Showing posts with label fericita. Show all posts
Showing posts with label fericita. Show all posts

Tuesday, October 30, 2012

Promisiuni

Sunt parolistă. Daca am spus ceva, chiar de se va petrece peste un timp nedefinit, se va petrece. Prin a fi parolist se mai intelege ca esti punctual dar pentru mine nu-i un sinonim. Nu pentru ca n-as fi de acord cu punctualitatea, Doamne fereste! ci, pur si simplu, pentru ca am un defect: nu pot fi foarte punctuala. Mai mereu ajung undeva in ultima clipa sau cu foarte putin in intarziere. Nu mult, 5, 10, poate si 15 minute, dar mi se intampla. Relativ des. 

Mi s-a mai intamplat ca, stiindu-ma astfel, unii sa incerce sa speculeze acest aspect al caracterului meu. Si sa vrea sa ma determine sa le promit ca voi face un anumit lucru... Adica mai exista si profitori. Pe care, daca simt ca nu pot face acel ceva, ii refuz cat se poate de politicos. Daca vad ca insista le si spun ca inteleg despre ce este vorba...cat mi-ar fi de mila de fața de persoană adânc ofensată pe care o afiseaza.

Lucrurile pe care am spus ca le voi face, intotdeauna le-am indeplinit, chiar si cand omul caruia ii fagaduisem uitase el insusi. 
De exemplu, am promis ca voi citi un articol, undeva. N-am mai ajuns sa-l citesc nici pana azi, desi a trecut ceva timp, insa stiu ca intr-o buna zi, sper curand, cu siguranta ca o voi face. Pentru ca urasc sa dezamagesc.
Problema este ca ma confrunt cu lipsa de timp, acesta fiind motivul pentru care nu reusesc sa fac intotdeauna ceea ce-mi propun. Nu-mi place sa fac lucruri de mantuiala, chiar si cele mai simple, de aceea probabil ca pentru mine timpul este  mereu o problema.

Referitor la acel articol, este un articol lung, elaborat, pentru care, pe langa ceva timp, am nevoie si de o stare mai speciala. Fiindca stiu ca acel articol merita mai mult decat o citire pe diagonala. Ceea ce eu nu fac. Niciodata.
Stiu ca trebuie sa merg "acolo". Pentru ca persoana s-ar putea sa aiba nevoie de un feedback, oricum ar fi el. De ce? Pentru ca viata sa trece prin niste transformari, printr-un mare zbucium. Nu ca eu as fi vreo fericita si n-as avea prea multele mele framantari, dar oricat ar putea parea de fals, ma ingrijoreaza, ma preocupa zbaterile celor din jur...