In inima omului isi au locul tot felul de
sentimente. Si ura dar si iubire, si bucurie dar si tristete, si empatie
dar si apatie, si compasiune dar si neîndurare. Si toleranță dar si
intoleranță, încredere dar si neîncredere...Suntem ambivalenți. In noi sălășluiesc si coexistă, sentimente bune, denumite si pozitive dar si sentimente asa-numite negative. Multi cred ca sentimentele negative sunt o nenorocire dar ele exista si de cele mai multe ori, nu ne ocolesc. Pe niciunul dintre noi. Oricât de îngeri coborâți pe Pământ ne-ar placea sa credem ca suntem. Știu asta pentru ca sunt om și sunt "mobilată" ca fiecare, cu bune, cu rele...
E drept, sentimentele bune ne înfrumuseteaza ca ființe. Dar cum nu putem fi atat de simpli precum personajele de telenovele, adica nu ne putem împarți doar in "buni" si "răi", a judeca superficial oamenii nu e recomandat si e si riscant.
A gandi despre cineva ca e in totalitate si pana in strafundurile fiintei sale complet si defintiv "rau" nu poate fi adevarat.
