Viitorul e în față.
6. Ce gânduri “urâte” aveai când ți-ai făcut primul blog? Știai ce te așteaptă?
Să fim înțeleși: Primul blog = actualul. Dacă aveam gânduri "urâte" nu-mi făceam blog. Am înțeles repede că dacă vrei să faci ceva de calitate nu trebuie să dezamăgești. Deci e vorba de destulă muncă fiindca nimic nu reușeste fără. Căt despre blogosferă și despre ceea ce poți întâlni bântuind prin ea, ar fi mult prea multe de spus. Sunt și bune, și rele, pe unele bănuindu-le, pe altele nu, dar tocmai în asta stă farmecul.
7. La început știai că se poate face bani din blogging?
Da, am lăsat întrebarea exact cum a venit. Adică defectă. Habar n-aveam eu atunci că se "poate face" bani din blogging. Acum am habar, dar tot nu fac.
8. Câți bani ai câștigat din blogurile tale? Și după cât timp de la înființarea primului blog ai scos primii bani?
Am răspuns mai sus. Zero lei, zero bani. De fapt, cred că nu prea sunt făcută să scot bani din asta...
9. Ai avut gânduri de abandonare a blogului? De ce ai vrut să abandonezi?
N-am avut. Deci...
10. Te-ai lăsa de blogging? Dacă da, care ar fi motivul?
Nu-i mai mult de o săptămână de când m-am mai exprimat asupra acestui aspect. Doar lipsa inspirației și a timpului m-ar opri să mă mai ocup de blog.
Nu-i mai mult de o săptămână de când m-am mai exprimat asupra acestui aspect. Doar lipsa inspirației și a timpului m-ar opri să mă mai ocup de blog.
Această leapșă, cu întrebări cam repetitive, a circulat prin blogosferă sub numele pretențios de "leapșă profesională". De zâmbit, dacă nu chiar de râs, pentru că a fi blogger nu-i profesie. Poate doar pentru A-listeri. Pentru noi, ceilalți, este doar un hobby. Sigur, unii dintre noi au planuri, aspiră să ajungă sus, foarte sus, ceea ce nu-i deloc rau. Eu prefer însă să las viitorul să decidă el. Pentru că pentru mine, blogul e o întâmplare încă frumoasă.
ce titlu frumos, Elly draga! (si finalul articolului îmi place deasemenea)
ReplyDeleteimi plac mult raspunsurile tale, esti sincera si calda. ma bucur ca te-am descoperit si ca am devenit prietene :)
Pentru mine bloggeritul este doar hobby, relaxarea de seara :) dimineata de la 6:30 lucrez întrun birou de unde nu stiu daca afara ploua sau e soare, daca a cazut guvernul sau daca s-a descoperit viata pe Marte :)) Lucrez concentrata pana simt ca mi se lipeste scaunul de popou si atunci cand se face ora 17 ma bucur ca am voie sa ma ridic! zici ca fara serviciu nu e bine, dar iti garantez ca prea multa munca deasemenea nu face bine!
Sa ai o seara minunata! imbratisari :)
Ma bucur ca ti-a placut titlul, Carmen! Si raspunsurile :)
DeletePai, la fel ca si pentru tine, blogging-ul nu-i decat o frumoasa pasiune. Cat voi simti ca-mi va placea, voi merge inainte.
Intotdeauna mi-a placut sa scriu, pe vremuri scriam scrisori aproape interminabile, uneori chiar de 10 pagini ;) Si sa fotografiz, de asemenea.
Pana la 1 iulie si pentru mine viata a fost aproape la fel ca pentru tine. Stiu ca prea multa munca nu face bine, imi amintesc cat eram de stresata.
O seara la fel de placuta sa ai! Inca o data, multumesc! :)
Pentru tine si pentru multi altii întrebarea 2 ar trebui reformulata: "Daca raspunsul este 1 (la "câte bloguri ai avut?") treceti direct la întrebarea 9". Halal leapsa!!
ReplyDeleteRevenind la subiect, e frumos spus "întâmplare înca frumoasa". Nici nu trebuie sa fie altceva, în niciun caz meserie. Te obisnuiesti cu ideea si nu mai "vrei" alta meserie, ceea ce ar fi daunator. Suntem cam în aceeasi situatie: tu abia ai început, eu mai am putin si termin. O sa ma tin de blog toata ziua? Acum mi-as dori sa am mai mult timp, dar atunci va trebui sa-mi impun sa fac si altceva. Succes, deocamdata tie!
Asta am zis si eu...ca intrebarile sunt aiurea ;) Cand am primit-o, am promis s-o fac :) Desi nu-mi plac lepsele.
DeleteCum adica mai ai putin si termini? Vrei sa renunti? Nu trebuie sa te tii de el zilnic...Cand si cand e suficient, mai schimbam o parere, un zambet.
Multumesc pentru urare :)
Asemeni lui Carmen, mai mult sunt plecată (la firmă, la atelier și alte îndatoriri), ca să nu mai vorbim de familie, așa încât blogul e numai și numai pentru relaxare, artă, plus cele trei întâlniri săptămânale, care mă bucură. Azi n-am intrat deloc, fiind plecată toată ziua, cu excepția a zece minute din care al zecelea e chiar aici, la tine! Cred că esențialul este să nu ne tot gândim dacă e bine sau nu, ci dacă ne relaxează, ne place și ne ajută măcar la ceva. Recunosc că și eu am avut gânduri, ba să-l las, ba să-l folosesc doar pentru promovare... Dacă am altă treabă, sigur nu pot fi pe blog, așa că nu mă consider absentă, intru doar când am timp și mereu am ceva frumos de făcut acolo! Repet, când am timp.
ReplyDeleteÎmi plac răspunsurile tale. Totuși, așa cum spui, blogul nu e job, e absența acestuia. Sau ora de retragere cu noi înșine, după orele de muncă, indiferent că este un job de birou, ore cu studenții, atelier de creație sau lucru în grădină. Succes în ceea ce faci aici, Elly dragă! Seară frumoasă! :)
La mine s-a intamplat sa am mai mult timp in perioada asta. Asta nu inseamna nimic :) Am zile cand abia ajung pe blog, fiindca am treburi prin gospodarie. Chestia e ca m-a deranjat si amuzat denumirea pompoasa de "leapsa profesionala". De cate ori ma gandesc, ma umfla rasul. Aia spun si eu, nu-i nicio profesie. Poate ar fi, daca ar fi remunerata ;)
DeleteMultumesc mult pentru urare, Mirela, draga!
O zi super sa ai!
Mi se potriveste si mie titlul postarii, am avut doi ani fantastici, 2010 si 2011, in care bloggingul m-a facut foarte fericita, mi-a adus nenumarate bucurii si a functionat ca un soi de terapie. Am avut alaturi oameni frumosi, mai am inca (dar nu asa multi ca odinioara), dar entuziasmul meu s-a mai diminuat. La mine nu s-a pus problema banilor, scrisul meu e spontan si vine din suflet. Ma cam deranjeaza ca totul trebuie sa se invarta in jurul banilor... Macar aici, in online, sa scapam de fantasma lor.
ReplyDeleteMa bucur ca si aici ne asemanam, Nice! Ai avut deja doi ani, ai rezistat relativ mult in mediul acesta :)
DeleteEu sunt pe aici de putintel timp...voi face curand abia 10 luni.
Nu am fost niciodata foarte entuziasmata, avand in vedere si motivul pentru care s-a nascut blogul. Dar m-a incantat faptul ca ceea ce scriu place, ca oamenii se regasesc in unele dintre postarile mele. Si desi scrisul tot din suflet vine, caci altfel m-as fi gandit serios sa ma apuc sa fac bani, probabil ca va veni o zi cand si la mine se va mai diminua placerea de a scrie...Dar cine poate sti ce va fi?
Foarte frumos ai spus! Şi să ştii că îţi împărtăşesc gândurile. Şi eu zic la fel, că acest blog este o "întâmplare frumoasă" şi sper să fie aşa în continuare. Este mai mult decât un refugiu. este un loc unde avem ocazia să întâlnim oameni minunaţi, pasionaţi de atâtea lucruri frumoase...
ReplyDeleteÎţi doresc numai bine şi să continui tot ce ai strâns, atât de frumos, aici, pe blog! :-)
Multumesc mult, Alex, pentru cuvintele frumoase!
DeleteInseamna ca gandim asemanator :)
categoric,nici pentru mine bogul nu e un "job"...
ReplyDeletee locul unde fug sa ma destind si sa stau la povesti cu cei care ridica "capacul cutiutei" mele...
mi-a placut felul transant si clar in care ai raspuns intrebarile nu foarte inspirate din cauza repetivitatii...
In general aceasta e problema cu mai toate lepsele. Parca atunci cand au fost facute n-au fost si gandite ;)
DeleteEu cred ca ar deveni un job in momentul cand s-ar castiga in mod serios din asa ceva.
Multumesc pentru aprecieri. Am incercat sa repar din leapsa ceea ce am mai putut. :)
Eu abia am descoperit ce inseamna sa ai un blog, inca mai descopar lucruri noi.Aproape ca a devenit un drog, o zi departe de calculator e ca o zi ploioasa.Cred ca inca sunt stangace in postari, inca nu mi-am definit un stil, ce-mi vine in varful degetului aia insir pe taste.Dar ma face sa ma simt mai libera, parca s-a mai rupt o gratie la colivie.Si am descoperit niste oameni care simt ca imi seamana, imi dau senzatia apartenentei la un club select.Si daca as putea face bani din asta, nu m-ar interesa, ar deveni treptat o corvoada.Si atunci unde mai e placerea?
ReplyDeleteEu cred ca ai un stil, deja inconfundabil. Probabil ca tocmai spontaneitatea te face speciala, recognoscibila in articole. Treaba cu corvoada o percep si eu la fel. Poate ca ar fi bine sa vina ceva bani din treaba cu blogul dar asta inseamna articole la comanda, pe care mie mi-e greu sa le fac... Nu pot scrie cand nu simt nimic, eu scriu cu inima.
DeleteFoarte frumoase si oneste raspunsurile tale. Am fost invitata si eu sa preiau leapsa, dar cum intrebarile mi s-au parut mai mult decat copilaresti (si da, repetitive) nu am dat curs. Crestem incet, fiecare cu gandurile si asteptarile noastre. Spor la blogarit in continuare!
ReplyDeleteSunt foarte copilaresti dar pana la urma de aceea am si acceptat-o, sperand sa fac din ea ceva mai bun. Sa-i schimb cumva soarta pe care nimeni pana la mine nu s-a gandit sa i-o schimbe. :)
DeleteMultumesc pentru urare!
Poate ar trebui sa accelerezi putin si sa transformi bloggingul in job. Acum ai timpul necesar si e pacat sa nu profiti de ocazie. Pentru majoritate dintre noi este doar un hobby, dar cu siguranta multi viseaza sa devina mai mult de atat.
ReplyDeleteNu m-ar deranja ca la un moment data sa renunt la job pentru blogging :D
Vezi tu, nu zic ca nu ar fi buni niste bani, mai ales ca sunt int-o situatie delicata. Dar nu cred ca as reusi mare lucru. Eu inca scriu cu mintea si cu inima, ingemanate. Daca voi reusi sa fac o "operatie" de separare a lor, posibil sa iau in calcul ideea ;) :))
Delete:))
ReplyDeleteprimele ...sase intrebari sunt preferatele mele :))...
deci....nu pun la indoiala faptul ca ai mare rabdare!!
pop!!
Pai avem cam aceleasi preferinte :)))
DeleteNu-i asa? Chiar am, sa stii. Si multa intelegere ;)
Multumesc, Geanina!
mai raspunde o data la intrebari atunci! macar la primele sase...hihi
Delete:)) glumeato!
DeleteNici eu nu mi-as dori sa fac din blog o profesie. Simt ca acesta e locul in care ma pot relaxa, unde pot scrie ce vreau si unde ma simt bine. Nu vreau si in acest mediu, nervi si stres, griji. Mi-au placut intrebarile tale, ca intotdeauna, reusesti sa le legi in asa fel incat sa punctezi ceea ce doresti sa zici. O zi faina!
ReplyDeleteSincer, nu ma relaxez intotdeauna, nu asa l-am gandit. Pun mult prea mult suflet in unele postari. Mai ales in cele unde vorbesc despre experientele mele dureroase. Dar blogul tot oaza mea de liniste este :)
DeleteSa stii ca eu incerc sa fac altfel aceste lepse care sunt lipsite cam total de personalitate si n-au de fapt niciun haz. Sper ca am reusit cat de cat.
Multumesc, draga mea!
Frumos titlu! potrivit şi pentru mine, căci rubricile săptămânale la care particip, mă bucură şi mă relaxează (de cele mai multe ori). Nu am timp prea mult, programez multe postări o dată (de aceea răspund şi târziu la comentarii) şi nu sunt întotdeana inspitată..., dar..
ReplyDeleteO zi frumoasă, dragă Elly!
Cred ca aceste rubrici saptamanale, pe langa componenta lor de socializare, pe care nu cred ca le-o poate cineva nega, intr-adevar ofera si un oarecare confort. In ziua aceea stii sigur ce faci, principalul este sa respecti tematica :)
DeleteEu, marturisesc ca pe multi dintre prietenii din blogosfera i-am cunoscut prin intermediul Miercurii fara cuvinte a lui Carmen si chiar a saptamanalului Life in Pictures, al lui Costin. Am cunoscut foarte multi oameni de calitate si in timp ne-am apropiat. :)
Eu nu pot programa postari, nu-mi functioneaza programarea :( Lasa, ca inspiratie 100% din zile nu are nimeni :)
O zi minunata si tie, Anastasia!
Eu am fost prin blogginf si prin 2007/2008/2009/..Apoi a trebuit sa renunt..Dar anul asta mi-am facut curaj si am revenit la pot sa zic marea iubire :P
ReplyDeleteWow! Dar tu ai experienta, nu gluma! :)
DeleteFoarte bine ca ai revenit! Uite, asa ne-am cunoscut, si am ajuns si eu in Maramu' :) Ceea ce nu-i rau deloc! ;)
Aceasta leapsa a pornit de la un copil de 17 ani, care a schimbat pana acum cateva bloguri, deci intrebarile sunt alese dupa modelul sau.
ReplyDeleteEu am decis sa nu o fac. Explicatia se gaseste mai sus, in comentariul lui Dan, Desi am mai avut un blog, consider ca acolo a fost un fel de test initial.
Pai chiar asa pare, destul de copilaroasa! M-a enervat cu intrebarile ei puerile, scrise si gresit gramatical, dar am apucat sa-i promit Adrianei ca o fac, n-am putut s-o necajesc din prima. Acum stie ca nu ma omor cu lepsele... :)
DeleteAm vrut de fapt sa fac ceva din ea...daca tot m-am apucat. Tu stii ca eu incerc sa le schimb putin soarta lepselor. Cred ca am reusuit ceva si cu asta :)
Eu consider ca si tine sa, blogul este un loc de refugiu, un loc de relaxare nu un servici unde trebuie sa "pontezi" în fiecare zi altfel vei fii sanctionat!
ReplyDeleteMinnie, draga, am uneori si 2 sau 3 zile cand nu public ceva, mai rar, e drept. Si nu public pentru ca poate n-am timp, poate nu am nimic de spus, poate nu sunt in stare sa spun nimic...ori motivele sunt mai multe :)
DeleteAm primit si eu aceasta leapsa...si unele raspunsuri de ale noastre coincid. Mi-a placut si titlul bineinteles. Si ca si tine vad in blog un loc prielnic pentru auto-exorcizare nu pentru a face bani. O zi frumoasa!
ReplyDeleteDa? Interesant. Ma bucur ca ti-a placut titlul.
DeleteEu de fapt as fi vrut sa-mi citesti articolul de la Povestea parfumata...dar e bine si asta ;)
Sa stii ca termenul folosit, auto-exorcizare...e foarte aproape de ceea ce fac eu in multe postari. Mai rar in ultima vreme, fiindca nu vreau sa plictisesc... dar am o multime de astfel de articole....
Multumesc! La fel!
eu...nu am blog...am un jurnal mai modern asa...si nu stiu pe nimeni personal sa aiba...din cunoscutii mei...sunt o ciudata , nu ? :)))
ReplyDeleteDa, in general blogurile asa trebuie sa functioneze, acesta a fost rolul lor initial. De jurnal personal. Foarte personal, chiar. Eu stiu pe cativa dintre cunoscutii mei...dar ce e interesant e ca ei nu stiu despre mine :)
DeleteNu, nu esti o ciudata, chiar deloc!
Hi hi, pare-mi-se ca nu prea ti se potriveste leapsa asta
ReplyDeleteSi nici foarte "profesionala" nu mi se pare :)))
Pai mie mi se pare? :))) Am ras si-am plans si cand am raspuns la ea. Problema e ca am apucat sa promit ca o fac...si a trebuit sa ma tin de cuvant. Normal ca nu mi se potriveste! Omul ala n-a gandit-o, a scris si el niste biete intrebari, din punctul lui de vedere. Vienela spune ca e a unui pusti, care deja avea experienta catorva bloguri pana la 17 ani. Iti dai seama, un profesionist sadea! ;) :)))
DeleteAm incercat sa o fac cat de cat frecventabila. I-am facut un mare bine...
Da, la titlu ai fost foarte inspirata!
ReplyDeleteMerci, Hapi! :)) Macar la titlu, ca in rest leapsa e praf ;)
DeleteIn timp ce-ti citeam raspunsurile mi se alcatuia in minte ditamai "raspunsul"! insa am citit comentariile, multe si...complete! m-am regasit in cateva din ele si in cele din urma mi-am dat seama ca raspunzand nu as fi facut altceva decat sa repet ce am citi mai sus! si cum nu-ti plac repetitiile.....:)
ReplyDeleteOricum, evident e ca, profesie sau nu, pasiunea ta e nelimitata! :)
Crezi ca e nelimitata? Ma pot supara intr-o buna zi ... :)
DeleteDa, poate ai dreptate, nu stiu, imi place prea mult sa scriu...asa ca nu voi renunta curand.
Nu stiu cat poate castiga cineva dintr'un blog ca sa'l considere job..asa ca eu, cel putin, o sa raman mereu (cat o sa am blogul...si am de gand ca asta sa insemne muuult) la stadiul de hobby. Si oh da:)) chiar sunt deranjante intrebarile astea repetitive "primul blog, dar cel actual" 8-|
ReplyDeleteNici eu, dar nu asta-i preocuparea mea. Insa stiu ca exista cazuri.
DeletePoate daca vei lua la medicina, ceea ce-ti doresc din toata inima, abia atunci s-ar putea sa fii nevoita sa renunti. E foarte mult de invatat. :)
Ma bucur ca esti de acord cu mine.
Probabil nici atunci nu o sa renunt si cand o sa am cate o fereastra mai libera o sa intru sa va stresez si pe voi, cei care ma cititi, cu referatele, temele, teancurile de cursuri de invatat etc:))
Delete