Showing posts with label tinerete. Show all posts
Showing posts with label tinerete. Show all posts

Sunday, October 6, 2013

Părintele



De la nici cincisprezece ani, baiatul stia c-o sa fie popa. Ma rog, preot, cum se spunea oficial dar el tot la popa Ilie al lor era cu gandul, tot asa se vedea si el. Oamenii il ascultau si-l respectau pe popa Ilie fiindcă era om bun. Il ajutase si pe el sa se pregateasca pentru seminar si-l ajutase bine. E drept, era ceva neam indepartat de-al mamei asa ca in familie inca de cand Florin era micut, de vreo 8-9 ani, incoltise in capul tatalui ideea transformata in dorinta, peste tot marturisita, ca baiatul ar fi bun de popa. Cu cartea se descurca foarte bine, avea ceva ureche muzicala si oleaca de glas. Tocmai bun pentru viata de cleric. Chiar si cu nazdravaniile se descurca bine viitorul seminarist dar tatal stia ca, odata intrat in sistem, un baiat se mai disciplineaza. 

Thursday, February 21, 2013

Ca un zbor de fluture albastru...


La job are, de când se știe, probleme mai mari sau mai mici cu șefii. Aproape toți i-au facut sau îi fac diverse propuneri. O cafea, o ieșire în natură, alții chiar mai mult.  
Tot la job, colegii, mai ales cei noi, cei ieșiti de curând de prin facultăți, o tutuiesc. Pană află...

Merge pe străzi și masculi mai îndrăzneți o claxonează, o fluieră admirativ sau, pur și simplu, cei mai curajoși îi șoptesc din vârful buzelor "ce frumoasă ești!".
Alții, și mai curajoși, îi urmăresc cu privirile, mult și bine, silueta gracilă. Unii chiar opresc autoturismele făcându-i invitații. Îi ignora amuzată.

Câte unul dintre cei foarte curajoși sau tupeiști o opresc pe stradă încercând o cunoaștere.
O distrează atât de mult situațiile create încât de abia își poate stăpâni râsul. De fiecare dată. Nu refuză însă întotdeauna să vorbească cu ei. De mulți ani e atât de obișnuită cu astfel de reacții încât nimic nu e nou. Știe exact ce să le spună și cum.