https://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/senzatii
Ți-aș spune că...
Uitarea...nu vine... Amintirea ta, în schimb, otrăvește eficient...și ucide lent...
Dorință?
Da... Ironic. Să îți mai simt o singură dată prezența...acum, că m-am obișnuit, cumva, cu absența...
Mi-e dor să ating aerul ce te învăluie...Să ne mai adulmecăm măcar o dată precum se adulmecă necuvântătoarele...mi-e dor...
Toate miresmele sunt vii, să știi...sunt acolo...gravate-n suflet pe vecie...le păstrez pentru tine. Ca să te simți ca acasă de vei dori sa revii...
Aș vrea?
Aș vrea...
Sunt onestă cu mine...cu tine...cu noi. Cum am fost...cum voi fi... pentru doi. Mereu oscilând între trecut și prezent... căci viitor... nu mai am, nu avem... Ți l-am oferit pe-un zâmbet, zâmbind...crezând c-am făcut un bun schimb. Așa-mi părea atunci...
Tu l-ai luat simplu, firesc, ignorant și l-ai aruncat ca pe-un dar inutil...rătăcindu-l. Pentru că, nepăsător, n-ai știut ce face cu el...
Când m-am dezmeticit...după...l-am căutat, nemaigăsindu-l.
Va fi ajuns, gândesc, la coșul de gunoi. Al amintirilor aruncate de toate cuplurile destramate ale lumii.
Știi? Îmi închipui că trebuie sa fie un coș gigantic. Mai tot timpul aud de noi despărțiri...de parcă întreg universul se splitează...
Sunt semne rele...și totuși vreau să-mi fii pentru ultima dată țărmul de cer și de stele...
Și dacă nu ți-ar fi de-ajuns senzualitatea mea... am pregătite câteva cuvinte. Cuvinte noi...doar pentru noi doi. Cuvinte dulci...nerostite, neterfelite încă...cuvinte rare, cuvinte pure. Care să-mi cânte iubirea. Cum n-am mai cântat-o. Iubirea mea de tine...cântec vechi...cu un refren nou... nou, cu ecou... Și cu mărinimie, cum mă știi...am să le risipesc pe toate...
N-am să mă mai ascund de nimeni...Să știe toți că te iubesc. Cum te iubesc...căci te iubesc ca viața...te iubesc cum respir...
Dacă închid ochii ...amețesc...ca-ntr-un carusel...vârtej nebun de senzații...
Nu-i mai închid...stau trează...să-mi păzesc visul... Vreau sa am mintea limpede...pentru ziua "aceea"...
Mi-aș dori toate astea...ți-aș spune toate astea...doar dacă ai mai vrea să le simți...să le auzi...să le avem...
Dar...presimt că-i doar un gând imposibil...o întâlnire cu o iluzie... Căci, eu, nu mai sunt decât durere fluidă... lacrimă înghețată...un suflet în perpetuă implozie...o dorință ce se zidește în fiecare secundă, până la cer...ca apoi, în secunda imediat următoare, să se prăbușească...vrând să moară...dar încăpățânându-se să rămână vie... durere sfâșietoare...și mi-e dor...și mă doare...
Cum să mă despart de tine? N-am reușit nici până azi...
Ție insă...ție ți-a reușit cu mult, mult prea bine...
Articol participant la concursul Blog Power, ediţia a 19-a, tema "Ți-aș spune că… Pe cine ai vrea să întâlnești? Ce cuvinte ar curge între voi? Cum v-ați despărți?" fiind propusă de Simona, câştigătoarea ediţiei precedente.
Alte articole participante: Întâlnire cu dragostea, Întâlniri, Ți-aș spune ca..., Așteptați-ma..., Suflet în oglindă, Nu sunt cuvinte, Rendez-vous cu un vis, Băiatul fără nume, fara zahar., Intalnire nerealizabila,
Cadru sihastru denumit optimism,
27.04.2012
