Roșu - Culoarea lunii octombrie

https://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/timp

Ieri s-a mai incheiat o saptamana. N-a fost grozava, as spune ca a fost aproape gri, ciudata, in primul rand pentru ca vremea si-a cam facut de cap osciland: cand ploaie mocaneasca, cand putin vant, cand soare, cand ceata. 
Un bilant? Mai stie cineva ce s-a intamplat timp de o saptamana? Mie adesea imi pare ca am facut de toate si mai nimic. Cumparaturi, rezolvari de diverse mici probleme pe la institutii foarte oficiale, treburi marunte si aparent neimportante prin curte si gradina, ore de bucatareala, putina curatenie, griji de toate felurile. 

Ce vreau eu să fac, fac!

https://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/timp

Am întâlnit acum ceva vreme, pe un blog micuț, la caseta de comentarii, un îndemn de genul:

"Cititorule, dacă mi-ai trecut pragul, sacrificând câteva clipe din timpul tău ca să citești ce-am scris, lasă-mi aici părerea ta, ca să știu că ai trecut!" 
Am zâmbit și m-am întrebat de ce și cum să scrii așa ceva. Pentru că e ridicol, sună a cerșetorie.

E drept, comentariile se consideră a fi un semn sigur că un articol a fost citit deși e discutabil cumva pentru că există și unele de genul: "Ce frumos!", "Bine scris!" care numai asta nu înseamnă. Am și eu astfel de comentarii și nu mă omor după ele. 
Dar mai știu și că sunt și mulți oameni care citesc în tăcere sau alții care îmi lasă, din pură simpatie, un semn pe FB și nu mă refer la câte un controversat like.

Televizor Pastel-Color - Prăjitură televizor

https://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/timp

Am foarte puțin timp la dispoziție. Atât de puțin că mi-e teamă că n-am să reușesc. Vreau să prăjituresc ceva destul de complicat în doar 55+10 deci în doar vreo 65 de minute.

Tare mi-e teamă că prăjitura va rămâne neterminată dar e o mare provocare și am să încerc.

Poate știți prăjitura, poate nu. Oricum, fiți cu ochii în patru!

Prăjitura are trei foi. Două identice, cu cacao și una galbenă, de tip pandișpan. Între ele se află o cremă pe care eu o dublu colorez și care face ca televizorul să devină nu chiar color ci exact așa cum am scris în titlu: pastel-color. Deasupra se va turna o glazură de cacao.

Din viața mea dispar oameni. Continuu.

https://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/timp

Cum e să știi că cineva e mereu undeva, acolo? E confortabil oarecum. Cum e însă să descoperi, deodată, că nu mai este? Că a tăiat orice punte cu ceilalți? E un sentiment tulburător, profund îngrijorător. Declanșator de panică...

Am intrat în blogosferă aproape din întâmplare. De pregătită, eram. Foarte. Eram vaccinată contra multor rele virtuale: prefăcătorie, minciună, lașitate, lingușire, insulte și jigniri, scenarii polițiste, urmăriri incognito, avansuri...și multe altele. Ca-ntr-o adevărată Cutie a Pandorei. Pe fundul cutiei, însă, exista ea, mică și timidă, Speranța că voi întâlni prin intermediul blogului și oameni buni, care vor rezona cu mine, cu ceea ce voiam să transmit. Nădăjduiam că gândurile mele vor ajunge la sufletul cuiva.

Blogul - O întâmplare încă frumoasă

https://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/timp

Nu e simplu să fii șomer. Dar câtă vreme simt că timpul nu trece chiar fără rost pentru că mereu apare câte ceva de făcut, situația aceasta pare puțin mai ușor de suportat și asta pentru că am o preocupare la care acum un an sau doi sau mai mulți nici măcar nu aș fi avut cum să mă gândesc. Poate că am avut noroc. Încă din ianuarie îmi făcusem acest blog și, încet-încet, devenisem ceea ce se numește blogger. Astfel că, atunci când am rămas fără job, blogul a luat parțial locul acestuia.

Pentru mine a fi blogger a devenit ca un fel de altă profesie. Un fel de profesie unde sunt, cu intermitențe, prezentă 24 de ore din 24 și de ale cărei sarcini, autoimpuse, încerc să mă achit cât mai bine, așa cum făceam și când aveam un job oficial. Însă mă tot intreb de ceva vreme... A fi blogger chiar este o profesie?

În legătură cu blogging-ul, dacă e ca un fel de meserie sau ba, am să încerc să mă și să va lămuresc, sau poate mai

Cuvinte cu parfum de fericire

https://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/timp

desen personal

Mă împresoară. Mă invadează. Mă dor și mă-nfioară. Mai ales mă dor și mai ales noaptea, când liniștea coboară, când doar torsul fin al laptopului se simte aproape imperceptibil. Cuvinte frumoase, cuvinte hâde, cuvinte în fragmente de fraze, fraze rotunjite sau sparte inestetic în bucăți disparate, amestecate, parcă fără legătură cu viața mea. Și totuși...au aceeași cadență. Le recunosc, le simt apartenența la sufletul meu, la ceea ce a fost el cândva, nu la ceea ce mai este azi. 

Cuvinte vechi, cuvinte noi. 

Cuvinte vechi ascultate și rostite de sute de ori cu speranță și dragoste. Cuvinte noi, neterfelite încă, pe care aș fi vrut să le pronunț cu alte speranțe și cu dragoste renăscută dar n-am mai avut ocazia. N-a mai fost să fie.

Cuvinte șoptite, fericite, zâmbite, întristate, înveselite, îndurerate...cândva fiind prezente acolo, în "acele" zile. Zile ce-au rămas în trecut, fără nădejde de întoarcere. Doar cuvintele ce-au însoțit acele zile călătoresc straniu. Cum ajung oare în prezent, de ce? De ce nu s-au pierdut atunci, în acel timp, când totul s-a năruit și s-a împrăștiat? Atunci când sufletul meu ce plutea înaripat s-a prăbușit. Cuvintele și, mai ales, necuvintele l-au ucis. N-a căzut în colb, poate mai avea vreo șansă, a cazut pe-o piatră dură, ca de diamant. Sufletul meu s-a spart în mii și mii de cioburi. Dureroase.

Dar Cuvintele n-au dispărut. De parcă nu s-au terminat. Nu și-au încheiat misiunea, nu și-au spus ultimul...cuvânt. Poate că n-au găsit oportunitatea. Absurd. Nefiresc. Și totuși... 

Cuvinte încăpățânate! Uneori aș vrea să vă urăsc! Pentru că eu, deși țin ușa închisă, voi izbiți precum berbecul în poarta

De ce iubesc ?

https://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/timp

De mult n-am mai primit o tema ! Marturisesc, sunt incantata, pentru ca timpul pare c-ar fi fost dat inapoi...ma simt din nou copil...adolescenta..cand primeam teme la scoala. Si cum tema este despre iubire, sunt gata sa raspund...simt ca intre timp am mai aflat cate ceva despre acest sentiment...
1. De ce iubesc luna ianuarie ?
Pentru ca incepe cu cea mai frumoasa zi a anului, in care se "intampla" cea mai grozava petrecere a anului, Revelionul. Si pentru ca, luna ianuarie, in fiecare an e un nou inceput, o speranta de mai bine.
2. De ce iubesc strazile cu nume de poeti ?
Simplu. Fiindca pentru sufletul meu, oricum ar fi acea strada: micuta cam cat o alee, marginasa sau poate nu foarte curata, daca poarta numele unui poet ea este innobilata, e ca si cum ar avea o aura.
3. De ce iubesc fulgii de nea ?
Pentru ca sunt puri si perfecti. Oare exista cineva care sa nu iubeasca puritatea si perfectiunea ?
4. De ce iubesc propozitiile care nu contin negatii ?
Le iubesc tocmai pentru ca sunt pozitive...afirmative...si pentru ca-l urasc pe "nu".
5. De ce iubesc ceasurile care opresc timpul in loc atunci cand e cazul ?
Ar fi fost doua momente in care as fi dorit ca timpul sa stea in loc: cand am implinit 18 ani si cand m-am indragostit nebuneste de cel mai extraordinar tip. Si as iubi la nebunie ceasul care ar putea opri timpul in loc pentru parintii mei...
6. De ce iubesc un cap plin de idei ?
Capetele pline de idei ma fascineaza. Posesorii lor au solutii pentru orice. Cum as putea sa nu iubesc asemenea persoane ?
7. De ce iubesc copiii care au fulare rosii ?
Fiindca iubesc copiii si fiindca rosul inseamna iubire, putere, vitalitate...inseamna VIATA.
8. De ce iubesc forta de atractie ?
Pentru ca iubesc merele. Si fizica. Si, MAI ALES, acum fara gluma, pentru ca fara forta de atractie tot acest univers pe care il iubim, s-ar dispersa si n-ar mai ramane nimic. Si probabil ca aceasta trebuia sa fie ultima intrebare...Parerea mea !
9. De ce iubesc pantofii care au in ei o intreaga poveste ?
O sa-mi permit sa spun ca eu personal, iubesc o pereche de cizme peste genunchi, pentru ca au povestea lor. Le-am cumparat impreuna cu barbatul iubit, care a suportat cu stoicism sa-l alerg vreo doua zile prin trei mall-uri... si pe care inca nu le-am purtat, decat in cutie...fiindca asa s-a intamplat si intre timp ne-am si despartit. Adica mi-am permis sa opresc timpul in loc, cumva...
10. De ce iubesc soarele ? 
OOps !  Mii de scuze !
Abia aceasta e ultima intrebare. Si e corect.
Iubesc SOARELE fiindca fara el nu ar fi fost NIMIC. Nici macar aceste intrebari. :)
O. Paler - Decalog 
03.02.2012

Articol participant la:
Blog Power Editia 8  de pe Most Wanted Blog