Nu e un fapt nou ca de multe ori ma uit la mine ca si cand as fi intr-un film...
Nu stiu cum de reusesc sa ma detasez asa de mine insami...Si pentru mine e un mare mister.
Ma surprind cum ma uit la mine, uimita si eu in orice clipa, vazandu-ma cum vorbesc, cum zambesc sau incerc sa rad, in ultima vreme e drept, de multe ori cam fals... Ma privesc cum incerc sa glumesc, desi n-am chef, si culmea e ca-mi si iese! adica mai am umor (habar n-am de unde!).... Ma uit cum gesticulez...desi sunt mai mult decat zagarcita din punctul asta de vedere... Ca un defect profesional, mama mea intotdeauna a gesticulat prea mult. Mi s-a parut ceva exagerat si mereu, copil fiind, reuseam sa ma controlez...astfel ca a gesticula excesiv mi-e strain...
Deci ma uit...si iar ma uit...curioasa si eu ce-o sa fac in secunda imediat urmatoare...aflata fiind in fata celor cu care interactionez. E o surpiza continua...mai ales cand realizez ca-mi scriu singura replicile...din mers...
Sunt atat de imprevizibila...ca nici eu nu stiu cum naiba reusesc sa fiu coerenta.
Ma credeti ca acum cateva minute habar n-aveam ce voi scrie aici?
Acum iata: ma privesc, cu un zambet ciudat, ironic...cum tastez textul asta la laptop...Imi urmaresc orice mica miscare...o descompun in zeci de alte micro-miscari...care se succed rapid...dar le vad pe toate...le inregistrez fara gres pe toate...si apoi, instantaneu le unesc, intr-o succesiune perfecta...ca-ntr-un film pe pelicula...Curios de tot...aud chiar si sunetul aparatului de redare..al proiectorului...Iubesc, ador sunetul acela...
Da, oricat ar parea de ciudat, imi privesc viata ca pe un film... Sa nu credeti ca e ceva de data recenta...
Nu...asta fac de mult....inca din copilarie.
Inca de cand am inteles instinctiv ce inseamna "film"...De atunci fac si refac filme cu mine...uneori in chip de diverse personaje. Obligatoriu celebre...
Am vazut tarziu "Alba ca Zapada" al lui Walt Disney, poate pe la 11-12 ani... Veti gandi, cel mai probabil, ca am
reeditat/trait o frumoasa poveste ca Alba ca Zapada. Wrong! Alba ca Zapada era fada, copilaroasa... asa ca am "jucat-o" o vreme pe imparateasa, pe mama vitrega. O
scena din filmul acela e fantastica, facea sa mi se faca pielea ca de
gaina. Scena in care imparateasa se preschimba din femeia frumoasa in
baba hada... atunci cand bea acea licoare vrajita... M-a fascinat, contrariat si chiar inspaimantat acea scena... Cum ma uimesc si-n aceeasi masura ma ingrozesc cei ce se
drogheaza cu heroina...desi ei stiu ca se vor transforma in baba cea
hada... Ori poate ca ei nu stiu?!?
Dupa ce-am vazut "Gone of the Wind" am fost o buna vreme Vivien Leigh/Scarlett O'Hara. Si desi la momentul acela parca-mi doream, nu semanam deloc fizic cu ea ... doar la felul de-a ma indragosti aiurea semanam...simteam asta, inca de atunci. Nu intelegeam cum putea sa fie Scarlett indragostita orbeste de Leslie Howard/Ashley...care-mi parea atat de nepotrivit, chiar urat... Consideram fixatia lui Scarlett pentru Ashley ca fiind o gluma buna si proasta simultan....Asa ca, in "Pe aripile vantului" al meu, ma indragosteam eu de Clark Gable...daca Scarlett a lui Vivien Leigh parea a avea alta treaba...
Apoi, intr-o buna zi am vazut "Anna Karenina"... Nu e greu de ghicit ca am fost ea... Natural, fara a ma forta...pentru ca ma atragea, ma intriga povestea unei femei care, cu vreo suta de ani in urma indraznea sa isi traiasca sentimentele, intr-o societate bazata doar pe putere si privilegii. Ar fi fost si greu sa nu ma atraga povestea, caci am vazut filmul ideal ca distributie, cel din 1997, cu un Vronsky/Sean Bean indraznet si aratos, ce parea indragostit nebuneste si cu o Anna/Sophie Marceau, gracila, uimitoare, si care are momente in care nici nu trebuie sa vorbeasca, mimica si gesturile delicate spunand totul. Si care-si traieste pe ecran cu o intensitate remarcabila drama. Am vrut sa fiu Anna, am fost Anna in filmul meu...fara a o judeca vreo secunda pentru hotararea ei de a sfarsi sub acel tren. Nici nu era greu sa fiu Anna...caci pe Sean Bean l-am pastrat in distributie...
M-a mai marcat un personaj. L-am lasat pentru final pentru ca eu chiar sunt acel personaj... Povestea mea proprie seamana pana la identificare aproape cu povestea ei. Am trait si traiesc exact acel gen de iubire oarba, care nu pune prea multe intrebari, care se sacrifica pana la a uita de propria persoana. Iubire care raneste perpetuu si care ramane vie in ciuda tuturor acestor neajunsuri... Daca inca nu v-ati dat seama, sunt Eva. Eva fiului risipitor al lui Radu Tudoran. Am descoperit intamplator acest roman, undeva, prin adolescenta... caci intotdeauna am citit literatura instinctual...nu urmand vreo "lista"...nu bifand lecturi obligatorii... ori recomandari...
Sunt Eva pentru ca am structura aceea, port in mine acea "gena". Asa sunt construita. Sa iubesc fara a gandi daca merita sau nu. Ci doar pentru ca asa simt...pentru ca nu pot iubi decat fara limite, uitand complet de mine... traind doar pentru celalalt... Si am "trait" acest personaj in imaginatie pana s-a concretizat...a devenit real...
Dupa cum se vede...am "jucat" si am "trait" visele, vietile unor eroine tragice.
De ce oare? Nu as sti sa spun exact. Poate pentru ca ma identific, in multe privinte, cu personajele respective... Sunt prin natura mea predispusa la tragism...la drama. Pentru ca sunt nascuta pentru iubire, iubirea nefericita, care e tragica...intotdeauna. Poate pentru ca am fost sortita unei astfel de iubiri... Si pentru ca eu cred foarte mult in iubire. Si mai deloc in happy ending.
Ca sa-l parafrazez pe Tolstoi, am sa inchei spunand ca: Toate fericirile seamana intre ele, fiecare nefericire este insa nefericita in felul ei, unic.
Am parte din plin de o poveste unica... Pe care am intentia s-o scriu candva...sa devin cronicar al vietii mele...
Cateva fragmente din "Anna Karenina" (1997) :
Articol participant la concursul Blog Power, editia a 16-a, tema "Eroul principal al filmului/romanului meu. Cine as fi, ce as face, care sunt motivele pentru care as fi astfel? " fiind propusă de Psi, castigatoarea editiei precedente .
Alte articole participante: Scriu destine, Romanul meu, Jenabii, Suras pe obrazul eternitatii, Ma cheama Alunka, Feminista, Viata, ferea ca vin!, As vrea sa fiu,
06.04.2012
