- Tu nu mai pleci în oraș? Parcă spuneai că trebuie să mergi azi la omul ăla, mă pomenesc cu mama, chiar acum, că-l întreabă pe tata. E ora 8,40.
- Mă duc mai târziu puțin, se aude răspunsul morocănos al lui tata care caută ceva prin camera de alături, prin anexa cu documente. Dupa zgomote îmi dau seama.
- Păi nu ziceai că trebuie sa ajungi pana la ora nouă și jumătate?
- Lasă-ma în pace, că mă duc eu! Mai bine nu-ți spune omul, că nu mai taci!, se ghicește puțină revolta în vocea lui tata.
- Mami, lasă-l în pace, că știe când să se ducă! Așa faci mereu!, sar și eu, deja un pic agasata.
Dar mama nu tace:
- Mă gândeam că poate ai uitat și-am zis să-ți aduc aminte... nu se lasă maică-mea.
Deja parcă-l văd pe tata enervat, deși nu-l văd de fapt, căci în continuare caută ceva dincolo. Dar nu mai
