Apusul catifelat, cu cromatica sa inconfundabilă de tonuri galben-roşiatice, trecuse neştiut şi aproape neobservat, ca un abur, peste frunţile tuturor... Se aflau deja la ceas vesperal...
Toţi ascultătorii lui erau de acord. Bărbatul povestea aşa cum rar mai văzuseră şi auziseră. Aproape că-şi doreau ca ziua, în forma aceea, să aibă o repetiţie...
Adunarea lor acolo nu era deloc întîmplătoare. Erau la un turneu de bridge.
Andrei, "maestrul parantezelor", cum deja îl catalogase unul dintre cei de acolo, venise cu Victor, frate-său, la turneul de bridge, ca răspuns la o invitaţie a unui amic, cunoscut întâmplător, cu ocazia unei călătorii cu trenul. Pe drumul acela de întoarcere, descoperise că erau originari din acelaşi oraş. Tipul cunoscut în tren în urmă cu câteva luni, îi devenise cât de cât amic şi era pasionat de bridge, participând la mici turnee, bisăptămânale, în parcul oraşului, cât era vară.
După ce se terminau partidele, la o masă mare, unde se bea multă bere amestecată cu alune prăjite şi se mâncau, de
