Duzina de cuvinte - Bittersweet

https://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/duzina%20de%20cuvinte

Rătăcea printre cascade de gânduri. Gânduri nesfârşite, ca speranţa unui căutător de aur.

Mergea la întâmplare, cu pas blând şi temător, de căprioară, cu chipul luminat de razele de cer senin ce răzbăteau printre frunzişul bogat, de smarald. 

Gândurile sale,  cal nărăvaş cu ochii de cărbune, căutau culori în vara calmă a sufletului. Nu le găseau. Cuvântul întârzia să tresară. Cuvântul cel mult aşteptat nu mai venea. 

Teama de sfârşit, teama de nimic, de neştiutul niciunde şi de greu ghicitul nicăieri prindea contur. O făcea să tremure imperceptibil, înfiorată, aşa cum se întamplă la adierea vântului de seară, primăvara.  

Păşind cu pas abia simţit, ca să nu-şi sperie tristeţea cenuşie, se  consolă să prindă tăcut, în micul căuş al palmei câteva daruri simple ale naturii, singurele culori pe care le găsise: roşeaţa împestriţată de căpşună de zahăr, luciul întunecat de cireşe amare, negrul cu reflexe roşiatice de coacăze dulci-acrişoare. Un amestec confuz... Bittersweet. Ca gustul singurătăţii sufletului său...

Acest articol constituie un răspuns la provocarea de sâmbata, numită "Duzina de cuvinte".

Articole care au răspuns provocării au mai scris şi cei din tabelul de la finalul postării gazdei, Psi.

Duzina de cuvinte - To-Do List (azi lista cu "A")

https://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/duzina%20de%20cuvinte

Ieri îmi contabilizam sumar o listă, cam lungă, cu diverse lucruri pe care le am de făcut. Tragic este că, de ieri până azi, lista s-a mai mărit cu încă vreo 3-4 chestii. A, să nu credeţi ca lista asta e un lucru aflat fizic pe undeva prin casă, afişată pe frigider sau mai ştiu eu unde. Nu, e doar în capul meu, ce presimt că în curând va fi mare cam cât o amforă la cât de multe trebuie să ţin minte. Nu fac o listă pentru că lucrurile din ea detest să le văd scrise şi apoi să le bifez ori să le tai cu o linie dacă le-am rezolvat. Mi-ajunge că mama e pe post de reminder. Mi-a albit părul reamintindu-mi de una sau de alta.

Nu ştiu când voi reuşi să le termin. În ritmul în care le rezolv, presupun că niciodată.

De ce spun asta? Pentru că nu am tragere de inimă pentru multe dintre ele. Pentru că nu pot să mă urnesc, să mă mobilizez. Parcă elanul mi-ar fi tăiat de o ancoră ce mă ţine fixată într-un abis. De prea mult timp mă simt anapoda, în gândul şi sufletul meu e o arsură dureroasă ce nu se vindecă. 

Majoritatea sunt chestii de făcut pe-acasă, adică prin curte, prin casă. Diverse mărunţişuri le zic eu, de importanţă capitală spune mama. Îi tot amân/amăgesc pe mama, pe tata, că le fac azi, că le fac mâine, că poate în weekend... Şi asta se întâmplă de multe luni de zile. Altele sunt lucruri pe care ar trebui să le fac pentru mine. Nici ele nu se bucură de o mai mare atenţie.

Ştiu că spunând aşa, voalat, că încerc să le rezolv, provoc adâncul sentiment amărui al dezamăgirii. Uneori chiar mie însămi.

Ca să fiu sinceră, nu-s chestii aşa de complicate şi nici care mi-ar consuma prea mult timp; pe unele le-aş face atât de rapid cam cât mi-ar lua să plimb un arcuş peste nişte corzi. Însa dacă am apucat să le amân şi zilnic se adună altele, totul în viaţa mea fiind într-o alunecare-rostogolire perpetuă, nu ştiu când le va mai veni rândul. Ele aşteaptă, acolo, cuminţi, anosmice, fără proteste, dezlegarea.

Uneori sunt tentată să cred că vorba aia care spune "Dacă un lucru nu se rezolvă de la sine în 30 de zile nu merită să te mai ocupi de el" este adevarată. Pentru că au existat în lista mea şi lucruri pe care am făcut bine că le-am ignorat ori amânat. Şi cred că încă există. Aştept să treacă peste ele cele 30 de zile "regulamentare" ca să mă conving.

Dacă această To-Do List se va extinde peste masură şi voi ajunge la concluzia că pe unele dintre ele nu le mai rezolv niciodată am să le declar "probleme de rezolvat istorice", aşa, ca datoriile istorice ale companiilor.

Şi o să solicit şi eu să îmi fie şterse. Guvernul cel nou oare nu s-ar putea ocupa şi de problema asta a mea? Mă întreb şi eu...

Acest articol constituie un răspuns la provocarea de sâmbata, numită "Duzina de cuvinte".

Articole care au răspuns provocării au mai scris şi cei din tabelul de la finalul postării gazdei, Psi.

12.05.2012

Duzina de cuvinte - Maestrul parantezelor (3)

https://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/duzina%20de%20cuvinte

Mult era de cînd se lăsase seara...şi mai mult era de când se întinseseră şi discuţiile. Ca un fluviu...de păruseră a nu mai avea sfârşit. Deodată era destul de târziu... Începură sa plece, luîndu-şi rămas bun şi stabilind clar că se vor vedea săptămana viitoare.

Toată ziua cerul fusese senin, aproape alb, ca de hârtie semitransparentă...coală de pelur...

Apoi, în doar câteva minute, atmosfera se schimbă. Atât de rapid încât unii dintre cei care spuseseră că o sa plece nu mai îndrazniră. Dintr-un nor acaparator de o mare parte din cer, izbucniră picături grele, aglomerate în şuvoaie dense. Izbucneau ca turnate prin pâlnii uriaşe, pitulate în norul de vată întunecată.

Cei ce rămaseră intrară instantaneu în localul a cărei grădina îi găzduise...lipiră trei mese una de alta...aşteptând trecerea ploii de vară. Care mai de care îşi aminteau ce alte ploi asemănătoare mai întalnisera în călătoria prin viaţă. Andrei, povesti (ce putea altceva sa facă?) cum îi prinsese în Spania o ploaie atât de abundentă, că le ajungea aproape la genunchi...asta mergând pe marginea unei şosele... Victor, "mutul", confirmă. Nu mai văzuseră aşa ceva. Nici până atunci,...nici de atunci. Doar ce se întorceau de la un supermarket, drum preţ de vreo 15-20 minute, la pas şi ploaia-potop venise pe furiş. Ploaie de vară...

Ca şi ploaia de acum. După ce spălă totul în cale, ploaia fugi ca un copil ce face boacăne, de teama pedepsei.

În urma ei atmosfera rămase vag tulbure, o ceaţă lăptoasă învăluind blând şi drăgăstos copacii şi florile parcului... acum răvăşite şi puţin cam neplăcute la privit.

Ploaia le stricase tot cheful. Tuturor. Ieşiţi afară, îşi luară, în sfârşit, rămas bun, unii de la alţii...şi plecară fiecare pe drumul său.

Andrei cu Victor promiseră ca vor veni şi data viitoare. După ce se priviră scurt, cu un zâmbet abia ghicit (doar când zâmbeau semănau puţin), porniră alene pe alee, la vale...

Victor, ieşit din zona cu ataţia oameni aproape străini, rămas doar cu Andi şi aflat acum în largul său, începu să-şi spună impresiile. Surprinzător, acum vorbea de parcă n-avea una ci două guri...

- L-ai văzut pe tipul ăla mai în vârstă? Era mut de admiraţie. Nu ştiu cum faci de parcă ii vrăjeşti pe toţi. N-aş reuşi niciodată asta. Nici în zilele mele cele mai bune. Vrăjitorule! Andy Potter! Şi-l înghionti pe Andi, râzând în hohote. 

Si continuă aşa câteva minute...

- Măi, Andi, ştii că esti tare, nu? Numai că...ai grijă... Fraza i se frânse...şi, după ce-l privi pe Andi cu un înţeles numai de el ştiut, Victor se opri din verva temporară...rămânând pe gânduri...

Andi zâmbea...îl înduioşa şi amuza dragostea neţărmurită a fratelui său pentru el. Aşa fusese mereu. Victor avea cu aproape trei ani mai puţin şi de mic întâmpinase unele dificultăţi cu acomodarea în societate. Fire introvertită, Victor trăia mai mult în el însuşi... Numai când era cu Andi, era el, cel ce-ar fi dorit să fie şi în restul timpului. Numai că nu putea.

Goluri imense în pânza norilor ce la fel de rapid se împrăştiaseră făceau loc câtorva steluţe timide...

Sub ele, umăr lângă umăr, doi bărbaţi tineri păşeau prin seara târzie ...

"De s-ar spulbera aşa toţi norii..." mai avu un ultim gand Victor...în mersul lor agale...
Erau deja la poarta casei...

Pentru cine doreşte a citi întreaga născocire de la duzină:
Duzina de cuvinte - Maestrul parantezelor(1)
Duzina de cuvinte - Maestrul parantezelor(2)

Acest articol constituie un răspuns la provocarea de sâmbata, numită "Duzina de cuvinte".

Articole care au răspuns provocării au mai scris şi cei din tabelul de la finalul postării gazdei, Psi.


31.03.2012

Duzina de cuvinte - Improvizaţii abera(n)te

https://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/duzina%20de%20cuvinte

Să vă povestesc cum am ajuns azi la duzină? Cred că trebuie.

Mai întâi, acu' vreo multe zile, după ce-am făcut un elicerc pe-acolo, pe la duzină şi am dat peste propunerea propunerilor...am rămas mască.

După un adânc suspinten, mi-am zis: "Cedruga mea! Aşa ceva nu există!. Psi trebuie să fi avut un minutacut în materie de inspiraţie şi imaginaţia i-a luat-o la snurcuş...aşa, ba la deal, ba la vale, ori chiar în spirală, de ne-a cadorisit cu aşa duzină...năstruşnică peste poate".

Chiar de-aş fi posedat un tentalent, adică unul mega, cât pentru zece inşi, şi tot mi s-a părut că de data asta trebuie să iau o paradistanţă...lucru pe care nu l-aş fi vrut, da' se impunea din cauza muzei mele care s-a răzvrătit, simtindu-şi şi ea mintea transformându-se în ceva ca un convrig... 
Am şi anunţat-o pe Psi că, deşi abia se apropia Paştele, poate până la Crăciun...şi poate nici atunci, să reuşesc să fantasichinezez ceva. Cu toate astea, mi-am luat o rezervă şi mi-am zis că "never say never..." 

În pană de inspiraţie am încercat să apelez şi la "Maestrul parantezelor". Mi-a şoptit scurt (deja e grav, nu?) că el nu poate juca în vecii vecilor şah cu un cuşcal sau doar cu un pionegru. Că nu ştie ce sunt ăia...alea...că l-am derutat grav, că i-am fracturat mintea...aşa că l-am păsuit de data asta.

Acu' trebuie să vă spun că englezul ştie ce spune. Adică "never say never..." e corect. Excuse me, correct!

După ce mi-a trecut nenorocita de pastenie de Paşte, mi-am înhăţat imaculatura, vreau să spun caietul cu schiţe literare virtuale şi v-am pricopsidorisit cu această minunială şi neinspirată compuscriere despre mai nimic.

Pe care cred că şi Nichita ar fi oleacă invidios pentru minunabilele aberaţii. Adevărul e că eu m-am distrat. Voi?

Nota de subsol:

Aşa le-am folosit:
 (1) - elicerc - privire de ansamblu, ca din elicopter
 (2) - suspinten - megasuspin, aşa cam cât pentru zece persoane
 (3) - cedruga - "ce pana" în traducere foarte liber(tin)ă
 (4) - minutacut - moment critic cu durată cam cât un minut
 (5) - snurcuş - suişuri şi coborâşuri în spirală
 (6) - tentalent - talent cu carul, adică cam cât pentru zece
 (7) - paradistanţă - distanţă vrând-nevrând
 (8) - convrig - covrig convergent către o clipă de extaz sau de agonie/nebunie (?)
 (9) - cuşcal - cal captiv (nu capturat)
(10) - pionegru - pion negru fără corespondentul alb
(11) - pastenie - astenie de Paşte
(12) - imaculatura - caietul meu de schiţe literare virtuale, multe la vârsta imatură...adică n-o să fie publicate niciodată (??)
________________________________________________________________
Am contribuit cu:
(13) - pricopsidorisit - pricopsit/cadorisit
(14) - minunială - minunat de genială
(15) - compuscriere - scriere compusă pe computer sau compusă pur şi simplu...cum vă place...
(16) - minunabil - de care te minunezi (inventat de alţii)

Acest articol constituie un răspuns la provocarea de sâmbătă, numită "Duzina de cuvinte".

Articole care au răspuns provocării au mai scris şi cei din tabelul de la finalul postării gazdei, Psi.

21.04.2012

Duzina de cuvinte - Maestrul parantezelor (2)

https://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/duzina%20de%20cuvinte

 

Apusul catifelat, cu cromatica sa inconfundabilă de tonuri galben-roşiatice, trecuse neştiut şi aproape neobservat, ca un abur, peste frunţile tuturor... Se aflau deja la ceas vesperal...

Toţi ascultătorii lui erau de acord. Bărbatul povestea aşa cum rar mai văzuseră şi auziseră. Aproape că-şi doreau ca ziua, în forma aceea, să aibă o repetiţie...

Adunarea lor acolo nu era deloc întîmplătoare. Erau la un turneu de bridge.

Andrei, "maestrul parantezelor", cum deja îl catalogase unul dintre cei de acolo, venise cu Victor, frate-său, la turneul de bridge, ca răspuns la o invitaţie a unui amic, cunoscut întâmplător, cu ocazia unei călătorii cu trenul. Pe drumul acela de întoarcere, descoperise că erau originari din acelaşi oraş. Tipul cunoscut în tren în urmă cu câteva luni, îi devenise cât de cât amic şi era pasionat de bridge, participând la mici turnee, bisăptămânale, în parcul oraşului, cât era vară.

După ce se terminau partidele, la o masă mare, unde se bea multă bere amestecată cu alune prăjite şi se mâncau, de

Duzina de cuvinte - Un nou început

https://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/duzina%20de%20cuvinte

Stătea în bibliotecă...medita... Avea o stare de adâncă tristeţe...fără un motiv precis...

Un pahar de cristal cu coniac de culoarea mierii, făcut chiar la moşie, prin distilare de vinuri din podgoria proprie, se odihnea, pe jumătate băut, aproape de antica oglindă, încastrată în rama ei ovală, cu decoraţiuni ciudate, ca nişte sâmburi uriaşi...
Tot acolo, mai era, desfăcut parţial din foiţa lui de staniol, un baton de ciocolată elveţiană...

Cele două slugi din casă, nu îndrăzneau să tulbure liniştea care se "auzea" în bibliotecă, aşa că umblau prin restul casei cu paşi de pisică.

Din cartea lasată deschisă pe masă, câteva pagini oscilau între o parte şi alta a cărţii...părând a nu şti nici ele de fuseseră citite au ba...

Îşi simţea temperatura crescând...poate îl păştea vreun guturai ori de vină era starea de încordare prin care trecea...

Doi plasturi mici, în zona bărbiei...rezultatul "întâlnirii" de cu o seară înainte...când nu-şi văzuse de treaba lui şi primise, la