Showing posts with label roboti. Show all posts
Showing posts with label roboti. Show all posts

Thursday, November 29, 2012

Sentimentele ... între lumini și umbre


In inima omului isi au locul tot felul de sentimente. Si ura dar si iubire, si bucurie dar si tristete, si empatie dar si apatie, si compasiune dar si neîndurare. Si toleranță dar si intoleranță, încredere dar si neîncredere...

Suntem ambivalenți. In noi sălășluiesc si coexistă, sentimente bune, denumite si pozitive dar si sentimente asa-numite negative. Multi cred ca sentimentele negative sunt o nenorocire dar ele exista si de cele mai multe ori, nu ne ocolesc. Pe niciunul dintre noi. Oricât de îngeri coborâți pe Pământ ne-ar placea sa credem ca suntem. Știu asta pentru ca sunt om și sunt "mobilată" ca fiecare, cu bune, cu rele...

E drept, sentimentele bune ne înfrumuseteaza ca ființe. Dar cum nu putem fi atat de simpli precum personajele de telenovele, adica nu ne putem împarți doar in "buni" si "răi", a judeca superficial oamenii nu e recomandat si e si riscant.

A gandi despre cineva ca e in totalitate si pana in strafundurile fiintei sale complet si defintiv "rau" nu poate fi adevarat.

Friday, September 14, 2012

Păpușa cu păr de mătase de porumb


N-am avut, când eram mic, nicio jucărie. În Lisa nu funcţiona obiceiul ca părinţii să le dea copiilor jucării. Singurul răsfăț de care am avut parte se întâmpla dimineața, când tata își apropia obrazul de obrazul meu… ceeea ce mă făcea fericit".

Mici jucării personale
Îmi place mult această mărturisire a lui Octavian Paler. Pentru că din ea răzbate un mare și extrem de simplu adevăr. Părinții își pot iubi copiii astfel. Copiii pot simți astfel că sunt iubiți. Astfel, adică simplu, fără artificii, fără nimic intermediar.

Părinții mei au avut o copilărie exact ca aceea a lui O. Paler. Mama își amintește și azi, cu drag, cum și-a făcut, la câțiva anișori, un simulacru de papușică, dintr-un crecan ca de praștie și un alt băț pe post de brațe, niște petece de pânză, un cocoloș de cârpe legat cu rol de căpșor și păr atașat din mătase de porumb. Și a fost atât de fericită! Își mai amintește, cum frații ei își făceau mingi din păr de bou cu care jucau oina, căci a fost o singură fată între patru băieți. Oricât ar părea de ciudat, copiii de atunci erau fericiți. Fără păpuși și mingi, fără mașinuțe și roboți transformers, fără păpuși Barbie cu casuța de rigoare, fără calculatoare. Dar cu puișori de găină, purceluși, miei și