"Răul e mult mai ușor de crezut. Ai observat asta vreodată?"
Da, am observat. Dar nu pe mine ma întreba Julia Roberts alias Vivian ci pe Richard Gere ca Edward Lewis.
Ora 3 și ceva, noaptea. Sau dimineața. Nu mi-e somn. La un simplu zapping dau peste "Pretty Woman". În derulare, cam pe la mijloc. Rămân. Mă captivează. Again and again. Sunt puține astfel de filme. Mi se mai întâmplă cu vreo trei...sau poate patru.
Pe loc mi-am amintit ca văzusem cu o zi-două înainte un promo pentru el, absolut întâmplător. Tot la un zapping. Poate ca nici n-ar fi fost mai
potrivită programarea filmului în alt moment. "Pretty Woman/Frumușica" seduce de oricâte ori, face să pară cu putință orice, mai ales în perioada premergătoare Crăciunului. E mai "rău" decât un basm, de fapt chiar este unul cât se poate de modern. Eu, personal, am o problemă cu finalul. Întotdeauna am avut. Nu putea fi acela. Cu toate astea, pare-se că mai nimeni nu s-a revoltat pentru cel ales.
Privesc și mă gândesc la diverse pe care si altadata le-am gandit. Dar si la care nu.
Richard Gere era deja cineva și înainte de "Frumușica". Pentru Julia Roberts însă, a fost adevărata ei rampă de lansare. Sau poate că ar fi avut o carieră la fel de importantă și fara acest rol. Ori poate că nu... Cine poate ști?!?
În 1990 n-a fost astfel dar acum, cu un zâmbet, constat că prezența/prestația lui Jason Alexander mi-l aduce în față pe George din "Seinfeld". Întâmplător sau nu, George se suprapune aproape perfect peste Phill Stuckey și treaba asta îmi pare chiar amuzantă.
Deși la o privire superficială doar o destul de obișnuită comedie romantică, "Pretty Woman" face referiri la opere capitale din literatură, dramaturgie și muzică clasică. Poate că s-a dorit a fi și un fel de tribut. În primul rând piesei lui G. B. Shaw, "Pygmalion", care a inspirat splendidul "My Fair Lady". Scena de la meciul de polo e de
acolo... Nu și pălăria urâtă a Juliei/Vivian.
Cât privește alte referiri, ce altă operă puteau să vadă cuplul Edward/Vivian decat "Traviata" lui Verdi, inspirată de
"Dama cu camelii"? Privind-o pe Vivian, ai gândi că nu pricepe mai nimic din opera de pe scenă...și totuși da, dacă vrei să vezi dincolo de imagini.
Pentru că mai sunt și alte referiri, încep să reevaluez pelicula. Realizez că e mai mult decât ceea ce părea a fi. Richard Gere/Edward Lewis e Pygmalionul Juliei Roberts/Vivian Ward iar happy ending-ul e împrumutat de acolo...deși, mai degrabă, se potrivea unul de genul celui din "Traviata"...
"Și ea il salvează pe el" concluzionează filmul...
Mamei mele ii place foarte tare filmul :)! Cred ca l-ar revedea oricand cu placere. L-am vazut si eu, tarziu dupa aparitie, acum vreo cativa ani cred. E dragut, actorii sunt buni, insa nu pot spune ca m-a impresionat prea tare....Stii tu, fiecare cu gusturile lui.
ReplyDeletePupici Elly!
Am vavut filmul de "n" ori cu aceeasi placere.O poveste frumoasa pentru mari si mici.
ReplyDeleteL-am revăzut de câteva ori dar nu l-am reevaluat, l-am lăsat să mă ducă în aceeaşi poveste! :)
ReplyDeleteE un film frumos, insa te face sa visezi aiurea, astfel de lucruri nu se intampla in realitate!
ReplyDeletenu e printre filmele mele preferate, dar Julie e chiar o frumusica! :) despre subiectul filmului, am avut mereu putine rezerve....nu cred ca e nimic nobil in alegerea femeii de a se folosi pe ea insasi astfel...asa ca mi-a fost greu sa rezonez cu tema filmului...:)
ReplyDeleteUf, e filmul adolescentei mele... nu m-am putut uita ori de cate ori a fost difuzat, pentru ca vreau sa il stiu ca a fost intr-o perioada anume, atunci cand visam, atunci cand era o alta generatie.
ReplyDeleteAcum e o alta realitate, chiar de vrei sa te intorci si la lucrurile frumoase
Am revazut filmul aseara. Ceea ce mi-a ramas in minte dupa vizionare el a fost afirmatia cu care ai inceput articolul." Raul e mult mai usor de crezut!"
ReplyDeleteO seara frumoasa!
Mie imi place mult Julia Roberts, asa ca pot sa revad filmul... fie si numai pentru ea! :)
ReplyDeleteImi place si fratele ei, Eric Roberts, sunt o familie de actori pe gustul meu! ;)
Imi place si Richard Gere, ia te uita cata lume pe placul meu a dat navala in gandurile mele, din cauza articolului tau! :))
Sa ai o seara frumoasa, cu filme bune-bune! :)
Pe Julia a ajutat-o foarte mult pe plan profesional fratele ei, Eric Roberts, care era în vogă pe atunci când a fost lansată. Şi datorită lui a primit rolul din "Frumuşica". E o actriţă mai bună decât Eric şi Richard Gere la un loc.
ReplyDeleteUn film deosebit. Tin minte cand l-am vazut prima oara, ce incantat am fost. Si ce mult mi-au placut actorii din rolurile principale. I-am revazut cu placere si in filmele lor ulterioare. Deja isi castigasera o notorietate, dupa aceste roluri.
ReplyDeleteFoarte frumoasa fotografia pe care ai pus-o in finalul articolului. Au trecut asa de multi ani de cand s-a lansat acest film... Ce mai trece si timpul asta...
Numai bine, draga Elly! :-)
Din tot filmul, mie-mi place foarte mult Gere. Julia Roberts nu m-a dat pe spate niciodata.
ReplyDeleteInteresantă reevaluare.
ReplyDeleteMărturisesc că nu m-am gândit niciodată aşa la el. Pe de altă parte, nici nu l-am văzut decât o singură dată, când a apărut. Îmi amintesc că atunci nu m-a impresionat şi l-am ocolit ori de câte ori aş fi avut ocazia să-l revăd.
Filmul imi place, mi-a placut dintotdeuana. Desi nu cred ca poate fi real. Dar e asa placut sa iti imaginezi, macar pentru o ora, ca exista totusi basme.....ca l-as revedea mereu, iar si iar...
ReplyDeleteAm vazut si revad filmul asta de fiecare data cu mare placere....:)
ReplyDeleteChiar si alalta seara l-am vazut.....
Pop!
Mi-a placut filmul, mult. L-as revedea cu placere. Imi place si actorul. Ea nu se numara printre preferate, dar imi plac filmele in care joaca, si joaca bine! :)
ReplyDeleteOr fi si cazuri reale, in lume - filmele, doar, prezinta, de regula, cazurile exceptionale... cred...
Zile fericite iti doresc!
Finalul este unul fericit, caci numai in teorie si in filme dragostea invinge orice obstacol, invinge tot, trece peste barierele sociale, culturale etc. Probabil ca avem nevoie sa credem sau sa visam la lucrul asta. Mai ales in ziua de azi cand alte "valori" triumfa...
ReplyDeleteStiati povestea lui Pygmalion si a lui Galateea, originara, se pare posibil ff vechi din regiunea antica a Libiei contemporane, preluata mai tarziu de Philostephanus din Cirene care a plasat povestea in Cipru,(asta fiind mai sigur documentat din mai multe surse scrise),si de unde s-a inspirat poetul Ovidiu pt a o relata in Metamorfoze in versiunea cea mai larg cunoscuta astazi, redevenita ff larg populara in sec 19, care l-a inspirat si pe dl GB Shaw sa scrie piesa Pygmalion, dupa care a fost ecranizat filmul My Fair Lady ?
ReplyDeleteSe pare ca odata de mult in Cipru traiau niste femei numite propetide,care refuzau cultul zeitei Afrodita,si preferau in schimb prostitutia si vrajitoriile, (desi de fapt initial doar refuzasera cultul Afroditei si zeita, ca sa se razbune peele le-a numit vrajitaore si le-a ursit sa isi castige painea de atunci in colo ca prostituate...mda, vanatoarea de vrajitoare nu e chiar asa de recent medievala cum se poate crede,si iata tocmai cine se pare ca a initiat-o,,tocmai neasemuita Afrodita ! Zau, precis un efort de educatie politica impotriva shamanismului neacreditat in insula Cipru). Un sculptor local numit Pygmalion, (al carui nume pare a veni de la cel al unui rege fenician care fusese la un moment dat leaderul politic legendar al Ciprului, Pumayyaton), era asa de dezamagit de femeile cipriot-Propetide din jurul lui,care nu pareau interesate de a deveni neveste asa gen social recomandabil grec antic stapane de casa si mame de copii, incat nu amaidorit sa se insoare si declarase ca prefera sa ramana burlac. Dar iata ca intr-o buna zi a sculptat o statuie din fildes,pe care a numit-o Galateea, care i-a placut atat de mult incat s-a indragostit de ea. Insa isi dadea seama s iel ca aceasta atractie erotica fata de o statuie si nu o persoanavie este o posibila perversiune sexuala,(numita agalmatofilie atunci cand a fost descrisa ulterior de un neamt expert in perversiuni sexuale din sec 19, asemanatoare cu aia cand diversi barbati relationeaza chiar tandru cu femei de plastic si se pare ca nici nu-si prea doresc altceva...a fost un documentar si la TV despre asta...), si lui Pygmalion chiar ii era rusine in sinea lui de sentimentele pe care le resimtea fata de statuie. Insa atunci cand a venit un festival al Afroditei, Pygmalion nu a indraznit sa se spovedeasca asa direct ce il framanta pe el,si anume intrebarea daca are cumva o perversiune sexuala sau nu,si ce poate face despre asta, unde poate sa ceara ajutor, si doar s-a rugat in gand de zeita asa in mod mai indirect sa ii trimita ca sotie o fata adevarata care sa semene totusi cu statuia de fildes Galateea, nu asa ca cipriotele care lui nu-i placeau. Atunci, Afrodita induiosata i-a indeplinit dorinta, si cand el a ajuns acasa si a saruta-o pe Galateea,(pt ca el deja incepuse sa actioneze erotic fata de statuie,nu era prima oara cand o saruta), deodata ca prin minunea vazut ca avea buzele calde,nu reci,sipe urma a mai sarutat-o si pebuze si a mai mangaiat-o si pe sani,si statuia a capatat viata., a devenit o femeie adevarata vie, la fel ca si Pinocchio,(cu diferenta ca Pinocchio avea de la bun inceput in el dorinta de a deveni om, pe cand statuia nu o avusese, ci calitatea umana ii fusese daruita de Afrodita la cererea lui Pygmalion). Si Pgmalion si Galateea, (al carui nume se pare ca i-a fost dat de fapt mai tarziu, de niste greci, dupa numele unei nimfe marine, Galateea, nu exista in povestea folclorica initiala, insa La vremea lui Ovidiu deja se stia cum o chema), au avut nunta, s-au casatorit, si au avut si un copil numit Paphos, care in povestea originala a lui Ovidiu era, se pare, un baiat, dar in niste traduceri ulterioare a fost descris si ca o fata, oricum numele unui oras important din Cipru, unde este considerat de fapt si locul nasterii initiale mai timpurii a zeitei Afrodita).
Povestea e desigur complexa, nu trebuie interpretata asa de simplist, insa se pare ca exista mai multe povesti legate de artisti sau artizani care dadeau viata unor creatii ale lor, de ex si tata lui Icar, Dedalus, a utilzat mercur pt a darui voce unor statui create de el,sau zeul Hafaistos, insusi sotul Afroditei, (printr-o casatorie politica aranjata de Zeus, care nu a fost chiar pe placul Afroditei,care l-a inselat pe Hefaistos cu diversi,inclusiv cu Ares,zeul razboiului), care creea masini automate ca niste androizi in atelierul lui,sau chiar poveste Pandorei creata din argila la comanda lui Zeus. Probabil ca pana si d-na Simone de Bauvoir s-a gandit la aceste detalii atunci cand a scris in mod feminist critic social, (fata de societatea pe care o cunostea dansa la vremea ei), ca o persoana nu se naste femeie ci devine, ...desigur si cu implicatia, nu stiu cat de corecta, ca zeitele sau nimfele nu sunt totusi femei/oameni, si ca nici nu e sigur ca trebuie sau ca e recomandabil ca lumea de tip om obisnuit sa ia role model de la zeite/zei...dar atunci la ce mai sunt buni zeii, sau mai bine zis povestile despre ei daca nu sa ia oamenii obisnuiti role model de la ei si intamplarile lor, desigur si in sens de Asa Da, si in sens de Asa Nu ? Ce, e mai bine sa ia role model de la o statuie si un pervers,sau in celmaibun caz un artist imatur si prea usor impresionabil, in esenta vulnerabil,nu e mai bine sa ia totusi role model de la insasi relatia zeitei Afrodita cu diversi alti zei si muritori, chiar daca desigur nu era usa de biserica, si parea sa nu fie nici chiar asa de integra la caracter, mai mintea, mai se razbuna, nu era asa de solidara nici cu alte zeite femei sau barbati,sau cu intreg consiliul de zei, etc, si nu numai ea,desigur, si alti zei,indiferent ca aveau reprezentari mai feminine sau mai masculine...o galerie intreaga de rolemodeluri moralechiar mai interesante, cred eu,decat niste bieti muritori cam caricaturizati in aceste povesti, de ex gen perversul Gere + statuia Roberts ! Macar dl GB Shaw argumenta pt educatia publica si lectii de dictiune oferite de clasele superioare claselor inferioare in mod caritabil interesat (pariul dintre Higgins si amicul lui) !
DeleteZau, dar si mie mi-a placut filmul, chiar m-au distrat cateva scene, (mi-a placut celmaimult aia candd-naRoberts asculta Prince in cada cu clabuci,nu as putea spune de ce, dar zau,eu am dus lipsa de cada de baie cu clabuci destul demult de-a lungul vietii mele, uneori din lipsa de timp, alteori,ca acum in ultimiii 4 ani de ex, din lipsa de cada de baie,si eu cand ajung la un hotel mai ca lumea primul lucru pe care mi-l doresc in program e sa fac baie cu clabuci !) Si desi nu ma omor nici eu dupa d-na Julia Roberts, totusi in filmul asta dansa pare clar mult mai simpatica decat dl Gere. (Gere si cu ala McCanaughey plus ala Kevin Costner sunt niste actori pe care eu personal,oricat de indulgent as fi fata de diversi artisti, si desigur apreciez efortul lor profesional, totusi nu i-am putut suferi niciodata !)
Numele imi suna tare cunoscut, cred ca l-am vazut:-?
ReplyDeleteNu cred ca Julia ar fi avut aceeasi lansare fara acest film. a ajuns sa se confunde cu personajul. Si chiar era frumusica! Imi place filmul, nu pot sa zic ca e unul la care m-as uita oricand, trebuie sa am o dispozitie speciala.
ReplyDelete