Showing posts with label Franta. Show all posts
Showing posts with label Franta. Show all posts

Tuesday, August 12, 2014

CĂLĂTORIA (Franțuzoaica)





După căutări meticuloase, aruncă ultime priviri paginilor. Găsise câte ceva. "Încercuise", (vorba vine), câteva numere de telefoane și adresele, vreo opt-nouă, poate. Le materializase pe o foaie albă de hârtie, cu pix albastru. Era o perioadă aglomerată, miezul verii, vârf de sezon.

Saturday, October 12, 2013

Un cocoș, doi cocoși...ba chiar și unul gay


HAPPY WEEKEND! - Ediţia 40 este gata de start! Deci, dacă este weekend, este:
Happy Weekend
Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:
- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau
- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau
- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă.
_________________________________________________________________


             Weekend sub semnul cocoșului           



Foarte pe scurt, o informație interesantă.
Știați că în Trafalgar Square din Londra, ca o ironie pe care englezii n-au prea gustat-o, ba chiar i-a supărat rău pe mulți, se află plasat din luna iulie anul acesta un uriaș cocoș albastru? Este din fibra de sticlă și tronează pe unul din cele patru socluri din celebra piață londoneză. Are 4,7 m înălțime, e realizat de o artistă germană numită Katharina Fritsch și va rămâne pe acel soclu 18 luni. 
De ce supărarea englezilor? Cocoșul e unul dintre simbolurile Franței, lucru care se bate cap în cap cu simbolul pe care îl reprezintă Trafalgar Square, adică victoria asupra lui Napoleon.

Cocosul albastru din Trafalgar Square

Friday, February 1, 2013

Isabelle Caro - Lupta cu kilogramele


Isabelle Caro

"Am avut o copilărie foarte complicată, foarte grea, dureroasă. Cea mai mare fobie a mamei mele a fost aceea că am să cresc. Își ocupa tot timpul măsurându-mi înălțimea. Nu mă lăsa nici să ies afară din casă fiindcă auzise că aerul proaspăt face copiii să crească, astfel că am crescut într-un fel de arest la domiciliu."

Sunt amintirile unui fost copil traumatizat, o fetiță care a suferit de anorexie nervoasă încă de la vârsta de 13 ani.

Ca orice deviație, anorexia este stranie trezind în oamenii care nu au asemenea probleme, o mare curiozitate.
Pentru mulți însă, de regulă persoane feminine, anorexia constituie o adevărată fascinație. De fapt anorexia este o tulburare foarte gravă, care nu trebuie să fie tratată ca fiind ceva fără importanță. 
Multe modele feminine suferă de această boală iar din nefericire industria modei continuă să agreeze și încurajează această situație prin promovarea modelelor scheletice...