Ieri am făcut un test de sarcină . . .

https://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/prostie

HAPPY WEEKEND! - Ediţia 11 este gata de start! Deci, dacă este weekend, este:

Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:

- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau

- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau

- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă.
_________________________________________________________________

    Toate sunt întâmplări adevărate...    

- Nu vă supărați, cât e ceasul?

- 12:15, i se răspunse.

- Hmmm, bizar, e a treia oară când întreb azi chestia asta și de fiecare dată mi se răspunde altceva, zise tipa blondă.

Ca un vânt prin blogosferă...sau ce mai vor divele

https://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/prostie

Ca sa fiu sinceră, altceva, cu totul altceva avusesem de gând să scriu astăzi. 

Dar cum bântuiam eu așa, pe la miezul nopții prin blogosferă, la Miercurea fără cuvinte, printr-un blogroll, observ că la Chinezu apăruse un nou articol, pe care înca nu-l citisem. Zic să văd despre ce e vorba, poate face vreun casting. Când colo, nici vorbă. Doar pamfletiza un articolaș al unei dive, articolaș propagat ca un vânt prin blogosferă, stârnind o mulțime de reacții exagerate. În fond, foarte mult zgomot pentru nimic, adică pentru o gogoașă chestie ușurică, pe care mi-ar fi fost jenă s-o "arunc pe piață". 

În reacțiile respective:

Năravul din fire...

https://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/prostie

- Tu nu mai pleci în oraș? Parcă spuneai că trebuie să mergi azi la omul ăla, mă pomenesc cu mama, chiar acum, că-l întreabă pe tata. E ora 8,40.

- Mă duc mai târziu puțin, se aude răspunsul morocănos al lui tata care caută ceva prin camera de alături, prin anexa cu documente. Dupa zgomote îmi dau seama.

- Păi nu ziceai că trebuie sa ajungi pana la ora nouă și jumătate?

- Lasă-ma în pace, că mă duc eu! Mai bine nu-ți spune omul, că nu mai taci!, se ghicește puțină revolta în vocea lui tata.

- Mami, lasă-l în pace, că știe când să se ducă! Așa faci mereu!, sar și eu, deja un pic agasata.

Dar mama nu tace:

- Mă gândeam că poate ai uitat și-am zis să-ți aduc aminte... nu se lasă maică-mea. 

Deja parcă-l văd pe tata enervat, deși nu-l văd de fapt, căci în continuare caută ceva dincolo. Dar nu mai