 |
| foto personala |
Interesant este ca nu aveam nici 4 ani cand am inceput cu o serie de vacante la munte, inainte de a merge la mare, ceea ce ma indreptateste sa ma consider o cat de cat cunoscatoare si a muntelui. Cu marea am facut cunostinta abia cand aveam 12 ani. A fost "love at first sight". De atunci, rar am mai mers la munte, doar in sejururi scurte, de 2-3 zile, pentru ca am descoperit ca marea e ceea ce-mi place, ce-mi trebuie, locul unde ma simt libera si fericita cu adevarat.
Daca muntele ma plictiseste rapid, marea cu agitatia ei colorata ma fascineaza, imi plac plaja, briza, soarele. Daca nu ar fi pericolul de a ma arde in perioada pranzului, probabil ca as ramane zi-lumina pe plaja. Nu ma plictisesc, nu fac insolatie. In restul timpului vizitez locuri, fac plimbari foarte lungi, casc gura prin magazine chiar daca nu cumpar decat rar cate ceva. Cel mai mult ador sa caut mici suveniruri pentru prieteni, amici si pentru cei din familie.
In ultimii cativa ani, deja cunoscand bine tot litoralul romanesc, am indraznit niste iesiri in afara, nu foarte departe, doar in Grecia si Bulgaria, insa nu am regretat nicio clipa.
Aud despre controverse de genul: "Mie-mi place muntele si acolo e cel mai bine, peisajul e foarte variat si nu ma plictiseste niciodata". Tabara cealalta contracareaza si spune ca, nici vorba, la mare este cel mai bine, ca e plaja, ca sunt femei frumoase, se poate gasi multa distractie in discoteci, alea-alea...
 |
| foto personala |
Nu stiu de ce exista aceste discutii. E foarte in regula ca unora sa le placa muntele iar altora marea. Unora le plac ambele. Nu stiu de ce trebuie cautat un prilej de galceava ori de ce o tabara incearca sa o convinga pe cealalta ca numai ceea ce considera ea este bun.
Altora le place marea, dar numai marea de la Vama Veche, 1 Mai sau eventual Costinesti, restul oamenilor care merg pe litoral fiind niste snobi. Asta presupune o perceptie oarecum nedefinita si usor superficiala asupra a ceea ce inseamna marea. Desigur ca daca esti foarte nonconfortmist sau foarte tanar, aceste statiuni sunt locul ideal, unde te simti cel mai bine.
Din fericire, atat marea cat si muntele ofera de toate pentru toate gusturile si, mai important, pentru toate buzunarele. Deci, unde plecam de-acasa vara n-ar trebui sa fie deloc o problema. Eventual finantarea.
Din fericire, atat marea cat si muntele ofera de toate pentru toate gusturile si, mai important, pentru toate buzunarele. Deci, unde plecam de-acasa vara n-ar trebui sa fie deloc o problema. Eventual finantarea.
Sa nu uit. Pentru cei care ajungeti la mare anul asta, va rog, salutati-o si din partea mea.
Îţi recomand zona Maramureşului, mai exact... Borşa. Ştiu, e departe, dar vei rămâne marcată pe viaţă de frumuseţile locului.
ReplyDeleteP.S.: Hai cu weekend-ul!! :D
Se prea poate, nu te pot contrazice si iti multumesc pentru recomandare. Dar pentru doua zile cat as suporta eu muntele, cat ar fi peisajele de frumoase, nu se justifica o deplasare la o distanta enorma pentru mine.
DeleteDeci esti din "tabara" celor ce iubesc muntele :) Si vrei sa ma convingi ca... :)
Exact ceea ce spuneam in postare;)
P.S.- Am incercat de vreo 2-3 ori turism de weekend. Mi se pare prea mare deranjul :)
Nu pot spune că sunt dintr-o tabără anume. Iubesc marea, însă nu pentru pârjoleală, distracţie şi hamsii. Iubesc marea aia zbuciumată, tomnatică... Ador plimbările nocturne pe faleză şi dormitul pe nisipul rece.
DeleteNu cred ca par eu una care sa aprecieze asa de mult hamsiile...;)
DeleteSi eu tot marea de sfarsit de august ai inceput de septembrie o iubesc. Numai in acea perioada merg la mare. Fara insa a avea pasiunea pentru nisipul rece :)
Eu n-am mai ajuns la mare de 12 ani :( Incredibil, dar adevarat
ReplyDeleteTe cred, Alice. Pentru mine e al treilea an si deja sufar enorm. Cred ca si din cauza asta scriu acum despre ea. E a doua oara in mai putin de o saptamana :)
DeletePoate anul viitor voi reusi. Si poate si tu :)
Ce frumos, şi la mare, şi la munte! Dar, pe căldura asta, tare mi-ar mai plăcea răcoarea muntelui!
ReplyDeleteTare reconfortantă postarea ta!
O seară frumoasă!
Da, Alex, cum am spus, avem de unde alege unde sa ne petrecem vacanta. Din fericire avem si munte si mare, superbe ambele.
DeleteMultumesc. O seara frumoasa si tie!
Salutati-o si din partea mea, sunt convinsa ca imi simte lipsa.
ReplyDeleteSa inteleg ca sunt nonconformista, pentru ca imi place mult la Costinesti? :)) Probabil sunt, nu te contrazic. ;)
Pai...cred ca esti. De ce nu? :))
DeleteNu e nimic rau in a fi astfel. Si in plus ai si un spirit foarte tanar, esti o entuziasta, ceea ce e grozav!
Nonconformista sunt si eu... si ma mandresc cu asta :)
Bună Elly!
ReplyDeleteSunt superbe imaginile tale!
Sincer aș prefera muntele!
Zi excelentă să ai!
Te îmbrățișez cu drag!
Buna, ELENA!
DeleteFiecare isi alege ceea ce isi doreste. Te invit pe Balea Lac...E o imagine a Transfagarasanului :)
Multumesc. La fel iti doresc!
Eu fug mereu la munte cand vreau sa ma recreez; ador aerul curat si linistea muntelui... Marea nu ma incanta cum nu ma incanta nici vara.
ReplyDeleteSi mama mea se simte reconfortata doar la munte, ca si tine :)
DeleteVara e frumoasa cu conditia sa nu fie atat de fierbinte, ca anul acesta.
Cat de frumoasa poate fi imaginea cu plaja si marea. Felicitari! :) Sper sa ajung anul asta sa vad Adriatica, macar s-o fotografiez daca o baie in mare iese din discutie. Nu-mi plac oamenii care incearca sa-si impuna cu orice pret punctul de vedere, care considera ca doar ce le place lor e bun si corect.
ReplyDelete:) Ma bucur ca-ti place. E din ultimul meu sejur la mare, dar nu in Romania. Plaja era superba si destul de populata fara a fi aglomerata, vremea minunata, marea destul de linistita...toate conditiile indeplinite pentru o fotografie frumoasa.
DeleteAi prins ideea, Nice, asta si incercam, sa impac "taberele". Fie mare, fie munte, sunt la fel de frumoase. Si niciun punct de vedere nu e mai ceva decat altul. E ca in povestea cu inteleptul Solomon care le-a spus celor trei barbati: "tu ai dreptate... si tu ai dreptate...vad bine ca si tu ai dreptate". De fapt dreptatea apartine tuturor. Nu stiu de ce oamenii vor sa iasa neaparat casigatori dintr-o disputa ;)
Așa, ca să poată fi șters, dacă pare enervant sau împotriva vreunei convingeri…
ReplyDeletehttp://bciprianmp.wordpress.com/2012/07/11/retorica-urii-mic-eseu-despre-doctrina-si-filosofia-basista/
P.S. Prefer muntele și râul sau balta pentru pescuit
Sa inteleg ca te multumesti cu putin...dai o fuga, iti bagi coada in balta si esti multumit :) E bine si asa. Si tu ai dreptate :))
DeleteLa mare din fericire pana acum am ajuns in fiecare an...anul trecut chiar de 3 ori..dar vizitam si muntele..mai ales ca mamei mele prefere de 10 ori mai mult muntele decat marea. Sincer mie imi plac ambele:)) iar la mare imi place si in Vama si la 1Mai, dar si in Eforie sau Mamaia...asta ce inseamna?:)) ca sunt sau nu nonconformista?;))
ReplyDeleteMama ta n-o fi ruda cu mama mea? Ma intreb :)
DeletePai esti si nu prea. Dar as zice si ca tu esti inca in formare :) Ai timp sa te hotarasti ;)
Iti place si e foarte bine dar de vreme ce mergi si la Eforii sau Mamaia e clar ca nu-i consideri snobi pe cei care o fac :)
O seara buna!
mare, munte, mare, munte...:)
ReplyDeletesincer prefer orasele pline de de oameni si istorie. cred ca am imbatranit :)))
dar daca ar fi sa aleg intre mare si munte cred ca ar fi muntele. marea a fost in top cu ani in urma....cand faceam fel de fel de nebunii la mare evident. anii aceia au trecut si eu azi imi aduc aminte cu placere.
stau la 20 km de mare, a fost o perioada in care o vedeam zilnic insa bronzul mi-l iau de la piscina de pe munte (locuiesc la munte. de fapt niste dealuri mai inalte :)))
te pop
Dupa fotografiile pe care ni le prezinti mi-am dat seama ca locuiesti intr-o zona cu peisaj foarte variat. In niciun caz campie.
DeleteSincer, nu stiu daca as putea locui intr-un oras de la mare insa atat cat vad eu marea, o iubesc enorm. Si acum chiar mi-e foarte dor.
Si... cam ce fel de nebunii?...ca m-ai vrajit cu piscina, bronzul...:))
Glumesc :) Te pup si eu.
daca ar fi sa aleg mi-ar placea marea foarte aproape de munte :)
ReplyDeletesorele nu-mi face bine dar mare ma face fericita...iubesc zgomotul pe care il fac valurile...le-as asculta la nesfarsit...
muntele imi da o senzatie de pace...
eu sunt o contemplativa asa ca,oriunde as fi,privesc si visez :)
Asta ar fi idealul. Asa ceva mi-ar placea chiar si mie. De fapt, cand am fost in Grecia, la Paralia, la doar 20 de km de statiune e muntele Olimp. Clima e foarte placuta. Cam la fel e si in Bulgaria. Lantul de statiuni de la mare pot fi partial considerate si montane, peisajul fiind mixt. Ultimii ani am fost in Bulgaria si a fost foarte frumos. Recomand oricui Bulgaria.
DeleteEu nu spun ca nu-mi place muntele. Doar ca prefer oricand marea :)
Nu concepeam vacanta si apoi concediul fara mare. Cu toate ca nu am o piele teribila, mergeam, stateam la soare toata ziua, sufeream, ma racoream noaptea si iar si iar... Pâna acum vreo zece ani. Si gata... O vad si aici, dar pâna la Mediterana am aproape 1000 km, asa ca e mai aproape oceanul. Vânt, ploaie, maree, asa-i aici, deci nu se pune problema de stat mult!
ReplyDelete:) Inseamna ca stateai zi-lumina la plaja. Sa stii ca nu m-am ars niciodata, deci nu am suferit niciodata, dar am vazut multe persoane care au patit-o. Sunt convinsa ca este dureros, ca orice arsura.
DeleteInca nu m-am lamurit. Locuiesti in Franta? Daca e asa, te felicit pentru ca esti atat atasat de tara si de tot ceea ce inseamna ea.
O zi buna iti doresc!
Haide ca o sa salut si marea si muntele din partea ta... dar asta nu te scuteste sa le saluti si tu de asemenea!
ReplyDeleteAsa sa faci! :))
DeleteEu nu, am alte preocupari si, mai ales, probleme. Abia la anul voi reusi. Altfel nu va ceream, celor ce veti merge acolo, sa fiti solii mei :)
Multumesc!
Muntele se vede frumos de acasa de la oricare fereastra.Nu e el cel mai mare ,dar tot munte e,iar Apusenii ma inconjoara bland cu frumusetile lui.Imi place muntele pentru ca viata mea curge lin pe langa el:).
ReplyDeleteLa mare am fost prima data la 19 ani :).Atunci,cu primul salar de concediu plus niste bani de la parinti,am pornit ,impreuna cu sora mea mai mare,care era inca studenta spre mare.A fost sublim!Vara care a urmat a fost randul fratelui meu,la randul lui student pe vremea aceea.I-am dat lui banii mei de concediu.I-a placut si lui tare mult.
Dupa casatorie,sotul fiind maaare iubitor de apa,soare,apa,soare...am mers la mare,desi primul nostru concediu a fost la munte.:)
Dupa ce l-am avut pe Tudor,care avea ceva probleme de sanatate,ani de-a randul am facut cure de mare-munte,asa ca acum este unul dintre cei mai sanatosi feciori.:)I-a priit foarte mult briza marii,apoi aerul curat si tare de la munte.
Acum,de cativa ani,n-am mai ajuns la mare.Mi-e dor s-o vad!Poate la anul:).
Ce frumos ai scris! Am reusit sa-ti trezesc si tie dorul de mare...
DeleteAcelasi dor il am si eu. Familia ta este deosebita, sunt sigura de acest lucru. Felul in care natura si eforturile familiei l-au ajutat pe Tudor, fiul tau, arata ceea ce tocmai am spus precum si faptul ca noi cu totii, suntem mici parti din aceasta natura, care atat de bine stie sa ne "repare" cand e cazul.
M-am simtit mai bine dupa postarea asta in sensul ca am aflat ca nu sunt singura indragostita de mare si care n-a reusit sa ajunga acolo.
O zi minunata iti doresc!