Scopul a fost minunat!

http://dragosteoarba.blogspot.com/2013/12/scopul-fost-minunat.html

Nu mă încântă foarte mult ceea ce se transmite pe televiziuni, nu sunt o fană a mondenităților, a evenimentelor din sfera politicii sau sportului. Mă plasez cu preferințele, mai degrabă, undeva, în zona culturală, deși nici rostul unei televiziuni strict de gen nu-l prea înțeleg pentru că tot ceea ce e prea mult strică, așa cum spune o vorbă din bătrâni. Echilibrul e secretul...dar în goana după audiențe cine îl mai știe?!?!

Radu Beligan în "O noapte furtunoasă"

O televiziune de știri anunțase timp de câteva luni că îl va avea invitat pe maestrul Radu Beligan, pentru un interviu, desigur. Când aproape că-mi pierdusem speranța, se anunță că interviul va fi dar sub forma inversă: televiziunea merge la domnia sa acasă.
Venerabila sa vârstă se pare că nu permitea efectuarea interviului în modul clasic. 

Cum spuneam aici, "am felicitat în gând ideea și m-am așezat cuminte în fața ecranului, să privesc dar și să notez câteva dintre cuvintele ce-ar putea deveni istorice." Așa că, iată-mă, în seara de 8 august 2013, doar ochi și urechi. Așa cum se cuvenea, pentru că momentul era unul rar.

O bună bucată de vreme, fiind întrebat, maestrul a povestit cu modestie despre începuturi, despre oameni importanți pe care i-a cunoscut și care i-au marcat și influențat viața și cariera.   
Mărturisesc, însă, că se derulase o parte importantă a interviului până m-am hotărât să devin eu însămi un fel de ziarist și să notez câte ceva. Mă simțeam așa, ca-n cazul poveștii în poveste... 

...Și-n povestea de pe ecran se anunță intrarea în direct a lui Florin Piersic. Am gândit, pentru câteva momente, că s-a terminat cu interviul.  

Florin Piersic zice că vrea să spună doar câteva cuvinte. Se știe că nu e adevărat, că Piersic este de neoprit și că cele câteva cuvinte se pot transforma într-un fel de fluviu de cuvinte și Radu Beligan râde.  

Florin Piersic vorbește iar marele Radu Beligan zâmbește tot timpul, parcă ușor neîncrezător dar și cu multă înțelegere. 

sursa

- Vă iubesc, spune Piersic. Vă mai spun și închei. Sunt în vacanță, maestre. Nu doresc o perioadă să apar la niciun post de televiziune. Sunt sănătos tun și mă bucur de timpul meu liber. Abia aștept să vă citesc ultima dvs, carte care a apărut în librării. (Probabil se referă la volumul "Între acte", apărut într-adevăr, în librării în vara aceasta.)

Astăzi vi s-a adresat cel mai tăcut actor al românilor, Florin Piersic... care încă n-a tăcut. Vă pup pe unde mai e loc, îl felicit pe Mihai ca v-a prins...(se referă la Mihai Gâdea de la Antena 3). Sunteți o nebunie! Să vă dea Dumnezeu bucurii câte mi-a dat și mie! încheie "tăcutul" Piersic. 

- Mulțumesc, ești un băiat dulce, spune, cu o voce suavă și șovăielnică, Radu Beligan când Florin Piersic, surprinzător, chiar termină.

Interviul continuă... 

- Țara a făcut pentru dvs. ce vă așteptați să facă?

- Da, din plin!

- Aveți regrete?

- Niciun fel. Nu pot să... Fata mea, care e aici, spune că cine nu are? Eu n-am, nu am regrete... Am trăit și momente proaste... Dar aș da un sfat tinerilor. Să nu regrete ceea ce au făcut ci ceea ce n-au făcut...

- E cineva pe care l-ați remarcat în mod special? Actori...

- Nu pot...Mi-e teamă să nu fac nedreptăți. Dar sunt vreo 4-5 excepționali. N-am să le dau numele, ei știu că îi simpatizez...că le-am recunoscut valoarea.

- E ceva ce-ați vrea să rețină publicul mai mult decât alte lucruri?

- Ar fi ceva... Ar fi cei mai fericiți oameni dacă vor izbuti ca publicul să însemne totul pentru ei...cum să spun? Publicul a fost totul pentru mine. Dacă i-am făcut pe oameni fericiți, am dormit si eu fericit, mi-am atins scopul.

Publicul este stăpânul meu definitiv, el m-a făcut așa cum sunt azi, și sunt, slavă Domnului, fericit.

- Pe mine m-ați făcut fericit în astă seară și pe cei care au avut șansa să vă vadă. Vă mulțumesc foarte mult ca ați acceptat această întâlnire. Vă doresc multa sănătate, îi urează Mihai Gâdea.

- Mulțumesc lui Dumnezeu că sunt român, mai spune maestrul Beligan.

- V-am adus niste cărți, adaugă Mihai Gâdea. Enciclopedia Britanica, de la Editura Litera.

- Asta e o minune! Nu puteați să-mi faceți un cadou mai frumos. M-am născut într-o casă cu cărți acolo unde am stat câțiva ani. Era singura casă care avea o bibliotecă...aveam bibliotecă...

- Pentru final mai am un buchet de flori, ca amintire a acestei întâlniri. Cred că ați primit multe buchete de-a lungul carierei...

- Dar asta este o capodoperă, zice Radu Beligan... Un buchet superb de trandafiri... 

Cel mai mare cadou pe care l-am primit e seara asta memorabilă...mulțumesc pentru el. Și mulțumesc celor care s-au chinuit ca această emisiune să fie plăcuta și sub semnul dragostei... Eu  mi-am descoperit aceasta meserie de propovăduitor al iubirii între oameni...

Apoi maestrul continuă:

- Îmi iubesc așa de mult țara asta, nu se poate imagina ce mult iubesc această țară... Sunt un băiat plecat de la țară, mergeam cu vaca, cu picioarele goale și băiatul ăsta, imaginați-vă ca a luat masa cu regina Angliei...și maestrul râde ca și când ar povesti ceva aproape incredibil despre altcineva. Râde simplu și continuă:

Nu există decât dorința, voința de-a munci, de-a fi mai bun, ca să-ți atingi idealul. Munca e totul, nimic nu e imposibil în viață dacă ai suficientă forță și suficientă determinare să duci lucrurile până la capăt. Sunt fericit că mi-ați făcut asemenea onoare...deși mi-ați întors casa pe dos ... Și râde din nou...

- Sper ca nu v-ați supărat prea tare, mai adaugă amuzat-jenat Mihai Gâdea. 
- Nuuu...nu! Scopul a fost minunat!

Am reprodus exact ceea ce am reușit a nota în acea seară de august. Trebuie să spun că maestrul Beligan avea glasul șovăitor, scăzut și uneori nu se înțelegea totul foarte bine pentru că vorbea cu oarecare greutate. Cei aproape 95 de ani își făceau simțită povara...

M-a emoționat până la lacrimi cum a vorbit despre cât de mult își iubește țara. Umorul său cald, discreția și modestia m-au încântat. Omul de dincolo de cuvinte m-a cucerit încă o dată în acea seară de vară.