Sunday, November 18, 2012

Timpul, ca un dușman ...


Nu stia cum sa le mai impace pe toate. Viata ii era mult complicata de job-ul stresant si care-i ocupa aproape tot timpul. Parțial si timpul pe care ar fi trebuit sa-l aiba doar pentru ea. Visa un alt job, mai putin solicitant. Era plătita bine si o noua cautare, o noua situatie necunoscuta in care sa "aterizeze" o nelinistea putin, de aceea inca nu facea pasul. Dar o tenta o schimbare, oricat de mult ii placea ceea ca facea acum. 
Saptamana asta fusese de cosmar. Zilele de vineri si sambata pusesera capac. Atat de aglomerate incat ieri ajunsese acasa foarte tarziu si atat de obosita ca nici sa manance nu mai fusese in stare. Facuse baie, daduse drumul la televizor, mancase o ciocolata...si se trezise pe la patru dimineata cu televizorul vorbind peretilor. Îl inchisese si căzuse din nou ca in somn de moarte iar azi de abia reusise sa se trezeasca. Pe la pranz. 
Se gandise sa anuleze dar nu mai avea cum. Era prea tarziu si nu mergea asa, cu un simplu telefon. Deja isi confirmase
de ieri prezența, când fusese sunată.

Programarea era facuta de mult, pentru ora 18,00, asa ca n-a avut de ales si s-a mobilizat. Cel mai mult s-a gandit cum sa se imbrace. Nu s-a hotarat prea usor ce sa poarte, cum nu se hotara niciodata. Dar trebuia sa ajunga. Promisese și își promisese...
Conducea atent prin seara destul de rece.  Ura sa conducă pe timp de noapte cum, de fapt, ura să conduca prin Bucurestiul atat de aglomerat, mai ales seara.
I se ceruse sa ajunga cu 15-20 minute mai inainte de ora stablita dar deja credea ca va ajunge cam tarziu. Si chiar era tarziu, ceasul de bord asa-i arata si, in plus, numai de la locul de parcare pana acolo si tot mai pierdea cateva minute bune. In parcare, grabita si cam zapacita, ajunse simultan cu inca cineva si, daca era sa mai enumere inca un aspect pentru care ura sa conduca, era felul cum se parca. Aproape ca sterse cealalta masina al carei sofer, venit din sens opus, era parca la fel de grabit ca si ea sa parcheze. Omul se uitase prin parbriz cam urât la ea desi avea si nu avea dreptate. Adevarul era ca amandoi parca pierdeau o cursă care n-avea sa mai vina curand, asa de grabiti erau. A coborat geamul portierei si barbatul, ca la un semn, a facut și el la fel. Un tip destul de tanar, mai tanar decat i se paruse prin parbriz si semintuneric. Si-au cerut scuze reciproc, i-a zambit un pic cam stramb dar totusi amabil si aproape fermecator, a ridicat geamul si a parcat. Si-a luat poșeta si a fugit. Nu s-a mai uitat in urma.
A ajuns la ușă exact in ultimele doua minute pana la ora fixata. Si-a cerut scuze, probabil toata lumea ajunsese deja. A primit ecusonul si, ajunsă sus, a constatat ca asa si era, aproape toate mesele erau ocupate. A primit numarul 11, ultimul, desigur. A fugit pana la toaleta, avea nevoie sa se priveasca, macar si pentru o clipa, intr-o oglinda. A respirat usurata, totul parea OK, agitatia ultimelor minute ii adusese sangele in obraji si se simtea si vedea draguta desi resimtea inca oboseala ultimelor zile. Si-a asezat o suvita putin rebela si si-a zis: "Ce-o fi, o fi!"

Primise foaia cu tabelul, ascultase atenta explicatiile desi, in mare parte stia cum trebuie sa fie. Privea in jur. Credea ca toate cele prezente erau mai tinere ca ea. Sau poate doar așa pareau...așa i se pareau. Intr-un fel, reprezentau concurența. Desi nu chiar. Sunetul clopotelului o aduse la realitate. Etajul fusese inundat de posibilii parteneri. 
Era acolo si inca nu-i venea a crede ca era la un speed dating. In urma cu ani de zile, cand viata parea a fi altfel, nu ar fi gandit ca ea, atragatoare, inteligenta, o fire destul de sociabila, realizata profesional, umblata destul prin lume, avea sa ajunga la aproape 35 de ani sa fie singura. Singura. Nu suferea neaparat din acest motiv insa simtea ca era timpul sa aiba o familie. Avea de toate, mai puțin timp. Timpul era dusmanul ei. 
N-o parasise inca gandul fugar cand se trezi cu primul barbat asezat la masa ei. Si care, probabil dorind sa foloseasca din plin cele 7 minute, pornise un fel de tir al intrebarilor. Din prima clipa o enervă siguranta si zambetul, parca tâmp, de pe chipul lui. Era de nota 1. Nici nu mai conta cum arăta.
Nu a reusit s-o atraga nici figura de poet neînteles a urmatorului si frazele cu cuvinte prea cautate pe care le debita, nici chelia prea lustruita a celui de-al treilea. N-au impresionat-o deloc nici cei doi care s-au asezat in ordine la masa ei. Nu-i placeau barbatii cu gusa si abdomenul proeminent. Chiar daca unul avea o voce frumoasa, ca de Teleenciclopedia. I-a placut chipul luminos si sincer al celui de-al cincilea insa era foarte scund. La fel i-au placut ochii verzi ca iarba de primavara ai celui de-al șaselea. Dar nu era suficient. Nu putea sa le dea mai mult de nota 2.
CERUTTI 1881 Homme
Dupa pauza de zece minute, in care a fugit din nou la toaleta, sa se mai vada o data, sa se asigure ca e totul in ordine, au urmat inca patru dezamagiri mai mici sau mai mari. Cea mai mare avea cam doi metri inaltime, parea foarte inteligent, aveau ce vorbi insa avea o dantura ingrozitoare. Trebuia sa admita ca venise degeaba, nu-si facuse, oricum, mari iluzii, era doar o incercare care se putea sa fie insa si cu noroc. Dar poate ca nu azi... 
Era cu ochii in foaia de pe masă...cand simți in nări o adiere fină de aer proaspăt de molid, lamaie, levantica, mosc alb si putin patchouli. CERUTTI 1881 Homme, nu se insela. Nu auzise clopotelul dar realiză ca in fața ei trebuia sa fie ultimul tip din acea seara. Ridică ochii incet, cu teama de a nu vedea înca un chip față de care sa simta o respingere aproape viscerala, cum deja se intamplase de zece ori. 
Senzatia de déjà vu era mai puternica decat orice. Chiar si decat aroma masculina de vetiver, bergamota, lemn de cedru si coacaze care venea dinspre ochii caprui, cu gene dese din fata ei. Instantaneu si instinctiv se simti prinsa ca intr-o cursa.
Clipele treceau si nici unul, nici altul nu-si gaseau cuvintele. Un geam de la portiera coborat in graba... o încruntare...un zambet usor stramb dar amabil... Asta era!
Parcarea... Era tipul din parcare. 
Timpul se dilata... De fapt trecusera doar cateva secunde dar amândoi realizau că acolo era singurul loc din lume in care trebuia să se afle in acea clipa.

Pe fereastra incepusera sa se vadă, luminați feeric, într-o joaca de-a v-ati ascunselea, diafani si minunati in lumina artificiala din fața ferestrei, primii fulgi de zapada din acea toamna tarzie...



Această poveste despre Parfumul primilor fulgi de nea, a fost posibilă datorită Clubului poveștii parfumate, găzduit cu grație de Mirela.

Au mai scris  pentru Povestea parfumată următorii:
Mirela, Silving,  Carmen, Simona, GandvisVienela, KARMAPOLICE, Gabi, Pandhora, Lili Lolita, MinnieDiana,   Diana, Sara,  Lolita, Vero,            



56 comments:

  1. Parfumul nu îl cunosc, dar povestea ta e super! Imi era teama ca se termina cu "a ales pan-a cules" dar, ce bine ca nu a fost asa! Sa ai o seara frumoasa, fara zapada! :)))


    ps. fa o vizita pe blogul meu?

    ReplyDelete
    Replies
    1. E un parfum bun. Ma bucur ca-ti place povestea. Putea sa fie si asa cum te-ai gandit. Totul e posibil.
      Multumesc, Minnie!

      Delete
  2. Eroina povestii vorbeste despre timpul care parca îi este dusman - o realitate dura pentru multi dintre noi - si despre relatiile dintre oameni care au suferit si ele. Imi place mult povestirea si mai ales finalul care se profileaza odata cu dansul zburdalnic al fulgilor de nea...Mister, seducţie, iubire...:-)
    O saptămână minunată!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mai mult gandeste...dar ai perfecta dreptate. :)
      Multumesc, LOLITA! O saptamana la fel!

      Delete
  3. Uneori, poveștile au happy-end!...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Uneori...mai rar.
      La mine chiar destul de rar. Vad fata mai trista a lumii, habar n-am de ce.
      Multumesc :)

      Delete
  4. Optimism pentru a putea incepe fara stres saptamana.:)
    O poveste frumoasa...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc, Angi, draga! Ma bucur ca ti-a oferit aceste sentiment.

      Delete
  5. De curând am citit ceva, nu contează ce, dar ideea ce se desprindea era că ”totul este destin”! Și s-ar putea ca așa să fie...Câte încercări, cât suspans, câte emoții, ca ”tipul din parcare” să adie a Cerutti taman acolo, în fața ei! Totul a fost destin?! Poate ne spui... ”amândoi realizau că acolo era singurul loc din lume in care trebuia să se afle in acea clipa.”
    Ah, cât de mult îmi place acest parfum! Lemnos aromatic, proaspăt, bărbătesc. E un parfum foarte bun, ca majoritatea parfumurilor italienești.
    Să ai o săptămână plăcută și parfumată, Elly dragă! :)


    ReplyDelete
    Replies
    1. Eu sunt definitv convinsa ca totul in viata e destin.
      Pe aceasta idee s-a bazat si povestea mea, aici, de fata.
      Da, e un parfum foarte bun. :)
      Multumesc, Mirela, draga! La fel! :)

      Delete
  6. Introducerea m-a făcut să mă gândesc la cele două fete care au ţinut cu ceva timp în urmă prima pagină murind de prea multă muncă şi epuizare, dar apoi mi-a plăcut povestea.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Imi pare rau ca povestea te-a dus cu gandul acolo. Sarmanele...
      Problema este ca multe femei de cariera nu mai au deloc timp pentru viata personala.
      Ma bucur ca ti-a placut. Multumesc, Andreia! :)

      Delete
  7. cunosc senzatia timpului care se comprima...o cunosc mult prea bine asezonata cu stresul job-ului...dar mai bine sa nu-mi amintesc ca maine este din nou luni...

    sa fii in locul potrivit la timpul potrivit...asta se numeste sansa sau cum bine spune Mirela,destin...daca sansa sau destinul miros si a Cerutti,un parfum si sobru si provocator atunci...merita sa-ti infrunti prin asteptare,destinul :)
    frumos ai scris Elly!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Din pacate si eu cunosc aceasta senzatie...mult prea bine...
      Sau intalnirea cu destinul :) Caci e posibil.
      Multumesc mult, Pandhora! :)

      Delete
  8. ;) intr-adevar Elly draga, povestile noastre incep aproape la fel :)) a ta se desfasoara mai departe pe un tarâm al curiozitatii, al asteptarii, al provocarii, al acceptarii situatiei, al destinilui, al viitorului :) interesanta combinatie de idei si parfumuri. Mi-a placut asocierea "dragostei la a doaua vedere" cu Cerutti si fulgii de nea! :)
    O seara parfumata iti doresc!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ti-am spus eu :) A trecut, fugar, aceeasi muza pe la noi cumva? Asa cred.
      Ma incanta ca ti-a placut ideea de "dragoste la a doua vedere"... Cred ca exista.
      Multumesc, Carmen!

      Delete
  9. Mi-a plăcut povestea. Un sfârşit fericit, încununat de fulgi de zăpadă - o frumoasă promisiune de dragoste curată :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Asa ar fi frumos...exista toate premisele :)
      Multumesc!

      Delete
  10. mie imi plac f mult parfumurile masculine,,cerutti 1881 a fost unul dintre preferatele mele

    ReplyDelete
    Replies
    1. Si mie unele...sau cele cu tenta masculina ;)
      Merci!

      Delete
  11. Pe la jumate am făcut o pauză. Am crezut iniţial că mă voi opri şi voi continua lecturarea altă dată. Ai un talent copleşitor de a-ţi transpune tristeţea în scris, încât am simţit nevoia să mă opresc pentru câteva clipe, să trag aer în piept şi să mă calmez...
    Am continuat totuşi...şi nu am de spus decât: Mi-e şi frică să mă bucur...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Sa-nteleg ca te-ai oprit la ""Ce-o fi, o fi!"". Nu?
      Adevarul e ca si eroina mea a trebuit sa-si ia inima in dinti, sa-si faca curaj, exact acolo. Destinul astepta. O astepta.
      Tu vrei din nou sa ma flatezi...de fapt ai facut-o :) A cata oara, asta nu mai stiu. Dar e placut. Si-ti multumesc din suflet.
      :) Poate ca va fi bine. Pe moment, ne putem bucura. Oricum, ziua de maine nu stim ce aduce, nimeni cu stie. Insa in clipa aceea, cei doi, acolo trebuia sa se afle :)

      Delete
  12. Frumoasa povestea... Destul de straniu speed datingul, n-am auzit de asa ceva. Mie si matrimonialele sau blind date-ul mi se par respingatoare.

    ReplyDelete
    Replies
    1. E mai nou introdus si in Romania. Doar de vreo doi-trei ani. Face pasi timizi. E o metoda ca oricare alta de a cunoaste pe cineva, pentru oamenii care nu au timp. Are o multime de avantaje, in principal acela ca n-ai nicio obligatie fata de nimeni, nu trebuie sa dai nicio explicatie dupa. ;)
      Multumesc, Dana!

      Delete
  13. Asta este drama pe care o traiesc tot mai multi oameni. Dupa o anumita varsta este greu sa iti gasesti un partener care sa iti placa si in care sa ai incredere, la care sa tii ca si cum ai avea 18 ani. Insa inceputul este promitator in cazul personajelor tale.
    Sa ai o saptamana plina de culoare si veselie!

    ReplyDelete
    Replies
    1. E o oarecare drama, ai dreptate. Cea mai ingrijoratoare problema e ca oamenii nu mai au timp. Nici macar pentru o relatie. La urma-urmei, nici la 18 ani, daca nu e sa fie, lucrurile uneori nu-s prea roz.
      Multumesc, Vienela! La fel si tu!

      Delete
  14. Ai descris o lume, o viata pe care n-o cunosc decat din filme sau din povesti.Ce diferit e totul fata de lumea in care imi duc viata!
    Insa cred ca asa e firesc cand esti tanar si ai o cariera.
    Iti doresc sa fii fericita si iubita!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Dar e fascinanta, cred eu. Trebuie sa avem deschidere catre tot felul de metode. Se practica deja de ceva timp si in Romania. Si e agreata si apreciata de catre cei care au incercat.
      Multumesc mult, Gabi! :) Sa fie!

      Delete
  15. Bună Elly!
    Frumoasă povetioară,ai un talent deosebit în a povesti și
    de fiecare dată te citesc cu multă plăcere!
    O săptămână frumoasă și plină de bucurii îți doresc!
    Îmbrățișări calde!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Draga ELENA, nu pot decat sa fiu placut surprinsa cu fiecare apreciere :)
      Iti multumesc! La fel iti doresc! Te pup!

      Delete
  16. banuiam eu, de la ciocnirea din parcare ca se intampla ceva intre cei doi..:p
    s-a intamplat ceva frumos si asta imi face ziua mai faina! :)
    zi faina iti doresc si tie....

    ReplyDelete
    Replies
    1. Banuitoareo! ;) :)
      Da, se putea banui. De aceea am si dorit sa leg prima parte a povestii de cea de-a doua. Altfel n-avea unitate.
      Ma bucur ca ti-a placut. Merci. La fel, Geanina!

      Delete
  17. poate o sa scrii o carte curand :) vad talent :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cine stie? E complicat. Insa un gand ma bate de ceva timp.
      Multumesc pentru apreciere. :)

      Delete
  18. ar putea fi scenariu unui film romantic... american, bineînţeles :)
    ...pornind de aici, minte-mi poate ţese orice poveste...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ar putea fi :) Ai dreptate. Nu neaparat american, speed dating-ul se practica si la noi deja. :)
      E in faza incipienta ...dar pare ceva apreciat de catre cei ce au apelat la aceasta metoda.

      Delete
  19. Replies
    1. Ai scris doar cuvinte, Coco, dar stii ce frumoase sunt?
      Multumesc!!! :)

      Delete
  20. simplyuniqueword@wordpress.comMon Nov 19, 11:18:00 AM 2012

    Superba poveste! Foarte foarte frumoasa!!!!
    Cred ca este timpul sa iei in serios gandul de a scrie o carte… :D

    ReplyDelete
    Replies
    1. Si tu, Brutus? :)
      Glumesc, desigur. Nu stiu, Luiza... Deocamdata asa ceva cred ca e dificil...Am inteles ca nu-i prea simplu sa publici ceva. Nu sunt eu singura. Sunt oameni mult mai talentati la rand... :)

      Delete
  21. Uneori aceasta fuga poate fi obositoare si eterna, insa atunci cand ne gasim locul predestinat, ne linistim, tragem aer in piept si incepem un nou capitol. Daca acest episod mai este incununat si cu fulgi de zapada ... atunci poate purta parfumul eternitatii. O zi frumoasa!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Daca se produce acea intalnire cu destinul :)
      Dar de multe ori se lasa asteptata. Mult prea mult.
      Multumesc, draga mea! La fel!

      Delete
  22. Ce poveste frumoasa! Stiam eu ca cei doi se grabeau la acelasi eveniment, doar ca nu mi-as fi imaginat ce fel de eveniment! :) Cand e scris in stele se intampla! Super! Si amuzant!
    Viata fericita, Elly!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Stiai? ;) Sa stii ca nu ma mira ca banuiai. Am lasat sa planeze o usoara banuiala... Pentru cine se lasa furat de poveste :)
      Cand e scris in stele, cum se zice, se intampla orice ar fi.
      Multumesc mult, Diana!

      Delete
  23. Foarte ,foarte frumoasa povestea !!

    ReplyDelete
  24. Ce superlative sa folosesc, ca s-au spus toate?
    Mi-a placut mult, mult, povestea ta!
    Seara placuta!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Sunt bune oricare. De cuvinte frumoase si aprecieri nu cred ca se satura cineva :))
      Ma bucur mult, Melly! Seara placuta si tie!

      Delete
  25. Locul primei întâlniri nu se uita niciodata!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Parcarea? Da...pana la urma, un loc ca oricare altul. Dar fara urmari, deci eu zic ca nu se prea pune ;)

      Delete
  26. Mi-a placut ce ai spus la un moment dat intr-un comentariu, treaba cu destinul. Cu toate, ca daca asa e, e teribil de trist, de frustrant.
    Povestea poate fi a oricarei tinere moderne, pe cat de fireasca, pe atat de frumoasa. Si eu sunt vrajita de acest ingredient magic, parfumul barbatesc de calitate. El este primul care imi atrage atentia la un barbat.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Am spus mai multe :) In orice caz, sunt convinsa ca intalnirea cu destinul exista. Nici nu cred ca poate fi altfel.
      Poate fi povestea oricareia dintre noi, numai ca ideea de speed dating inca nu e decat prea putin acceptata. Ca orice deloc sau foarte putin cunoscut. Iar despre parfum...de acord cu tine :)

      Delete
  27. stiu ca ma tot repet! dar imi place povestea! daca ti-ar fi publicate articolele intr-o revista pt femei, ca reclama la parfumuri, zau daca nu as fi impresionata!sa-i dai fiecarui parfum povestea lui...e o idee super! mai ales asa cum o faci tu!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nici nu stiu ce sa zic, Mona draga. Ma bucura mult aprecierea si faptul ca povestile plac. Nu ma prea omor eu dupa revistele de care amintesti :) Nu cred ca le-ar placea prea mult fiindca povestile mele sunt, in majoritate, mai putin fericite. Habar n-am, nu m-am gandit. Sunt si pe acolo destule persoane care sa scrie ;) Multe foarte talentate.
      Multumesc mult!

      Delete
    2. eeeei, nu-ti plac tie revistele de genul acesta, dar daca povestile tale ar ajunge sa mangaie cat mai multe inimioare, ar fi chiar frumos! :)

      Delete
  28. Minunata poveste! Mi-a ajuns drept la inima. M-am regasit acolo, cu cei 35 de ani ai mei, cu povestile mele de la matrimoniale pe care le-am pus pe blog si eu la un moment dat. M-am trezit dorindu-mi sa fie adevarat ce scrii tu acolo si sa existe un happy end in poveste. Macar in scris. Mie realitatea de genul asta mi-a cam dat peste mana :)

    ReplyDelete